Când ieși din clasă, știi clar dacă o lecție, un seminar sau un curs a ieșit bine sau nu. Știi, pentru că simți. Pleci entuziasmat sau ieși împovărat. De multe ori, am plecat entuziasmată de la întâlnirile cu studenții masteranzi din programul Învățare, inovare și coaching în educație. Am trăit fluxul de energie bună dintre noi și mi-am oxigenat entuziasmul din entuziasmul lor.
Entuziasmul poate fi contagios. Este greu de definit, dar foarte ușor de perceput. Știm și că entuziasmul profesorului influențează motivația elevilor când învățarea este incitantă, captivantă, inedită. Cum devine elevul entuziast? Cum își menține profesorul entuziasmul? În 2016, DeRobertis a explorat aceste întrebări, analizând primele experiențe pe care le au copiii în context școlar. A cerut subiecților să descrie cât se poate de detaliat relația pe care au avut-o cu primul profesor care i-a făcut să se simtă entuziasmați în legătură cu învățarea. Încercați să realizați o astfel de descriere: În ce clasă erați? Era profesor sau profesoară persoana la care vă gândiți (raportați acest detaliu și la propriul gen)? Ce experiențe concrete vă amintiți legat de acest profesor?
Explicit și implicit, a pune laolaltă coaching, învățare și inovare înseamnă că îndrăznim să înțelegem experiențele pozitive și negative de învățare. Înseamnă că ne asumăm că vrem să fim altfel, dar consolidăm siguranța în relațiile interpersonale. Ieșim din schemele familiare și analizăm relevanța activităților și resurselor folosite în învățare. Asta am făcut când am observat, descompus, interpretat, reinterpretat situații de învățare, interacțiuni și relații, emoții, comportamente. Ne-am concentrat pe noi ca profesori și colegi, pe noi ca elevi sau studenți, pe noi ca persoane care învață.
În întâlnirile cu studenții de la IIC practicăm învățarea colaborativă. Am exersat metode prin care am rezonat la competiție și cooperare, am simțit concurența neloială și efectele evaluării, am văzut cum experiența de coaching se răsfrânge deja în modul în care dăm feedback sau conștientizăm propriile proiecții. Am exploatat valoarea detaliului. Am reflectat la propriile practici, realizând proiecte diverse. La școală sau grădiniță, acasă sau la Observatorul Astronomic, la Federația Română de Fotbal sau la bibliotecă, ne-am împărtășit gândurile și sugestiile despre familiarizarea copiilor de grădiniță cu biblioteca, reciclare sau stil de viață sănătos, despre ”Drumul pâinii” sau despre adolescenți, ”Motivându-i pe nemotivați”.
Studiile lui Sullo de acum un deceniu (sintetizate în cartea The motivated student: Unlocking the enthusiasm for learning. Alexandria, VA: Association for Supervision and Curriculum Development) au arătat că doar profesorii entuziaști, cu o identitate personală și profesională puternică stimulează entuziasmul elevilor lor. Am întâlnit astfel de oameni în programul Învățare, inovare și coaching în educație. Sunt sigură de asta, pentru că entuziasmul în învățare adeseori se traduce prin a fi părtaș la o experiență de cunoaștere care te cuprinde și te transformă, în care te simți în siguranță, ai încredere și te bucuri să fii împreună cu ceilalți.
Nu postez fotografii pe internet, dar trebuie să o fac de data asta. Prima fotografie (cea de la începutul articolului) reflectă în memoria mea potențial imaginativ, încredere și deschidere, intenții bune, structură și flexibilitate, prospețime. Cea de-a doua fotografie îmi evocă ceea ce am simțit atunci: oglindire empatică, atașament securizant, reflexivitate.
A deveni entuziast în învățare reprezintă un proces. Trecem de la neutralitatea rolurilor și statusurilor sociale la legături empatice profesor-elev/ mentor-student, apoi la validarea interpersonală. Mai târziu, procesul va lua forma regenerării sau intensificării motivației proprii pentru învățare. Știu că asta se va întâmpla cu mulți dintre absolvenții acestui program de master. Vor fi profesori și profesioniști care vor inspira și hrăni entuziasmul pentru învățare.
Prof.univ. dr. Cătălina Ulrich, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei
Sursa foto: arhivă personală
Referinţe: DeRobertis, E.M (2016). Becoming Enthusiastic About Learning for the First Time as a Child. Journal of Humanistic Psychology, vol. 56(4) 394-413.
