Anul acesta, în timpul grevei profesorilor, s-a discutat mult despre debutanți, despre salariile lor, despre motivația acestora de a intra în sistem. S-au făcut comparații cu alte joburi, s-a calculat, s-au tras linii. A fost un întreg amalgam de senzații, de disconfort, de incertitudine, ceea ce e firesc în astfel de momente. Greva s-a încheiat (cu bine), cu multe învățăminte atât individuale, cât și pentru grupurile din care facem parte.
Când vom reveni în cancelarii de la toamnă, rămâne întrebarea: ce am putea face diferit pentru a întâmpina debutanții în școlile noastră? Dincolo de relația lor cu angajatorul/ministerul, ce așteaptă ei de la noi, colegii lor, cei cu care vor împărți pauzele și elevii? Am putea, desigur, să facem ce am făcut până acum și să sperăm că lucrurile vor merge mai bine, așteptând soluții de sus în jos. Sau nu.
Perioadele de criză aduc abordări și perspective noi, în astfel de momente existând potențial pentru ca procesele de auto-determinare a breslei să devină mai vizibile și mai atrăgătoare pentru membri. Chiar mișcarea revendicativă în sine a reprezentat un pas mare înainte, însă știm cu toții că avem mult de lucru. Vă invit la o privire într-o lumină diferită și (mai) optimistă a lucrurilor.
În luna martie a acestui an, am lansat un apel public pentru școlile care doresc să își inițieze mini-cercetări interne pentru indicatori de învățare și stare de bine folosind platforma Teleskop (o cunoașteți poate ca instrument pentru preluarea feedback-ului). Câteva zeci de școli și-au activat conturile pentru cercetările interne în câteva minute. Dintre acestea, câteva au venit către noi hotărâte să se uite mai atent la date și am creat un focus-grup. Găsiți aici metodologia folosită.
Ne-am uitat la rezultatele claselor vs. mediile școlii. Cum arată percepția elevilor din fiecare clasă asupra dorinței de a învăța, chiar dacă sarcinile pot fi mai dificile? Cum definesc elevii metodele bune de învățare pe care le au și de la cine le cunosc? Dincolo de răspunsurile (formidabile) ale copiilor, am putut face împreună cu staff-urile școlilor corelații și am dialogat despre posibile soluții.
La sesiunea finală cu toate școlile implicate am făcut încă un pas în față. Școlile au putut să-și vadă (anonimizat) nu doar indicatorii pentru propria comunitate, ci și mediile tuturor. Tot atunci am testat și o secțiune de AI care să găsească modele/pattern-uri când avem serii mari de răspunsuri de tip text, pentru a economisi timp și a avea și această perspectivă alternativă (dar despre asta într-un articol viitor).
De ce consider că este o perspectivă bună/optimistă?
Aceste școli și-au generat câteva serii de date (cantitative și calitative) și au avut curajul să intre pe un teren nou, bucurându-se de tot sprijinul de care au avut nevoie, luând-și alături expertiza în analizarea lor. Au putut să aibă atât confirmări că sunt pe drumul cel bun, cât și posibile direcții noi de acțiune. Am putea spune că și-au activat un set de „analize” independente despre cum arată situația și ce pot face mai departe. Și-au luat autonomia în mâini și au acționat în consecință, într-o formulă concretă de auto-determinare.
Iar dacă în toamnă ar veni câțiva debutanți la ele, aceștia ar primi ceva mai mult, alături de bun venit, de orar, de indicii asupra claselor sau de sprijinul clasic. Ar avea și indicii de tipul „așa arată datele școlii noastre în martie 2023” sau „acestea sunt lucrurile pe care le facem împreună„.
Discuția despre cum activăm autonomia nu este nouă și nici ușoară, fiind nevoie de echilibru între flexibilitatea și rigoare. Dincolo de proiectele și prioritățile fiecăruia dintre noi, cred că anul școlar viitor e un moment bun să începem să vorbim și despre acțiuni care să vină din breaslă, de jos în sus.
Sunt multe idei de acțiune care se vehiculează. Să ne uităm și la cele simple, curajoase, care au potențial să inspire și să ajute. Le lansăm spre reflecție pe acestea de mai jos, blogul „Sucitorul de minți” fiind un loc foarte bun pentru a deschide o discuție publică despre debutanți și despre cum îi întâmpinăm în școli.
a) E nevoie de (mai multe) rutine unitare în cancelarii, făcute cu metodă, chiar pentru obiective mici. Deși știm din studii și din experiența proprie că acțiunile unitare într-o școală sunt cele mai eficace, nu le activăm pe măsura capacității lor de impact. Tehnologia* poate face mai scurt drumul dintre intenție și acțiune.
b) Avem nevoie de indicii mai solide despre cum învață nu doar elevii (abstracți) din România sau din lume, ci exact elevii noștri. Cercetarea ar trebui să devină mai accesibilă și să fie de ajutor în viața de zi cu zi a profesorilor. Putem avea comunități de exercițiu și mini-cercetări de tip participativ chiar în școlile noastre.
Un astfel de sistem activat într-o școală ar entuziasma mulți profesori, nu doar debutanții. Iar entuziasmul și încrederea că suntem pe drumul cel bun sunt vitale în profesia noastră.
Monica Mocanu-profesoară, co-fondator Teleskop
……………….
*La Teleskop punem la dispoziție școlilor un sistem de facilități care încurajează acțiuni unitare în cancelarie, printre care practicarea rapidă de evaluări formative (prin formularele de exit) sau preluarea de feedback. De asemenea, platforma permite diriginților atenționarea asupra existenței în clase a unor situații dificile (bullying, risc de abandon, adicții) și preluarea de date pentru îmbunătățirea metodelor de învățare, a autonomiei și a rutinelor de studiu ale elevilor.
** Studenții și masteranzii Facultății de Psihologie și Științele Educației care doresc să utilizeze platforma pentru orele de practică derulate în școli sunt invitați să își deschidă conturi (individuale sau de cercetare) și să colaboreze cu intervenții pe blogul Teleskop. Ne puteți scrie la office@teleskop.ro
