Mă simt motivat să scriu despre voluntariat în contextul în care, pe de o parte, a devenit “la modă” să faci asta, pe de altă parte, este atât de neînțeles acest termen. Vă propun în acest articol să analizăm trei aspecte alte voluntariatului: ce presupune un act de voluntariat, ce implicații are acesta la nivel individual/colectiv și ce reglementări legislative susțin acest proces.
Inspirat de Maslow, voi trata altfel ideea clasică “voluntariatul reprezintă o acțiune făcută benevol…”, uitându-mă la filozofia acestei expresii. Astfel, voluntariatul reprezintă “experiența de vârf care poate fi numită pe bună dreptate, în anumite sensuri, o renaștere” (sau așa numita ieșire din zona de confort). Iar pentru că voluntariatul necesită “timp, muncă, disciplină, studiu, angajament (și relații cu ceilalți)“, reprezintă un proces “unificator”, de dezvoltare a personalității (Maslow, 2017, p. 20).
Și totuși, dacă am înțeles care este filozofia unui act de voluntariat, de ce este dificil să ne convingem părinții și profesorii că astfel de activități nu sunt inutile și nu reprezintă o povară? Răspunsul este simplu: pentru că nu am găsit argumentele potrivite. De aceea, în continuare vom privi la cele două aspecte importante menționate și propuse anterior, respectiv implicațiile voluntariatului la nivel individual/colectiv și reglementările legislative ce susțin acest demers.
“Da, omul este într-un fel propriul său proiect și se construiește pe sine“ (Maslow, 2017, p. 21). Pentru a valida presupozițiile conform cărora voluntariatul are impact asupra dezvoltării noastre și efecte indirecte asupra celorlalți, o să apelez la “Deprinderile Necesare Supraviețuirii” clasificate de Tony Wagner, care vor demonstra că nu putem finaliza construcția proiectului vieții noastre fără acestea și că nu le putem dobândi decât prin activități de voluntariat, pentru că, din păcate, școala românească nu le poate dezvolta pe toate. Iată-le: gândirea critică și capacitatea de a rezolva probleme, colaborarea în rețea și dominanța prin influență, flexibilitatea și adaptabilitatea, inițiativa și antreprenoriatul, accesarea și analizarea informației, comunicarea orală și scrisă eficientă, curiozitatea și imaginația (Tony Wagner, 2014, p. 32). De asemenea, pentru integrarea în societate ar trebui să mai dispunem și de alte calități precum “perseverența, disponibilitatea de a experimenta, de a-și asuma riscuri calculate, de a tolera eșecul și capacitatea de a gândi proiectiv (design thinking), pe lângă gândirea critică” (Tony Wagner, 2014, p.33). Aceste calități pot reprezenta unul dintre argumentele pentru care voluntariatul este benefic și util. În această categorie de argumente nu putem neglija nici cercetările autorilor Dyer, Gregersen și Christensen care au descoperit alte cinci deprinderi pe care un inovator trebuie să le aibă, pe care un voluntar și le dezvoltă prin acțiunile în care se implică: asocierile de idei, punerea sub semnul întrebării, observarea, experimentarea și activitatea în rețea. Activitatea într-o rețea extinsă cu oameni noi, diverși și profesioniști nu se poate realiza decât prin voluntariat.
Așadar, aș dori să recapitulez pe scurt cele spuse: astfel, voluntariatul dezvoltă deprinderi necesare supraviețuirii și integrării în societate. El este benefic și util pentru că reprezintă o continuare a învățării în școală și nu o suplinire a ei, pentru că ne dezvoltă responsabilitatea, gândirea proiectivă, colaborarea în rețea, creativitatea, arta punerii întrebărilor și lista poate continua.
Mai aveți îndoieli în privința utilității voluntariatului? Ei bine, și eu mai am argumente. Vă prezint în continuare un răspuns al unui angajator al uneia dintre cele mai inovatoare companii din lume, respectiv Google, care să întărească afirmațiile făcute. “Am rugat-o pe Judy să descrie cele mai importante deprinderi pe care la caută Google atunci când angajează. «Căutăm, bineînțeles, oameni inteligenți», mi-a declarat ea. „Mult mai importantă însă este curiozitatea intelectuală. Oamenii trebuie să fie buni la ce-i angajăm să facă — să scrie coduri, să facă finanțe —, dar ne așteptăm din partea fiecăruia dintre ei să fie un lider — cineva care ia situația sub control mai degrabă decât să aștepte să fie condus. Cei care au succes la Google trebuie să fie înclinați spre acțiune — vezi ceva stricat, îl repari. Ești destul de inteligent să vezi unde sunt problemele, nu trebuie să te plângi de ele sau să aștepți pe altcineva să le rezolve. Te întrebi: «Cum pot îmbunătăți lucrurile?» Colaborarea este, de asemenea, esențială în tot ce facem — apreciem capacitatea de a recunoaște oamenii din jurul nostru care au experiență în alte domenii și de a învăța de la ei“ (Tony Wagner, 2014, p. 36). Wow! Ne trimite cu gândul la activitatea de rețea dintr-un proiect de voluntariat, atât de asemănător cu ceea ce oferă voluntariatul – o experiență profesională relevantă.
Poate un alt aspect care vă frământă este ce se mai petrece în voluntariat și nu se petrece în școală, iar pentru asta vă invit să urmărim un exemplu: “Uitați-vă la copiii de patru ani, pun mereu întrebări și vor să știe cum funcționează lucrurile. Când ajung pe la șase ani și jumătate, nu mai pun întrebări pentru că învață repede că profesorii pun mai mult preț pe răspunsurile corecte decât pe întrebările provocatoare. Elevii de liceu dau rareori dovadă de curiozitate. După ce cresc și se integrează în structuri corporatiste, deja nu mai au niciun pic de curiozitate în ei. 80% din directorii executivi își petrec mai puțin de 20% din timp formulând idei noi” (Tony Wagner, 2014, p. 39). Cu riscul de a mă repeta, ce poate fi mai atractiv și constructiv decât să petreci timp într-un mediu care îți stârnește curiozitatea și te face să fii/gândești altfel?
În cele din urmă, vom privi la un potențial argument pentru voluntariat și anume cel legislativ. Concret, legea 78/2014 privind activitățile de voluntariat în România, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 469 din 26.06.2014, ne oferă cadrul legal de a desfășura activități de voluntariat și în baza documentelor prezentate în lege să ni se recunoască drept experiență profesională. În acest sens, al experienței profesionale, o să ofer un exemplu personal reprezentativ: activitatea voluntară pe care am întreprins-o în cadrul Consiliului Național al Elevilor și o să prezint trei direcții importante în care mi-a fost de folos. Pe de o parte, reprezentarea elevilor la nivel județean și național m-a ajutat să obțin funcția de student reprezentant în Consiliul Facultății de Psihologie și Științele Educației și Senatul Universității București. Pe de altă parte, acțiunile în care a trebuit să pregătesc și să susțin prezentări pentru elevi, profesori, inspectori, funcționari publici etc, mi-au fost de folos pentru activitatea academică.
În final, vă las cu un gând: să fim altfel, să acționăm altfel, să gândim diferit, să facem voluntariat.
“Pentru ca răul să triumfe este suficient ca cei buni să nu facă nimic.” – Edmund Burke , să nu uitați că voluntariatul reprezintă o formă de ajutor, pentru noi și pentru ceilalți…iar în același timp acesta poate diminua problemele cu care ne confruntăm.
Paul Lungeanu, student anul II, Pedagogie FPSE
Bibliografie:
Maslow, A.H. (2017). Religii, valori și experiențe de vârf. ( pp. 20-21). București: Editura Trei.
Wagner, T. (2014). Formarea Inovatorilor: cum crești tinerii care vor schimba lumea de mâine,București: Editura Trei ( pp. 32-33/36-39)
Sursa foto: arhiva personală
Bravoooo Paul. Esti un om care face cinste acestei tari, acestei societati, acestei lumi. Este nevoie de astfel de oameni si nu trebuie decat sa nu va aplecati si sa nu faceti niciun fel de compromisuri ptr interesele proprii, doar asa cred ca puteti schimba soarta tarii.