Rutinele zilnice ale copiilor spun foarte mult despre modelele culturale și educaţionale promovate în familie, școală și comunitate. În același timp, aceste rutine se convertesc în tipare comportamentale ce se vor regăsi și mai târziu, în viaţa lor de adolescenţi sau de adulţi. Introducerea narativă de la începutul acestei cărţi atrage atenţia asupra tranziţiei de acasă spre școală și pune în discuţie o temă pe cât de simplă, pe atât de importantă pentru copiii din România: drumul dinspre casă spre grădiniţă sau școală și invers.

Acum 25 de ani am participat la o cercetare-acțiune care mi-a schimbat viața. De atunci, aplic învățarea problematizată prin proiecte și sunt în continuare fascinată de impactul acestei abordări.

Adeseori inadecvat etichetată ca ”metodă modernă”, învățarea prin proiecte a fost iniţiată în Renaştere și a cunoscut diverse tendințe, de-a lungul timpului. Adecvată secolului XXI, această strategie complexă de instruire presupune că – în grupuri sau individual – elevii/studenții explorează, soluţionează probleme reale, iau decizii, îşi asumă responsabilităţi, folosesc resurse tehnologice şi mijloace de comunicare diverse. Evaluarea produsului, dar şi a procesului, valorificarea experienţelor şi intereselor îmbunătăţesc motivaţia şi autoreglarea învăţării, competenţele socio-emoţionale şi participarea civică.

Când ieși din clasă, știi clar dacă o lecție, un seminar sau un curs a ieșit bine sau nu. Știi, pentru că simți. Pleci entuziasmat sau ieși împovărat. De multe ori, am plecat entuziasmată de la întâlnirile cu studenții masteranzi din programul  Învățare, inovare și coaching în educație. Am trăit fluxul de energie bună dintre noi și mi-am oxigenat entuziasmul din entuziasmul lor.