Învățarea prin joc și explorare în natură este o modalitate simplă și agreabilă pentru mine de a interacționa cu copiii din grupa mea. Așa le pot explica, dincolo de cărți, enciclopedii, planșe, jocuri cu jetoane și filme documentare, natura autentică, tradiții și schimbări de mediu autentice, sunete autentice, ajutându-i pe ei să se poată orienta și să se implice în sarcini datorită plăcerii de a se juca.
Învățarea prin joc și explorare a mediului în educaţia timpurie este cea mai simplă, firească şi benefică modalitate prin care am reușit să aduc schimbări în dezvoltarea copiilor de vârstă preșcolară (3-6 ani), în plan acţional, atitudinal, cognitiv; acest lucru înseamnă acte de înțelegere, scheme logice de formare a deprinderilor, autonomie, apartenenţă la un grup social, strategii de gândire, motivație intrinsecă, stil creativ în abordarea sarcinilor de joc şi explorare, stare de bine, plăcerea de a se juca şi a-şi împărtăşi propriile păreri celorlalţi despre ceea ce au văzut, auzit sau simţit.
Prin valorificarea situațiilor propice „învăţării prin joc şi explorare”, copiii trec cu destulă uşurinţă de la cunoaşterea senzorio-motorie la cea raţională. Astfel, „ne jucăm de-adevăratelea” și împreună facem trecerea la capacitatea de a descoperi relaţii cauzale. Pasul următor este dat de „curiozitatea vie a de ce-urilor” care va constitui baza interpretărilor ştiinţifice formulate adecvat, potrivit nivelului lor de înţelegere. Copilul de 5-6 ani înţelege şi poate explica de ce au nevoie plantele de pământ, apă şi lumină, insecte şi vânt, de ce barza şi rândunica se întorc în acelaşi loc, de ce putem scoate pui din incubator, de ce facem pâine cu roboţi, etc.
La fel ca și adulții, fiecare copil vede lumea înconjurătoare în mod diferit. Percepția sa depinde de experiența avută, de emoțiile și gândurile acestuia.
Eu, de exemplu, folosesc materiale fără costuri, iar experiențele și situațiile de învățare create au loc în contexte naturale. Mă refer la umblatul desculț, joaca cu noroi, cățăratul în copac, mirosul de câmp, observarea evoluției unor pui de găină sau insecte, creșterea și îngrijirea plantelor, identificarea surselor de energie necesare vieții, orientare după mijloace convenționale, recunoașterea unor elemente naturale prin propriile amintiri repetate, recunoașterea unor sunete, voci etc.
Le aduc copiilor multe elemente din mediul natural, atunci când este nevoie, în mediul familiar lor, cel al grupei și le folosesc cu plăcere în demersul meu didactic. Experiențele prin jocul de grup pot înveseli pe acei copii cărora li se permite în acest fel să-și dezvolte simțurile, să-și testeze limitele și să ducă la bun sfârșit sarcini de lucru, folosindu-se de forțele proprii. Sunt activități care trebuie să fie organizate cu mare grijă, căci ele pot avea și un efect negativ, în sensul că îi pot întrista pe copiii lipsiți de experiență sau care nu au avut parte de stimulare în acest sens. Mai mult decât atât, încurajarea permanentă de pe parcurs este necesară pentru a putea evita dezvoltarea anumitor frici.
Copiii sunt foarte diferiți și de cele mai multe ori este dificil să se înțeleagă între ei. Elimin, așadar, situațiile frustrante prin această stimulare senzorială prin joc și explorare. Le ofer posibilitatea de a-și exterioriza emoțiile pozitive și alung teama de a nu se murdări, de a se uda, frica de a nu se lovi, teama de a explora, investiga ceva nou în modul cel mai simplu. Le ofer exemplul partenerilor de joc. Chiotul de bucurie al partenerilor de joc ce experimentează le dă celor temători curaj, le stârnește curiozitatea să încerce și celor cărora le este frică. Experiențe practice cu materiale din natură stau, așadar, la baza demersului meu didactic.
Situațiile de învățare prin joc și experiențe în natură fac o diferență pozitivă în viața copiilor, aduc bucuria cunoașterii, a familiarizării lor cu noi concepte, ei reușind astfel să își formează reprezentări corecte și reale în mod plăcut alături de și lucrând împreună cu cei de vârsta lor.
Nu este ușor să ajungi să cooperezi cu cei mici în astfel de situații. Trebuie să muncesc pentru asta. Mă documentez, mă pregătesc cu responsabilitate și, după 28 de ani de activitate, consider că reușesc să le creez acea atmosferă favorabilă, caldă, de susținere, pentru a le da forta și curajul de a experimenta, de a reuși să-și alunge frica și de a nu renunța la explorarea acestei lumi dinamice, mereu în schimbare.
Rezultatele academice, abilitățile și deprinderile, acea întrebare „ce-am învățat azi?” constituie, în cazul meu, un plan secund. Acestea se formează în timp, tocmai de aceea pun accentul pe dimensiunea socio-emoțională, pe ideea de autonomie personală și independență, pe bucuria de a avea noi experiențe pozitive împreună, de a fi capabili să recunoască acele emoții frumoase, fericirea din jurul lor, pentru a le putea conștientiza, repeta și povesti.
Simona Murgoci, cadru didactic învățământ preșcolar
Foto credit: arhivă personală
