Prin natura ei, inovația apare la periferie, unde își poate permite să devină suficient de dominantă astfel încât să-și poată demonstra utilitatea fără să fie afectată de inerția unui sistem standardizat.
Khan Academy este o instituție care își propune să ofere accesul la educație gratuită oricui, oriunde. Fondatorul său, Salman Khan, crede cu tărie că modul în care se predă și se învață astăzi se află la un punct de cotitură care apare odată la un mileniu. Vechiul model de predare în clasă nu mai răspunde cerințelor actuale. Este o modalitate fundamental pasivă de a învăța, iar lumea are nevoie, din ce în ce mai mult, de o procesare activă a informației. Un concept de mare importanță pe care se bazează această platformă este învățarea prin asimilare succesivă. În esență, aceasta presupune faptul că elevii trebuie să înțeleagă în profunzime un concept înainte să li se ceară să învețe o chestiune mai avansată. Acest concept nu este nou, ci e cunoscut în literatura de specialitate ca Planul Winneetka, apărut în 1922. Planul avea la bază învățarea prin asimilare succesivă și urmărea două aspecte:
1. Se pornea de la premisa că orice elev poate învăța dacă i se ofereau condiții adecvate nevoilor sale; era inacceptabil ca un elev să fie defavorizat sau împins într-o direcție care ar fi dus către eșec academic.
2. Conceptul propunea o programă structurată, nu în funcție de timp, ci de anumite praguri de înțelegere și rezultate.
Acest plan și-a pierdut foarte repede faima, printre cauze fiind și cea economică. În prezent, platforma Khan Academy a preluat acest concept. Aspectul economic e minimizat – mai ales că tehnologia a micșorat radical costurile asociate anterior cu învățarea prin asimilare succesivă. Nu mai este nevoie de caiete, nu e nevoie de printarea exercițiilor personalizate. Toate resursele necesare învățării în ritm propriu sunt la îndemână, în calculator; costul transmiterii informației către elev este minim. Aspectul pe care se bazează platforma este relația dintre învățare și responsabilitatea individului. Asumarea responsabilității pentru educație – din partea elevilor, familiei, comunității și a statului este un subiect foarte dezbătut. Asumarea responsabilității pentru educație înseamnă chiar educație; asumarea responsabilității pentru învățare înseamnă chiar învățare. Din perspectiva elevului, învățarea adevărată poate avea loc prin asumarea responsabilității. Fondatorul platformei educaționale insistă pe ideea că responsabilitatea individuală nu este doar subapreciata, ci chiar descurajată de modelul clasic de învățare, cu pasivitatea sa protejată și limitările ferme impuse de programa școlară și timpul alocat. Se consideră că elevii sunt lipsiți de șansa de a lua chiar și cea mai simplă decizie cu privire la modul lor de învățare și, din această cauză, ei nu sunt implicați în propria lor învățare.
Avantajul major al învățării virtuale, cu ajutorul acestei platforme, este accesul ușor și constant la lecțiile anterioare. Elevii sunt încurajați să reia materia deoarece pot fi siguri că vor găsi întotdeauna ceea ce caută, chiar în calculatorul lor. Flexibilitatea și ritmul propriu sunt acele elemente ale învățării active și automotivate. Învățarea în ritm propriu îi oferă elevului controlul asupra tempoului, locului și timpului. Aceeași persoană va învăța în ritmuri diferite în funcție și de dificultatea subiectului. Însă, în clasă, nu există decât un singur ritm, impus de o singura persoană: profesorul. Depinzând de acest ritm monoton, elevii care învață repede se vor plictisi și își vor pierde atenția. Elevii care învață mai greu vor rămâne în urmă.
Învățarea virtuală prezintă avantaje nu doar în sensul recapitulării unor lecții, ci și în cel al dezvoltării unei înțelegeri profunde și mai durabile a legăturilor dintre lecții. Pe internet, nu suntem limitați de pereții clasei, de soneria care anunță sfârșitul orei sau programa școlară. Un subiect poate fi abordat în nenumărate moduri, din perspective multiple, în cadrul unor materii diferite.
Tița Angheluță, masterandă, Învățare, Inovare și Coaching în Educație, anul al II-lea
