„Și dacă totul ar începe astăzi?” Un proces onest de autocunoaștere…

Ca urmare a acestor vremuri tulburătoare, suntem provocați să parcurgem o aventură a descoperirii de sine. Un proces care, marcat complet de evenimentele contemporane, ne schimbă viziunea asupra vieții. Ne obligă să punem pauză vieților noastre obosite, trăite pe fugă, și să ne redescoperim, să părăsim rutina și parametrii tiparului în care ne desfășuram viețile confortabil până acum. Ți se întâmplă uneori să obosești?

Siguranță, acesta este conceptul care fundamentează activitățile pedagogice desfășurate în școlile din București și din țară prin intermediul proiectului Ora de Educație Rutieră.

De ce? Pentru că suntem martorii unor evenimente nefericite în trafic, evenimente care implică, de cele mai multe ori, și copii. Pentru că, statistic, suntem fruntași în Uniunea Europeană la capitolul accidente rutiere. De asemenea, pentru că România nu are o strategie națională privind susținerea orelor de educație rutieră în școli, deși ar trebui să aibă. Conform art. 124, alin. (a) din Codul Rutier, Ministerul Educației și Cercetării are atribuția de “a asigura, prin programa școlară, educația rutieră a preșcolarilor și elevilor din învățământul preuniversitar”. Astfel, ora de Educație Rutieră reprezintă o NEVOIE, identificată de un grup de specialiști care a dezvoltat cel mai mare program de educație rutieră din România.

Despre experiențele româno-daneze au tot apărut povești pe blogul Sucitorului de Minți, în mod special sub forma unei “pedagogii povestite” (așa cum am fost inspirați, de către oameni care au încredere în noi, să le spunem), dar în acest articol ne-am propus să începem cu un dialog imaginar și să ne îndreptăm către beneficiile jocului riscant. Cu alte cuvinte, să zăbovim puțin asupra a ceea ce spun specialiștii despre acest tip de joc, pe care cu toții l-am practicat mai mult sau mai puțin, voluntar sau involuntar, și pe care îl întâlnim la tot pasul în Danemarca, dar care este ocolit pe cât se poate în România.

“Studentul  va conduce și dezvolta proiecte pedagogice cu un punct de plecare în științele naturii și cu accent pe experiențele outdoor ale copiilor, adolescenților și adulților care să conducă la înțelegerea naturii ca mediu de învățare “– așa începe poveste pe care vreau s-o împărtășesc prin intermediul acestui articol. La drept vorbind, o cerință provocatoare pentru un examen (mai ales pentru un student român care nu a avut contact cu prea multe examene practice), dar și relevantă, având în vedere că am parcurs deja două module de “Outdoor – play and learning in NATURE”.