Starea de bine a copilului este un concept cu multiple faţete care se referă atât la aspecte subiective, emoţii și experienţe ale copilului, cât și la aspecte obiective, precum condiţiile sale de trai.

În Danemarca, orientarea către starea de bine este armonios îmbinată cu toate inițiativele și abordările existente în educaţia și pedagogia socială. Nu există o singură metodă prin care acest lucru este realizat. Profesorii și pedagogii danezi își practică profesia apelând la o varietate de moduri/modalităţi/abordări ce presupun anumite valori și viziuni asupra copiilor (și asupra oamenilor, în general), ce sunt sădite în modul lor de a gândi și de a acționa.

Educatorii din Danemarca lucrează în general cu următoarele principii:

• focalizarea pe copil ca persoană și sprijinul dezvoltării globale a acestuia;
• practicianul se vede pe sine ca persoană în relaţie cu copilul;
• copiii și personalul (educatorii, profesorii) sunt ocupanţii aceluiași spaţiu de activitate și nu există diferenţe ierarhice în acest sens;
• educatorii reflectează constant asupra practicii lor și aplică atât cunoștinţe teoretice, cât și cunoștinţe dobândite prin experienţă pentru a răspunde provocărilor pe care le întâlnesc;
• profesioniștii au o abordare practică asupra activităţii lor pedagogice și participă la multe dintre aspectele activităţilor zilnice ale copiilor;
• grupul în care copiii își desfășoară activitatea este văzut ca o resursă importantă, iar profesioniștii încurajează și utilizează grupul;
• pedagogia este construită pe înţelegerea drepturilor copiilor, drepturi care nu sunt limitate la aspectele procedurale ale cerinţelor legislative;
• practicianul pune în centrul activităţilor calitatea relaţiilor și conștientizează importanţa ascultării și comunicării;
• practicienii valorizează și încurajează efortul de echipă și contribuţia tuturor la îngrijirea și creșterea copiilor: alţi profesioniști, membri ai comunităţii și, în special, părinţi.

Cum poate însă să fie recunoscută starea de bine subiectivă? Educatorii danezi consideră că semne precum fericirea, zâmbetele, mulţumirea, jocul, contactul vizual sau motivația de a participa la activităţile școlare sunt indicatori ai stării de bine a copiilor. Acestea sunt, așadar, semnale pe care le folosesc ca busolă în munca lor. Dar modul cel mai evident de a ști dacă un copil trăiește sau nu experienţa unei stări de bine subiective este acela de a întreba direct copilul pentru a afla propria sa perspectivă (Koch, 2012).

Atunci când li se cere să explice ce îi face să se simtă fericiţi în mediul lor școlar (Koch, în presă), copiii de cinci ani se gândesc la prietenia dintre ei și colegi, jocul liber, natura, operele de artă și lucrurile neobișnuite pe care le descoperă. În ceea ce privește profesioniștii, copiii de școală primară preferă educatorii care sunt amabili și amuzanţi. Nu le place să fie certaţi, întrerupţi sau rugaţi să facă curat. Copiii se simt bine în prezenţa educatorilor care îi inspiră, îi susţin și care încurajează dialogul în condiţii de egalitate, precum și educatorii care arată un interes autentic faţă de copil, care se folosesc de umor și interacționează într-un mod jucăuș (Koch, 2016, 2017); (Koch & Lund, 2016).

O altă dimensiune în înţelegerea stării de bine a copilului este reflectarea asupra fenomenului, precum și evaluarea sa, cu accent pe viaţa copiilor, atât prezentă, cât și viitoare (Statham & Chase, 2010). A ne asigura că cei mici experimentează fericirea și satisfacţia în activităţile de zi cu zi de la școală este la fel de important precum a-i încuraja să se angajeze în procese de învăţare care, cu siguranţă, în viitor, vor duce la diferite experienţe de fericire și de satisfacţie.

Așadar, este propusă o matrice a stării de bine care evidenţiază un continuum al stării de bine și al bunei deveniri. După cum poate fi observat din figura de mai jos, aceste două dimensiuni se află pe o singură axă, la distanţe egale una faţă de cealaltă, în timp ce fericirea și satisfacţia sunt plasate pe cealaltă axă (Koch, 2016). Profesorii pot folosi matricea drept instrument pentru a reflecta asupra dimensiunilor stării de bine pe care le promovează prin planificarea activităţilor pe care le iniţiază în cadrul matricei. Toate cele patru dimensiuni sunt importante și trebuie să li se acorde atenție.

Articolul face parte din ghidul ”Educație cu stare de bine. După o rețetă româno-daneză”, Nedelcu, A., Ulrich Hygum, C., Ciolan, L., Țibu, F. (2019), București, Editura Veritas, dezvoltat în cadrul proiectului RODAWELL, proiect promovat de Facultatea de Psihologie și Științele Educației și Via College Danemarca.

Annete Boye Koch, VIA College, Danemarca

Foto: pixabay.com

Referințe:

• Koch, A.B., & Lund, J.H. (2016). Elev-perspektiver pa inklusion I skolen – “det er sa vigtigt at blive spurgt”! [Pupil perspectives on inclusion in the school – “it is important to be asked”!]. Special-padagogik – tidsskrift for specialpadagogik og inklusion, 2(36), 2-16
• Statham, J., & Chase, E. (2010). Childhood wellbeing: A brief overview. Loughborough: Childhood Wellbeing Research Centre