Există sunete și sunete, dar ce face muzica? Există întrebări și întrebări, dar ce face dialogul? Trăim într-o lume în care, în aparență, comunicarea este foarte importantă, comunicăm în toate formele: on-line, pe stradă, la școală, la birou, în mijloace de transport în comun și parcă, din ce în ce mai mult la colț de stradă. Toată lumea vorbește cu toată lumea, dar în esență, noi mai dialogăm sau doar discutăm pentru a-i convinge pe ceilalți, pentru a le transmite propriile noastre păreri?
Dar care este rolul dialogului? Prin esența lui, dialogul semnifică un schimb verbal care are ca finalitate producerea unor sensuri noi, pe care participanții la dialog le construiesc împreună, ajungând să conceapă o nouă realitate.
Fiind deschiși la dialog, reușim să depășim prejudecăți personale sau culturale. Însă de cele mai multe ori, când suntem intr-un dialog, uităm să ne lăsam partenerul să își ducă fraza până la capăt, încercând parcă, cu disperare, să ne spunem propriile idei și chiar să ni le impunem. Atunci când facem pauză din livrarea de sine în cadrul dialogului, punem întrebări. De cele mai multe ori, aceste întrebări sunt de ordin informativ.
Ce fel de întrebări domină spațiul clasei?
În cartea sa, Învățarea vizibilă, John Hattie subliniază, pe baza modelului SOLO ( model dezvoltat de Biggs și Collis în 1982 prin care cele trei niveluri ale înțelegerii- de suprafață, profundă și conceptuală– sunt integrate în obiectivele educaționale și în criteriile de reușită) că majoritatea întrebărilor profesorilor din clasă sunt de suprafață. Cu alte cuvinte, întrebările pe care le adresăm elevilor sunt de multe ori închise, de cele mai multe ori punem întrebări care să valideze faptul că am transmis cunoștințele cu privire la o anumită temă. Acest lucru face ca și noi și elevul să rămânem în același cadru de referință- poate aceasta este și cauza unor formulări de tipul ,,Eminescu-luceafărul poeziei noastre”.
Pentru a face pasul dinspre învățarea de suprafață (axată pe întrebări de tipul: Cine a scris romanul X? Cine a pictat tabloul Y? Care sunt principiile de compoziție din tabloul lui Picasso? sau În ce gamă este scrisă opera lui Brahms?) către învățarea profundă, este important să construim întrebări divergente, cu răspuns deschis, care nu se axează pe un singur canal cognitiv, ci îl determină pe elev să folosească o informație în raport cu alta și raportând-o la propria-i realitate să construiască noi sensuri. Astfel, întrebările care au în vedere aprofundarea pot fi de tipul: Care crezi că este starea pe care a vrut să o transmită compozitorul prin această operă? Cum ai transpune în cuvinte imaginea din tabloul lui Grigorescu?sau Cu ce eveniment real ai asocia tema din romanul….
Dar cum ajungem la aceste întrebări? Pentru că înțelegerea profundă presupune punerea în relație a ideilor pentru a le putea dezvolta ulterior, formularea întrebărilor are în vedere suprapunerea a trei realități: realitatea subiectului, realitatea personală și realitatea exterioară.
Putem adapta acest model, de pildă la orele de Limba și literatura română astfel:
1.Realitatea subiectului/operei:
Cum reacționează ciobănașul mioritic la aflarea veștii că ,,cel moldovan și cu cel ungurean/ vor să mi-l omoare”?
2.Realitatea personală:
Cum ai reacționa tu dacă ai fi ciobănașul moldovean?
3.Realitatea exterioară:
Care ar fi responsabilitatea unui om dacă ar afla despre o astfel de faptă- plănuirea unei crime?
4.Suprapunerea subiectului cu realitatea personală:
În ce situații ai putea să ai o reacție similară celei a ciobănașului?
5.Suprapunerea realității personale cu cea exterioară:
Având în vedere atât normele juridice, cât și pe cele morale, în ce circumstanțe ai accepta soarta ciobănașului?
6.Suprapunerea subiectului cu realitatea exterioară:
Care sunt circumstanțele externe care pot trimite cu gândul că reacția ciobănașului este una greșită?
7.Suprapunerea tuturor celor trei realități:
Care sunt resorturile care credeți că l-au îndemnat pe ciobănaș să aibă această lipsă de reacție?
Poate părea un proces complicat, însă, dacă avem în vedere punerea elevului în cele trei realități și relaționarea lor, putem deschide calea unui dialog real, creator de sens și semnificații noi. Mai există o dimeniune pentru construirea unui dialog real la clasă, și anume, aceea a încurajării elevilor să construiască propriile lor întrebări. Există metode prin care putem face acest lucru? Desigur. Dar acestea vor face subiectul unui alt articol.
Adriana Iancu, masterand anul II, profesor de Limba și Literatura Română
Sursa foto: aici