“Studentul va conduce și dezvolta proiecte pedagogice cu un punct de plecare în științele naturii și cu accent pe experiențele outdoor ale copiilor, adolescenților și adulților care să conducă la înțelegerea naturii ca mediu de învățare “– așa începe poveste pe care vreau s-o împărtășesc prin intermediul acestui articol. La drept vorbind, o cerință provocatoare pentru un examen (mai ales pentru un student român care nu a avut contact cu prea multe examene practice), dar și relevantă, având în vedere că am parcurs deja două module de “Outdoor – play and learning in NATURE”.
Ce a urmat? Împreună cu Alexandra Răduț (Student Double Degree – România) și cu Evangeline Habarurema (Student internațional – Belgia) am parcurs etapele formării unei echipe, așa cum apar ele descrise de către Tuckman (1965): formarea (panică, teamă, contractul cu reguli, obiective, sarcini), furtuna (tensiune, mici conflicte și confuzie), normarea (consens, acceptare, siguranță), performarea (randament, rezultate), finalizarea (proiectul s-a finalizat și echipa nu mai există). Împreună, am desfășurat trei activități, în trei zile diferite, cu 15 copii dintr-o grădiniță plasată în pădure.
Voi relata pe scurt ce activități am planificat și desfășurat, ce am urmărit și care au fost rezultatele, în speranța că aceste aspecte vor reprezenta o sursă de inspirație pentru cei care urmăresc Sucitorul de Minți și, mai ales, pentru cei care lucrează cu copiii.
Am planificat cele trei activități după un model propus de profesorii noștri danezi (SMITTE – context, aims, actions, sign, evaluation) și un model didactic român (proiectul didactic de lecție), iar toate materialele necesare au fost asigurate de VIA University College.
Prima activitate a constat în căutarea unor insecte, urmată de studierea lor la microscop. Fiecare copil a primit un recipient și am pornit în călătorie prin pădure în căutarea insectelor. Imediat ce toate recipientele au avut insecte (copiii au găsit buburuze, albine, râme), ne-am întors la bază și, cu ajutorul Ipad-urilor și microscoapelor, am putut analiza insectele. Nu ne-am oprit aici cu prima activitate, ci am folosit planșe cu insecte (care conțineau informații științifice: nume, familia din care provin etc) pentru a identifica insectele găsite. De ce informații științifice? Pentru că cercetările arată că un copil știe 10 tipuri de pokemoni, dar nu cunoaște 10 specii de copaci…iar abordarea daneză încurajează utilizarea termenilor științifici în conversațiile/activitățile cu copiii. Prin această activitate, copiii au avut parte de aventură și explorare (în natură – respectiv într-un spațiu din pădure care-i atrage și în care nu au voie de obicei), exersarea aspectelor matematice (au putut localiza insectele, au putut număra picioarele, ochii, aripile acestora; au putut măsura insectele pe planșă etc), iar noi studenții am putut să experimentăm abordări pedagogice precum: pedagogia centrată pe copil, pedagogul în spatele și în fața copilului.
A doua activitate a constat în reprodurea insectelor din lut (lut cumpărat, dar și lut colorat handmade) și construirea unui adapost pentru acestea. Copiii și-au dat seama singuri (deși există bariera lingvistică, pentru că ei nu înțeleg limba engleză și pedagogul trebuia să le traducă) de ceeea ce trebuie să facă și au reprodus insectele din lut (cel mai fidel au reprodus râma). Folosind învățarea prin povești, împreună cu colegele mele, am inventat o poveste despre o furtună mare care a dărămat adăpostul insectelor, iar ele aveau nevoie de ajutorul copiilor pentru a le construi un nou adăpost pentru iarnă. Astfel, cu ajutorul acestei povești despre empatie, folosind materiale din natură, copiii au construit un adăpost unde au pus insectele din lut. Ei au putut exersa aspectele matematice menționate și la prima activitate și au avut parte de experiențe tactile intense (au simțit natura: lutul, frunzele, ramurile, pământul etc);
A treia activitate a fost mai mult o surpriză și o recompensă, dar putem învăța ceva și din aceasta. Împreună cu copiii am făcut focul, am pregătit și mâncat bezele și am construit oameni de zăpadă din materiale reciclabile. Cu toate că a început ploaia (nimic nou sub soare în Danemarca), focul s-a aprins și am putut să mâncăm bezele cu biscuiți și glazură de picături de ploaie. Această activitate poate însuma multe aspecte teoretice, cum ar fi: autonomie (au tăiat singuri materialele pentru oamenii de zăpadă, au pregătit focul, și-au pregătit bezele la foc etc), asumarea riscului (au aprins focul și au folosit obiecte ascuțite pentru a tăia materiale), reciclare.
Două săptămâni am lucrat și ne-am pregătit, am desfășurat activitățile și am susținut examenul…copiii s-au bucurat, au avut parte de contexte de învățare, studenții la fel…să lăsăm o ploaie să ne strice starea de bine? Dacă copiii încă zâmbesc, zic să nu.
Aceste activități, la care se adaugă multe reflecții (personale și de grup) și răspunsuri bune la susținerea orală au dus la obținerea aprecierilor din partea comisiei de examen și la rezultate pe măsură. Și totuși, când un examen scris este mult mai comod, de ce toate acestea? Pentru că activitățile practice joacă un rol important pentru dezvoltarea competențelor unui viitor profesionist, așa cum spun documentele și specialiștii: “Mediile de învățare trebuie să permită și să susțină învățarea și experiențele studenților cu privire la examinarea, implementarea, dezvoltarea și adăugarea perspectivei la munca pedagogică în instituțiile specifice de practică. Aceste procese de învățare au loc în interacțiune cu grupul țintă al instituției de practică, precum și cu colegii, partenerii și rudele.” – Curriculum-Study Program Double Degree, 2018, Studies in Denmark – Social Education, Denmark-Holstebro: VIA University College
De asemenea, specialiștii români susțin același lucru: “Activitățile practice pot urmări obiective diferite, însă, în termeni generali, aceastea urmăresc achiziționarea de către cursanți a unor cunoștințe pertinente legate de tipul de organizație în care își vor exercita activitatea profesională, de structura acesteia, de activități și proceduri (moduri de acțiune); dezvoltarea unor competențe de proiectare, implementare, valorificare și evaluare a unui plan de acțiune.” – Mironov, 2017, pp. 192-193
Astfel, misiunea activităților practice este de a le facilita celor care învață dobândirea unor cunoștințe, abilități și atitudini/valori profesionale.
Și pentru ca lucrurile să fie și mai clare, voi aminti afirmația lui Erik Hygum (decan al Facultății de Educație și Studii Sociale în cadrul VIA University College) dintr-un interviu oferit în cadrul conferinței RODAWELL: “Noi nu acționăm niciodată în universitatea noastră fără să ne conectăm la practică“.
Viața de student în Danemarca te ține mereu ancorat la realitățile universitare. Așadar, aș mai avea multe de spus (mai ales că am început un nou semestru de practică pedagogică), dar timpul mă presează. Voi menționa însă alte câteva aspecte notabile, cum ar fi faptul că îmi adorm copiii în brațe la grădiniță (într-un hamac la marginea unei păduri), că mergem cu ei în parc să hrănim rațele, că experimentăm risky play
în fiecare zi, gătim la focul din curte clătite și pâine… Toate aceste experiențe de învățare vor constitui, cel mai probabil, teme ale unui viitor articol.
Paul Lungeanu, anul al III-lea, Pedagogie, FPSE; în prezent, student la Education and Social Studies, VIA University College, Danemarca
Foto: arhivă personală
