Când a început să ne fie rușine că purtăm o altă culoare?

Învățăm de la o vârstă foarte fragedă că este important să fim drăguți, să ne înțelegem cu ceilalți și să prezentăm întotdeauna lumii cea mai bună versiune a noastră. Răsplata este una pe măsură: reușim apoi să avem prieteni, oameni care, aparent, sunt ca noi și ne place asta.

Performanță, reușită, succes, stare de bine și alte asemenea deziderate sunt conceptele care se doresc a defini climatul educațional românesc. Paradoxul este că nu putem atinge toate acestea fără a… greși. Da, a greși, a face erori. Însăși absența (aproape) totală a  GREȘELII celui care învaţă, învestită cu o valoare formativă, din discursul educațional, ne sugerează că aceasta nu constituie o prioritate în agenda decidenților. O astfel de abordare nu relevă decât temere și conduce iremediabil la o lipsă de autenticitate a demersului din partea elevului.