În toată nebunia aceasta a internetului, în care ne simțim uneori captivi, ar trebui să realizăm că majoritatea aplicațiilor au fost create pentru a ne învăța, ajuta, distra, relaxa sau chiar simplifica viața. Este adevărat faptul că ajungem să fim dependenți de ele și simțim mereu nevoia să fim conectați online cu ceilalți, însă totul depinde de noi și de alegerile noastre.  În definitiv, nu ne obligă nimeni să verificăm din 5 în 5 minute mail-ul sau rețelele sociale și nici să postăm tot ceea  ce ni se întâmplă.

Primul contact cu educația la nivel academic, primul an de facultate în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației, Universitatea București, specializarea pedagogie. Întâlnirea cu pedagogi dedicați, primele emoții și primele confruntări cu relația teorie-practică… experiențe ce nu pot fi uitate, suficient de valoroase și demne de a fi împărtășite.

Există, cu siguranţă, în viaţa fiecărui om o serie de întâlniri semnificative, acea „oră astrală” care i-a adus pe Eminescu şi pe Maiorescu împreună, despre care ne vorbea în liceu, mie şi colegilor mei de clasă, mult îndrăgitul profesor de limba şi literatura română, un înfocat apărător al eminescologiei, pe care o consideră, pe bună dreptate, ca fiind dătătoare de valoare incomensurabilă  culturii româneşti.

Prezentarea unei teme în cadrul unui curs la nivel de masterat nu ar mai trebui să fie o provocare pe care să o resimt până la starea aceea de ….epuizare. Și totuși…Cursul  Practicianul reflexiv. Cerințe? Prezentarea unei teme la alegere din tematică!?! Pe parcursul cursului am realizat, fără mult efort că o să fie o altfel de prezentare, că o să fie solicitantă… o provocare! Îmi plac provocările și, de obicei îmi aleg prezentări care să mă scoată din zona de confort, care să mă pună în relație cu noi concepte, care să îmi ofere căi noi. Așa s-a întâmplat și cu Design Thinking. Conceptul îmi trecuse pe la ureche în asocierea cu Disruptive Innovation și Blending Education… dar, ghici ce? Nu este ceea ce presupuneam eu a fi…Dar, nu a fost o sarcină prea grea, căci, cum spuneam îmi plac provocările și le accept cu zâmbetul pe buze, cu răbdarea și creionul unui documentarist pregătit de..atac!