Cartea “Pe drumul spre educația incluzivă în România – Contribuția Rețelei RENINCO” reprezintă o captivantă și provocatoare incursiune în istoria ultimilor 32 de ani de tranziție în educație, un drum parcurs de la educația specială, la cea integrată, prin depășirea, pas cu pas, a barierelor pentru construcția educației incluzive în România.

Lucrarea se adresează profesioniștilor din domeniul educației și alte domenii conexe, elevilor și studenților, părinților, organizațiilor neguvernamentale, instituțiilor guvernamentale centrale și locale, instituții școlare și academice, cu scopul de a contribui la dezideratul universal al educației pentru toți.

Cartea este coordonată de Traian Vrăsmaș și Ecaterina Vrăsmaș.

Prof.univ.dr. Traian Vrăsmaș este în prezent cadru didactic asociat  al Facultății de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității „Ovidius„, Constanța, coordonator național de proiecte la Asociația RENINCO România, cu o bogată și relevantă experiență profesională în management și cercetare, ca director de școală specială, șef serviciu la Ministerul Învățământului în perioada post-revoluției, consultant și coordonator programe la Reprezentanța  UNICEF în România, cercetător asociat la Institutul de Științe ale Educației, autor și coordonator al mai multor publicații în domeniul psihopedagogiei, educației integrate și educației incluzive.

Prof. univ. dr. Ecaterina Vrăsmaș este profesor emerit al Facultății de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității București, este conducător de doctorat, președinte al Asociației RENINCO România, directorul CCPCE – Centrului de Cercetare și Promovare a Echității în Educație – Universitatea București, coordonator de proiecte, autor și co-autor al mai multor lucrări de specialitate în logopedie, educația timpurie, educația  incluzivă, consilierea și educația părinților.

Lucrarea reunește eforturile a șapte autori (Ana Maria Dinu, Livius Manea, Simona Nicolae, Viorica Preda, Monica Stanciu, Traian Vrasmas și Ecaterina Vrăsmaș) care au contribuit la documentarea substanțială a drumului spre o educație incluzivă în România, însoțite la final de o colecție de mărturii valoroase despre educație.

Lista autorilor de mărturii (în ordine alfabetică) cuprinde: Andronic Zenaida (profesor, Craiova), Karla Melinda Barth (conf.univ.dr., Oradea), Adina Codres (consilier superior, ANDPDCA), Rodica Enache (prof.univ.dr., Constanța), Alois Gherguț (prof.univ.dr., Iași), Maria Liță (profesor, Timișoara), Raluca Matei (conf.univ.dr., Constanța), Daniel Mara (prof.univ.dr., Sibiu), Izabella Popa (consilier superior, ANDPDCA), Doru-Vlad Popovici (prof.univ.dr., București), Vasile Preda (prof.univ.dr., Cluj-Napoca), Viorica Preda (inspector general, MEN), Adrian Roșan (prof.univ.dr., Cluj-Napoca) și Andrei Stan (elev, București).

Cartea “Pe drumul spre educația incluzivă în România – Contribuția Rețelei RENINCO” este o lucrare de referință despre povestea educației din România din ultimii 32 de ani, având ca repere cei trei E: educația specială, educația integrată și educația incluzivă, care trece în revistă “meandrele postrevoluționare din domeniul educațional dedicat persoanelor cu dizabilități și/sau CES –cerințe educaționale speciale, din ultimii 32 de ani (1990-2021)“.

Această lucrare este  valoroasă din punct de vedere științific și istoric care reflectă un cadru temporal de peste trei decenii, care contribuie la: evidențierea cadrului normativ național, conceptualizarea celor trei E, la noi și în lume, evidențiază evenimente și documente conexe acestei triade educaționale, analizează succesele, inconsecvențele, erorile din legislație, management și activități profesionale, ca puncte de reper și lecții de învățat pentru viitor. Sunt prezentate rezultatele activității rețelei RENINCO și proiectele relevante în colaborare cu UNICEF, UNESCO, Ministerul Educației și alte instituții relevante care au contribuit la schimbarea paradigmei pentru o educație incluziva. În final să avem o radiografie a situației actuale a educației incluzive în România, ca mijloc esențial pentru atingere dezideratului universal al Educației pentru Toți – Declarația mondială privind educația pentru toți, Jomtien (1990).

 Lucrarea ne reamintește faptul că educația și școala se adaptează la nevoile și particularitățile fiecărui copil, pentru a putea oferi o educație incluzivă de calitate.

După trei decenii, în România actuală încă se depun eforturi pentru a dezvolta și construi un sistem de educație incluziv, accesibil tuturor copiilor și tinerilor. Cu toate acestea, autorii se întreabă retoric după 32 de ani de tranziție, făcând o comparație cu legenda meșterului Manole: “De ce oare, pentru ca zidul să rămână în picioare, trebuie neapărat să apară o nouă Ana, sa o zidim, din nou și ……mereu? Nu au fost destule Ane până acum? “

Cartea  este structurată pe șase capitole:

Capitolul 1 – este un capitol introductiv în care sunt prezentate o scurtă istorie din perspectiva dizabilității, copilul cu dizabilitate în familie și în comunitate, educația copiilor cu dizabilități înainte de 1990 în România, concepte de bază, educația incluzivă context, dileme, provocări etc.

Capitolul 2 – descrie Perioada tranziției (1990-1997) din perspectiva legislativă – renașterea psihopedagogiei, asistenței sociale, cercetarea în domeniul handicapului și educației speciale, primele legi pentru persoanele cu dizabilități, apariția rețelei RENINCO, proiecte de referință, resurse si considerații finale.

Capitolul 3 – Educația, Protecția Copilului și RENINCO în perioada 1998-2000, detaliază contextul național, legislația și societatea civilă, înființarea Asociației RENINCO România, proiectele de cooperare cu UNESCO, UNICEF, Ministerul Educației și concluzii finale.

Capitolul 4 – Elanul Integrării Europene (2001-2006) prezintă o analiză a situației privind integrarea școlară a copiilor cu dizabilități, apariția și elaborarea unor instrumente, adaptare curriculum, apariția de noi profesii necesare –profesorul itinerant și de sprijin, pentru integrarea copiilor în școlile de masă.

Capitolul 5 – Suntem în Uniunea Europeană (2007-2021) prezintă contextul mondial și European în educația cerințelor speciale, o analiză privind legislația actuală din perspectivă celor 3E, contribuția RENINCO –proiecte învățământ preșcolar și primar, publicații și activitate internațională, înființarea G.R.E.I – Grupul Român pentru Educație Incluzivă.

Capitolul 6 – Stagnăm, regresăm sau progresăm în educația incluzivă? Acest ultim capitol descrie statusul situației actuale în care se află educația incluzivă, având la baza studiile și cercetările cu privire la educația copiilor cu dizabilități și/sau CES, realizate în perioada 2000-2021 de RENINCO împreună cu Ministerul Educației, Institutul de Științe ale Educației, UNICEF, universități din România, organizații non-guvernamentale, Centrul de Cercetare pentru Promovarea Echității în Educație.

În acest capitol regăsim totodată un inventar al barierelor, care favorizează stagnarea și regresul în construcția educației incluzive, situație care în ultimii zece ani a fost evidentă pe diferite paliere.  Un aspect valoros care este prezentat la finalul acestui capitol, îl reprezintă un pachet de soluții, resurse și lecții învățate care pot fi aplicate pentru a depăși obstacolele întâmpinate, pe drumul spre o educație incluzivă în România.

În loc de concluzii: Ce promovează RENINCO?  – sunt prezentate în mod sintetic, pe termen mediu si lung, măsuri prioritare promovate de RENINCO, care vizează cercetarea în domeniul educației incluzive, alinierea la agențiile europene, reforma și alinierea legislației în domeniul educației, o strategie pentru educația incluzivă, cunoașterea corectă a terminologiei și problematica educației și a dizabilității, etc.

La finalul cărții, sunt prezentate 14 mărturii – o poveste a unui elev-adolescent cu dizabilitate, integrat în învățământul de masă, precum și alte treisprezece discursuri ale profesioniștilor din domeniul educației și protecției copilului, care de-a lungul timpului au colaborat și contribuit prin rețeaua RENINCO la schimbarea atitudinilor față de copii cu dizabilități și/sau cu CES, la promovarea conceptului de educație incluzivă, la formarea profesorilor și educarea părinților, a publicului larg, pentru adoptarea de valori universale, precum educația pentru toți.

Pentru mine lecturarea acestei cărți, a însemnat o incursiune în istoria educației incluzive în România, o cunoaștere/recunoaștere a eforturilor întreprinse pentru a progresa pe diferite paliere, de la cadru legislativ, la bune practici, cercetare, la o schimbare continua care uneori a fost benefică, alteori haotică din cauza perioadelor de tranziție, a stării de confuzie și a lipsei de cooperare între actorii principali, responsabili pentru educație.

Această lucrare poate sta la baza luării unor decizii importante de către fiecare din noi, fie că este vorba de un elev, student, părinte, profesionist, o școală, o instituție publică centrală sau locală, pentru a putea continua drumul spre educația incluzivă în România.

În concluzie, vă invit să citiți această carte – “un tezaur de informații concludente“ – pentru a reflecta și învăța din lecțiile trecutului. George Santayana, filosoful american spunea: “Cei care uită trecutul sunt condamnați să îl repete “.

Mariana Arnăutu, specialist Educație, București

Distribuie: