Ce aș putea să spun după Bună ziua?

Eric Berne, un celebru psihiatru și terapeut, arată în cartea ”Ce spui după Bună ziua?” cum se scriu scenariile de viață și ajută cititorul să și-l descopere pe al său. În ultima perioadă îmi urmăresc remarcile, deciziile, emoțiile pentru a-mi observa scenariul de viață și a putea schimba ceea ce stă în puterea mea să schimb. Prin urmare m-am hotărât să și scriu observațiile ce mi-au rămas în minte după un exercițiu făcut la facultate acum o lună și trei săptămâni.

Ceea ce urmează să povestesc s-a întâmplat în timpul cursului Practicianul reflexiv, un curs unde am exersat ”pe viu” oferirea și primirea  feedbackului. Ceea ce mi s-a potrivit mie pe deplin în timpul cursului despre care povestesc este abordarea ”learning by doing”. Pentru a descoperi ce înseamnă și ce plus valoare poate aduce exprimarea propriei păreri și acceptarea părerilor constructive oferite de ceilalți, am lucrat împreună cu alte trei colege pentru realizarea unei prezentări, care să conducă spre reflecție.

Pregătirea prezentării a fost una dintre cele mai plăcute experiențe pentru mine. De ce? Pentru că s-a dat mult feedback, unul constructiv de fiecare dată, fără judecăți de valoare.  În felul acesta am trecut peste emoțiile de început și peste obstacolele de start în timpul lucrului în echipă, mi-am găsit un rol cu care m-am simțit bine și astfel tot efortul depus a constituit prilej de întâlnire cu persoane cu care m-am aflat pe aceeași lungime de undă. Vorbesc despre cele trei colege de echipă care asemenea mie știau că vor să-și valorifice la maximum timpul de lucru și să învețe să pună întrebări care să potențeze persoanele de alături.

Un alt aspect demn de luat în calcul a fost atenția la detalii cu care eu mărturisesc că nu eram obișnuită- de la vestimentație, la locul unde te așezi ori stai în picioare, la traseul de urmat în timpul prezentării, replici, așezarea materialelor, până la eventualele reacții ale participanților. Toate aceste detalii, toate repetițiile despre care am crezut la început că vor elimina caracterul spontan al prezentării, mi-au adus de fapt încredere că știu ce am de făcut și au eliminat stresul pe care eu îl trăiam inconștient și îl uitam la fel de repede după ce prezentările mele se terminau. Ce a rămas? A rămas bucuria de a construi împreună cu o echipă și disponibilitatea de a ne da feedback și după prezentare fără teama că vor ieși la iveală emoții negative ce vor umbri munca intensă. Pentru final las marele avantaj al lucrului în echipa practicienilor reflexivi și acela a fost că  s-a putut  râde mult, iar râsul a oferit  creierului răgazul să creeze într-o stare de tensiune  cu vibrație pozitivă.

Ce aș putea să spun după Buna ziua? Eu am spus, mai exact am exprimat,  ceea ce am fost în momentul prezentării: o Eu plină de entuziasm, stăpână pe mine pentru că știam fiecare pas pe care trebuia să-l fac, încântată că pot valorifica exercițiile pe care le-am încercat parțial și anterior în școala unde predau, provocată pentru că urma să verific dacă abordarea aleasă funcționează în cadrul unei prezentări făcută adulților, jucăușă pentru că eram în mijlocul colegelor despre care știam că asemenea mie învață și poate cel mai important m-am simțit prezentă, atentă la detalii, atentă la mine, la colegele de echipă și la audiență.

Lecția învățată de mine în timpul prezentării, dincolo de teorii interiorizate, informație așezată în urma implicării active… cea mai valoroasă lecție învățată prin intermediul acestui exercițiu a fost aceea că ”atenția la detalii împreună cu găsirea rolului care mi se potrivește și  umorul reprezintă  piramida în care să îngrop cu fast scenariul de viață ce mă face să consider dificil uneori să vorbesc  în public ”.

Sursa foto: aici

Aurelia Frincu, masterand anul II, profesor pentru invatamantul primar