Imediat după ce colega noastră, Nicoleta Călinoiu, a publicat pe blog articolul ”Tu, eu și o ceașcă de cafea…”, articol de prezentare a lansării cărții lui Timothy D. Walker – SĂ PREDĂM CA ÎN FINLANDA-,  am participat la Festivalul de Educație FIEdu, unde invitat de onoare a fost chiar autorul cărții.

De-a lungul timpului, jocul a fost văzut ca o activitate fără prea mare însemnătate în plan educațional, iar valoarea jocului pentru învățare scade pe măsură ce copilul crește. ”De la joc la învățare” este o carte în care jocul este văzut ca una dintre căile naturale prin care omul învață. Prin urmare, păstrarea jocului ca instrument de lucru pe parcursul întregii vieți aduce un plus pentru dezvoltarea afectivă și menține active atât curiozitatea pentru învățare, cât și creativitatea.

M-am nimerit zilele trecute într-o ipostază care m-a lăsat mută de uimire. Am trăit o coincidență despre care vreau să cred că nu este deloc întâmplătoare, prin urmare am hotărât să scriu despre ea. În cursul dimineții, am participat la un eveniment organizat de școala unde predau, un  maraton sub titlul FUNRUN, urmând ca după-amiază să dau o fugă  la Festivalul NARATIV pentru a participa la Conferința prezidată de Alan Cornish, conferință pe tema diferitelor programe de stimulare a lecturii din întreaga lume.

Eric Berne, un celebru psihiatru și terapeut, arată în cartea ”Ce spui după Bună ziua?” cum se scriu scenariile de viață și ajută cititorul să și-l descopere pe al său. În ultima perioadă îmi urmăresc remarcile, deciziile, emoțiile pentru a-mi observa scenariul de viață și a putea schimba ceea ce stă în puterea mea să schimb. Prin urmare m-am hotărât să și scriu observațiile ce mi-au rămas în minte după un exercițiu făcut la facultate acum o lună și trei săptămâni.