Pledoarie pentru stimularea lecturii

M-am nimerit zilele trecute într-o ipostază care m-a lăsat mută de uimire. Am trăit o coincidență despre care vreau să cred că nu este deloc întâmplătoare, prin urmare am hotărât să scriu despre ea. În cursul dimineții, am participat la un eveniment organizat de școala unde predau, un  maraton sub titlul FUNRUN, urmând ca după-amiază să dau o fugă  la Festivalul NARATIV pentru a participa la Conferința prezidată de Alan Cornish, conferință pe tema diferitelor programe de stimulare a lecturii din întreaga lume.

Cu pulsul crescut de adrenalina dată de alergat și cu entuziasmul dat de dorința de a afla ce a mai apărut nou în lume pe subiectul lectură, m-am așezat confortabil, pregătită să absorb toate noutățile.  În chiar momentul de start al prelegerii, a apărut pe ecranul de proiecție citatul ”The keys to life are running and reading”, Will Smith.  Imediat în mintea mea a apărut întrebarea: Cum pot două acțiuni aflate la îndemâna oricui și atât de vechi în istoria umanității să fie descoperite de-abia acum ca fiind esențiale pentru dezvoltarea personală? Răspunsul mi-a fost dat de secvența ce urmează titlului de mai sus, în care Will Smith dezvoltă puțin. (Vă invit să urmăriți video-ul ușor de găsit pe Internet). Și…eu tocmai fusesem la  un eveniment care a promovat sportul și urma să găsesc modele de promovare a lecturii. Incredibil! Dintre a alerga (a face sport) și a citi (a descoperi informația exprimată de oamenii care au trăit înaintea noastră sau în același timp cu noi, însă la mii de kilometri distanță), oare ce acțiune aduce mai multă plăcere? Răspunsul meu, dat de măsurarea subiectivă a impactului celor două evenimente la care am participat în aceeași zi printr-o pură coincidență, ar fi: AMBELE, în măsura în care sunt adaptate la nevoile copiilor sau ale tinerilor cărora li se adresează.

După ce sper că v-am trezit interesul pentru subiect, eu o să dezvolt a doua acțiune – cititul, având în minte tot ce s-a sedimentat în sufletul meu după prelegerea la care fac referire.  O să descriu pe scurt două sisteme de învățământ cu programe de lectură de succes, care au clasat țările care le-au implementat în top după examinarea PISA din anul 2015, examinare ce viza competențele de înțelegere funcțională a mesajului scris.

Primul este un model dat de Singapore, iar al doilea este din sistemul finlandez. În Singapore există cultul muncii, al respectării regulilor, iar familia încurajează și chiar duce la extrem competitivitatea pentru obținerea rezultatelor școlare excepționale. Studiile făcute în Singapore arată că acolo copiii sunt pregătiți strict  pentru promovarea cu succes a examenelor.  În aceste condiții,  Programul REAP-Reading and English Acquisition Programme – dezvoltat încă din anul 1985, a fost implementat în școli, apoi dezvoltat cu scopul de a obține rezultate mai bune pe acest palier. După 30 de ani, iată,  Singapore s-a aflat în topul rezultatelor la evaluările PISA. Implicarea familiei în procesul de învățare este în Singapore un obicei, astfel ne poate rămâne în minte posibilitatea de a invita părinții să le citească la școală copiilor  ori de a organiza dezbateri pe tema unei cărți în clasă împreună cu părinții ori de a înființa un club de lectură după-amiaza la care să participe doar părinții, toate acestea făcute în cooperare școală-familie pentru a oferi  exemplu elevilor. Atâta vreme cât toți membrii familiei citesc și își exprimă interesul pentru activitățile ce implică lectura, există șanse multiple pentru ca fiecare copil în parte să dezvolte plăcerea de a citi. În Finlanda s-a derulat pe parcursul a trei ani, între 2012 și 2015, Joy of Reading Programme. Scopul acestui program a fost să crească plăcerea și motivația pentru lectură, ceea ce s-a și întâmplat și, mai mult decât atât, Finlanda s-a aflat pe locul 4 în clasamentul făcut după evaluările PISA din 2015. Urmând linkul dat mai jos, veți găsi  informații despre program și exemple de activități de stimulare a lecturii: https://www.lukuinto.fi/media/materiaalit/joy-of-reading-handbook.pdf. Reading buddies, diploma de cititor (care atestă numărul de cărți citite într-o perioadă), book videos, book trailers, crearea de rețete pentru citit sănătos, realizarea ilustrațiilor pentru cărți, crearea de povești după fotografii ori suținerea unui blog al cititorilor din clasă, toate aceste activități au un caracter interactiv și fac diferența dintre a citi ”că trebuie” și ”a citi pentru că poate provoca plăcere”.

Cu aceste informații la pachet, am căutat imediat și  programe de stimulare a lecturii în România.  Astfel, am găsit o cercetare  despre bucuria lecturii, făcută de Universitatea București, conform căreia în jurul vârstei de 13-14 ani copiii  din România abandonează lectura de carte. Invit și cititorul, așa cum m-am sfătuit pe mine, să nu se întristeze, ci să transformăm tristețea dată de una dintre concluziile cercetării în motivarea fiecăruia de a scrie un proiect care să reaprindă plăcerea de a citi în interiorul copiilor și al tinerilor cu care lucrează. Eu una am plecat de la conferința  la care am participat  cu câteva notițe. O să vă împărtășesc  câteva dintre ele și sper să vă fie de folos: Ziua cărților noastre preferate în clasă, Diploma de Supercititor, Cititul în pereche, Schimb de cărți la școală sau Goana după imagini de poveste.

Și, ca să revin la mesajul motivațional dat de Will Smith: Pot alergatul și cititul  crește oameni mari? Eu cred ca da. Pentru stimularea activităților sportive avem Programul Sportul pentru Toți, urmează să contribuim fiecare cu programe pentru descoperirea/redescoperirea  plăcerii de a citi, ca mai apoi să contribuim la mediatizarea lor.  Ce ziceți despre Ziua Cărților Deschise? sau Cititul este o plăcere?

Aurelia Frincu, masterand anul II, profesor pentru invatamantul primar

Sursa foto: arhiva personală