De curând, Sucitorul de minți a propus publicului său un articol intitulat: “Hai la școală…în afară!” care a reprezentat pentru noi impulsul de a împărtăși experiențele pe care tocmai le trăim într-o “școala din afară”, respectiv la VIA University College – Danemarca. Autoarea articolului menționat, doamna prof. univ. dr. Anca Nedelcu, lansează ideea conform căreia “…studenții care răspund afirmativ experiențelor interculturale se află în fața unor provocări semnificative și a unor multiple beneficii potențiale”, idee cu care rezonăm, acum, mai mult ca oricând, căci suntem chiar noi cei aflați în fața acestor provocări. Acest text se dorește, așadar, o mărturie a experiențelor noastre și debutează cu o descriere a programului de care beneficiem.
În cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației – Universitatea din București, studenții de la specializarea pedagogie, anul al III-lea, pot accesa o bursă Erasmus pentru a studia timp de un an într-un program de dublă licență la VIA University College – Danemarca, campus Holstebro. De-a lungul parcursului nostru educațional, am înțeles că “Învățarea nu înseamnă să aștepți într-o stare zen să vină lucrurile la tine.” (Lucian Ciolan). Astfel, am ales să acționăm și am decis să fim parte din această poveste, împreună cu alți cinci colegi.
Aici am simțit ospitalitate și grijă oferite atât de profesori, cât și de studenții danezi. În zilele de acomodare, am primit informații utile pentru a avea parte de un timp favorabil în Holstebro. Am vizitat, împreună cu Julie, unul dintre profesorii noștri, un loc pe care ei îl numesc “House” și care oferă oamenilor diverse servicii gratuite: consiliere, petreceri, spațiu special amenajat pentru exerciții fizice etc. Interesant a fost că am zăbovit ceva timp la un ceai sau cafea, după preferințe, pentru a discuta despre modul în care statul danez administrează banii care provin din taxe. Mai mult decât atât, am atins subiectul educației, vorbind despre învățământul danez și învățământul românesc.
Bineînțeles, am avut de citit pentru a doua zi de facultate. Ne-au fost recomandate următoarele materiale: “Early childhood education: values and practices în Denmark” (Hygum, E., & Pedersen, P. M., 2014); Leder, Samantha: Forest Kindergartens: A multicultural perspective. Iar pentru că aici teoria nu merge fără practică, am vizitat o creșă poziționată la marginea unei păduri, unde am putut să observăm ceea ce tocmai citisem. Vom menționa un singur moment memorabil, pentru că ar fi un articol foarte lung să le menționăm pe toate, astfel că, în curtea creșei exista un craniu de vacă (murise pe teritoriul lor și copiii au vrut să o păstreze). Inevitabil, am întrebat ce pot învăța copiii din asta. Educatoarea ne-a spus că sunt implicate mai multe aspecte didactice. Pe lângă perspectivele biologice (ex: învață despre dinți), există un lucru fundamental pe care copiii îl învață și anume că moartea este un fenomen natural. A treia zi am avut parte de un IT-workshop și am primit acces la platformele online – VIA unde avem încărcate diverse materiale, teme, curriculum pentru cursuri, orar etc. Subliniem acest aspect având în vedere că venim din România, unde activitatea academică online este încă în dezvoltare.
În următoarele două zile, au urmat dezbateri pe baza articolului “Creativity and pedagogical practice” și activități practice (outdoor). De exemplu, brainstorming despre cum putem folosi creativ un pointer. Apoi, împărțiți în echipe (fiecare echipă reprezentând un animal), am primit diverse sarcini: să aducem cel mai lung fir de iarbă, să strângem șase flori de culori diferite, să strângem 4 frunze de culori diferite, pietre ș.a.m.d, iar din toate acestea a trebuit să dăm formă animalului pe care îl reprezentam, animalul având nevoie de un nume și de o poveste de viață. Au urmat și alte vizite în creșe, dar foarte important de menționat este că la “școala din afară” se alocă destul de mult timp pentru studiu în grup și studiu individual. Un alt lucru pe care se pune accent este reflecția, atât cea de grup (ce a mers? ce trebuie îmbunătățit?), cât și cea personală (ce competențe am dobândit? ce aplicabilitate/utilitate didactică au? etc). Se încurajează expunerea părerilor personale, folosind argumente în susținerea acestora, dar, totodată, este necesară justificarea științifică. Cu bucurie putem afirma că studenții români cunoșteau aspectele teoretice la care s-au făcut trimiteri în prima săptămână, precum: teoria proximei dezvoltări (Vîgotski) sau stadiile de dezvoltare (Piaget). Nu putem să nu amintim și faptul că este de apreciat seriozitatea cu care danezii tratează lucrurile și, îndeosebi, punctualitatea.
Ne dorim să vă mai prezentăm pe scurt o altă experiență ce a avut loc în a doua săptămână. Ne-am organizat și am mers în camping. Pe lângă faptul că am gătit împreună și, de asemenea, am dormit împreună, am avut parte de multe activități și experiențe de învățare. Am fost provocați să organizăm pentru colegii noștri activități în natură (majoritatea au fost de conectare cu natura, lucru în echipe și despre cât de important este pentru copil să aibă parte de aventuri în natură, testându-și propriile limite, cu mult accent pe creativitate și curiozitate – două cuvinte cheie ale discuțiilor noastre în acest camping). Și pentru că am fost ajutați de context, am avut parte și de activități interculturale. Atât noi, cât și studenții danezi am primit sarcini diverse precum: să ne pregătim bețe din pădure pentru a coace pâine la focul de seară, să adunăm ciuperci pentru cină, să mirosim, să simțim, să comunicăm, să cercetăm, să clasificăm…terapie pură.
Și credeți că doar la școală în afară se trăiesc astfel de experiențe? Ei bine, noi am avut parte de ele și în cadrul cursului de Educație pentru Dezvoltare Durabilă (desfășurat în anul al II-lea) susținut de oameni dedicați și profesioniști: doamna lect. univ. dr. Clius Mioara (Facultatea de Geografie) și Cătălina Murariu (WWF România). Vă spunem doar că acest curs altfel s-a încheiat cu un examen pe Valea Mostiștei (Situl Natura 2000), unde studenți, elevi și profesori și-au dovedit (prin activități diverse) iubirea pentru natură și au contribuit la o acțiune de conștientizare privind necesitatea implicării în protejarea unor astfel de zone.
În final, mărturisim că în acest proces de acomodare în care ieșirea din zona de confort ne dă bătăi de cap, ne-am dorit să facem cunoscute cititorilor Sucitorului de minți aspecte legate de oportunitățile oferite de Facultatea de Psihologie și Științele Educației, prin intermediul căreia putem să beneficiem de experiențe educaționale „ca afară” și chiar „în afară”. Aaa… și să știți că povestea aceasta nu ar fi avut loc fără “intâlnirile semnificative” despre care tot Sucitorul de minți vorbește la un moment dat, și de care am avut și noi parte. Am simțit și simțim în continuare susținerea următorilor profesori care au crezut în noi: prof. univ. dr. Anca Nedelcu, prof. univ. dr. Cătălina Ulrich, lect. univ. dr. Mihaela Stîngu, lect. univ. dr. Oana Moșoiu, și al căror mesaj a fost: „You can. End of story”. Sprijinul de care am avut parte și toate cuvintele de încurajare ce ne-au fost spuse ne demonstrează, din nou, că o relație de calitate profesor-elev/student facilitează un proces de învățare autentică.
Din categoria “Știați că?”, vă aducem în atenție două idei pe care profesorii danezi pun accent:
1. Pedagogul și profesorul trebuie să le trezească copiilor dorința de a învăța;
2. Există trei relații diferite care se pot stabili între copil și pedagog. Pedagogul merge “în fața copilului”, “lângă copil” sau “în spatele copilului“, pedagogii danezi preferând “lângă copil” sau, de cele mai multe ori, “în spatele copilului” (Hygum, E., & Pedersen, P. M., 2014, p. 17).
Dorina Opran și Paul Lungeanu, Anul al III-lea, Pedagogie, FPSE; în prezent, studenți la Education and Social Studies, VIA University College – Danemarca
Foto-arhivă personală
Uau, uau, mi s-a zburlit pielea pe mine. Foarte tare, bravo, super experiente. Atat de primare, naturale si originale.