De-a lungul timpului, jocul a fost văzut ca o activitate fără prea mare însemnătate în plan educațional, iar valoarea jocului pentru învățare scade pe măsură ce copilul crește. ”De la joc la învățare” este o carte în care jocul este văzut ca una dintre căile naturale prin care omul învață. Prin urmare, păstrarea jocului ca instrument de lucru pe parcursul întregii vieți aduce un plus pentru dezvoltarea afectivă și menține active atât curiozitatea pentru învățare, cât și creativitatea.
Cartea a fost scrisă pe o perioadă de 30 de ani, bazându-se astfel pe cercetare științifică și pe experiența autorilor. În carte, autorii descriu ateliere de joc ”autoactiv”, definit ca jocul spontan al copiilor și al adulților cu materiale care au posibilități variate de folosire și refolosire. Aceste ateliere au fost însoțite de reflecțiile cursanților, proces prin care aceștia și-au conștientizat nevoile de învățare și și-au redescoperit sinele interior. Atelierele au fost create pentru formarea educatorilor, termenul de “educatori” făcând referire la o categorie din care fac parte învățătorii, profesorii, directorii, formatorii și alți profesioniști din domeniul educației.
Pornind de la cele 7 principii ale jocului ”autoactiv” prezente în carte, am ales să mă joc cu această cifră și să o multiplic, recurgând la operația 7×7, punând în acest fel în evidență modul cum lucrarea de față intensifică gustul și curiozitatea pentru un tip de joc firesc însă, în același timp, profund și util pentru dezvoltarea individului-jocul ”autoactiv”.
Consider că autorii nu au ales în mod întâmplător să expună cele 7 principii ale jocului. 7 este cifra deplinului, a abordării holistice și esențiale în același timp, iar cartea vorbește despre prima formă de manifestare a copilului și înmulțește cu cel puțin 7 motive care fac ca folosirea jocului ”autoactiv” să îi conducă pe copii spre o învățare autentică ce le dezvoltă gândirea creativă și îi ajută să se adapteze unui viitor incert.
Vă invit să ne imaginăm că citind această carte vom obține 7×7 PODURI SPRE VIITOR de avut la îndemână în caz de blocaj în “traficul supraaglomerat” al învățării și al adaptării la situațiile noi.
Podul 1…Vorbe de duh prin care cartea de față respiră
”Nu urmăriți căi bătătorite, mergeți pe căi neumblate și lăsați o potecă în urma voastră!” (Ralph Waldo Emerson)
”Nimic nu luminează mai bine mintea unui copil, decât jocul.” (Stuart Brown)
”Ce face jocul? Adevărul este că jocul pare a fi una dintre cele mai dezvoltate metode inventate de natură pentru a permite autocrearea unui creier complex.” (Brown și Vaughan)
”Jocul este etapa cea mai înaltă a dezvoltării copilului –a dezvoltării umane- este o reprezentare autoactivă a interiorului copilului.” (Friedrich Frobel)
”Faptul că cineva are niște idei uimitoare este, după părerea mea, esența dezvoltării intelectuale.” (Duckworth)
”Jocul este una dintre minunile nevăzute, necântate ale universului, o forță creatoare ale cărei reguli sunt guvernate de numeroasele și variatele legi ale armoniei.” (Ransohoff)
”Învățăm din ceea ce vedem, simțim, atingem, mirosim și facem.” (L.J.Schweinhart)
Podul 2…7 resurse prin care cartea cântă
Activitățile care au în centru jocul pot avea un fundal muzical, cu scop de detensionare și stimulare a motivării și a creativității. În interiorul cărții se regăsesc sugestii în acest sens din care nu lipsesc: ”Crystal Voices, Sounds of Lights; Incantation, Remembrance; Keth Jarett, The Melody at Night; With you, Michael Jones; Magical Child, Gary Lamb, 12 Promises; Celtic Twilight, Lullabies; George Winston, Autumn, Summer, Winter into Spring”. (p.110)
Podul 3…Principii ale jocului autoactiv-coloana vertebrală a cărții
Jocul autoactiv se consolidează, conform autorilor, în jurul unor valori directoare văzute ca fiind: Sursă de energie creativă într-un spațiu securizat dat de joc; Spațiu de conectare dintre individ și perioadele timpurii din viața lui; Stare de spirit care se bazează pe experiențele anterioare; Emoții puternice; Freamăt lăuntric; Socializare și Încredere în sinele intuitiv. Toate acestea, împreună, conduc spre reflecție și autocunoaștere autentică. Astfel, copiii pot realiza că este nevoie să fie mai deschiși cu ceilalți, iar profesorii care participă la joc îi pot aprecia mai mult valoarea și îl pot vedea ca pe un proces de transformare pe parcursul întregii vieți, atât pentru ei, cât și pentru copii.
Podul 4…Emoțiile născute în mine în timpul lecturii- inima cărții
Am trăit intens lectura acestei cărți, resimțind îndoială, atunci când meditam la reflecția participanților la atelierele de joc ”autoactiv” și frustrare, după ce am avut în față descrierea unui centru pentru materiale refolosibile, de unde profesorii își puteau lua resursele pe care să le folosească pentru a pune în aplicare jocul, iar eu nu vedeam cum aș putea găsi așa ceva în imediata mea apropiere. Am continuat însă lectura și am descoperit că îndoiala și frustrarea au fost transformate în curiozitate, îndrăzneală, curaj, încredere și entuziasm pentru a pune în aplicare, pe scară mică, în sala de clasă, ceea ce au reușit autorii.
Podul 5…Cercetătorii-sistemul circulator al cărții
Pe parcursul cărții veți regăsi atât cercetători ai jocului, cât și cercetători ai creativității (Friedrich Frobel, Lev Vîgotski, Brian Sutton-Smith sau pe Stuart Brown ,J.P. Guilford, Joan Erikson sau Mihaly Csikszentmihalyi). Mie mi-au atras atenția Stuart Brown și Joan Erikson prin perspectivele lor asupra jocului care, din punctul meu de vedere, au fost repere importante pentru autorii jocului ”autoactiv”.
Primul a înregistrat mii de jocuri și le-a corelat cu neuroștiințele, astfel Brown a ajuns să considere jocul drept o manieră vitală pentru integrarea diferitelor părți divergente ale creierului și pentru construirea conexiunilor sinaptice complexe. Cercetătorul a ajuns la concluzia că ”Experiențele, cum ar fi jocul, întăresc sistemul de conexiuni neuronale ale creierului prin utilizarea acestora”. Joan Erikson a contribuit la organizarea teoriei dezvoltării umane psihosociale. Din punctul ei de vedere, ”experiența creativă depinde de aptitudinea și capacitatea de a interpreta stimulii senzoriali”, iar pentru a se antrena în procesul creativ, indivizii trebuie să își dezvolte un spirit al ludicului, astfel ei sunt atrași spre experimentare, descoperire, atenție concentrată și absorbție totală în experiență în măsura în care nu există constrângeri de timp. Alături de conștientizarea senzorială și încetinirea ritmului, ea menționează un alt element important și anume ca experiența creativă să fie ”autoactivată”. Indivizii implicați în procese creative au nevoie de libertatea de alegere.
Podul 6…Întrebările stârnite în mintea mea-creierul cărții
- Ce reprezintă jocul ”autoactiv” pentru adulți?
- Cum poate fi folosit jocul ”autoactiv” în practica de zi cu zi?
- Ce beneficii aduce jocul ”autoactiv” atât pentru copii, cât și pentru adulții care-i educă?
- Care este rolul instructorului (coachului)?
- Unde nu se poate pune în aplicare?
- Care sunt formele în care se poate organiza jocul ”autoactiv”?
- De ce are un impact atât de puternic?
Multe dintre aceste întrebări și-au găsit răspunsul în carte, celelalte și l-au aflat în propriul meu proces de reflecție.
Podul 7… Ce-ar fi dacă?-ochiul cărții
Ce-ar fi dacă?, întrebarea cheie pentru adulți și laitmotivul jocului copiilor, este o întrebarea care dezvoltă firesc creativitatea, care oferă noi perspective și noi soluții. În acest sens, ”De la joc la învățare” poate lua formă de ghid pentru experimentarea puterii jocului ”autoactiv”, pentru dezvoltarea fizică, cognitivă, lingvistică ori socială și emoțională a individului.
Frîncu Aurelia
Masterand Învățare Inovare și Coaching în Educație
Profesor pentru învățământul primar
