Într-un clip devenit viral la începutul acestui an, Jack Ma, fondatorul Alibaba, sublinia la Forumul Economic de la Davos că în educație accentul nu mai trebuie pus pe cunoștințe, ci trebuie să le transmitem elevilor valori, credințe, competențe ale gândirii independente,  să le dezvoltăm abilitatea de a lucra în echipă și grija/înțelegerea celorlalți.

Există sunete și sunete, dar ce face muzica? Există întrebări și întrebări, dar ce face dialogul? Trăim într-o lume în care, în aparență, comunicarea este foarte importantă, comunicăm în toate formele: on-line, pe stradă, la școală, la birou, în mijloace de transport în comun și parcă, din ce în ce mai mult la colț de stradă. Toată lumea vorbește cu toată lumea, dar în esență, noi mai dialogăm sau doar discutăm pentru a-i convinge pe ceilalți, pentru a le transmite propriile noastre păreri?

Prezentarea unei teme în cadrul unui curs la nivel de masterat nu ar mai trebui să fie o provocare pe care să o resimt până la starea aceea de ….epuizare. Și totuși…Cursul  Practicianul reflexiv. Cerințe? Prezentarea unei teme la alegere din tematică!?! Pe parcursul cursului am realizat, fără mult efort că o să fie o altfel de prezentare, că o să fie solicitantă… o provocare! Îmi plac provocările și, de obicei îmi aleg prezentări care să mă scoată din zona de confort, care să mă pună în relație cu noi concepte, care să îmi ofere căi noi. Așa s-a întâmplat și cu Design Thinking. Conceptul îmi trecuse pe la ureche în asocierea cu Disruptive Innovation și Blending Education… dar, ghici ce? Nu este ceea ce presupuneam eu a fi…Dar, nu a fost o sarcină prea grea, căci, cum spuneam îmi plac provocările și le accept cu zâmbetul pe buze, cu răbdarea și creionul unui documentarist pregătit de..atac!

A venit vremea acelei compuneri cu titlu impus: ,,Prima zi de școală”! Probabil am păcătuit și eu dându-le-o elevilor mei ☺ Dar nu despre prima zi de școală ca elev o să scriu, ci despre prima zi de școală ca profesor! Hm…de fapt nu e chiar prima zi de școală, este prima zi de școală ca profesor în București. Îmi alesesem o școală care se afla în cartierul în care locuiam. Măcar să fie aproape, mi-am spus…A venit și momentul primei ore de limba și literatura română la clasa a VII-a. Am intrat cu emoțiile acelea care îți înmoaie genunchii, dar am pășit hotărât pe tocuri (nu cea mai înțeleaptă alegere pentru mine) până la scaunul de la catedră. Nu m-am așezat, dar m-am sprijinit…le-am povestit despre mine, mi-au povestit despre ei..ne-am tatonat și dintr-o dată s-a deschis ușa sălii de clasă și a apărut cel care mi-a creat această amintire despre prima mea zi ca profesor în București. Vorbea tare, m-a sfidat și s-a adresat colegilor (mai mult a țipat la ei!)…eu am vorbit calm, m-am prezentat și l-am rugat să facă același lucru…a început să râdă.