Imediat după ce colega noastră, Nicoleta Călinoiu, a publicat pe blog articolul ”Tu, eu și o ceașcă de cafea…”, articol de prezentare a lansării cărții lui Timothy D. Walker – SĂ PREDĂM CA ÎN FINLANDA-, am participat la Festivalul de Educație FIEdu, unde invitat de onoare a fost chiar autorul cărții. După citirea articolului mai sus menționat și participarea la festival, am simțit un puternic sentiment de apartenență la o comunitate de profesori curioși, un sentiment de entuziasm dat de faptul că întâlnesc oameni care învață și pentru care învățarea aduce bucurie. M-am lăsat inspirată de acești oameni care sunt interesați să încerce permanent să inoveze, care împărtășesc ceea ce știu și sunt încântați să asculte ceea ce fac și descoperă specialiștii din domeniul educației, oameni care strâng continuu unelte care să îi ajute să pună în aplicare cele mai noi studii apărute în domeniul educației și formării.
Sentimentul meu de entuziasm a fost multiplicat de întâlnirea cu un grup de profesori de la Școala Gimnazială ”Oprea Iorgulescu” din Câmpulung, pe care am avut onoarea să-i cunosc la final de iulie în acest an, cadre didactice care pun deja în aplicare multe dintre strategiile descrise de T. Walker în cartea sa.
Ceea ce m-a făcut să scriu despre această școală este atitudinea fața de propria învățare a cadrelor didactice care predau în această instituție. În urma unor discuții cu doamna director adjunct și învățătoare la clasa a III-a, am înțeles cât de implicată este și câtă importanță acordă formării fiecărui profesor din școală. (Aici, în fiecare an, profesorii primesc o sumă de bani pentru participarea la cursuri de formare profesională.) În cadrul unui astfel de eveniment, atelierul „Managementul clasei de elevi – perspective ale abordărilor diferențiate”, am asistat eu la construirea trusei de unelte a profesorului, care devine astfel pregătit pentru a preda diferențiat.
Cei 15 participanți la curs și-au dorit o astfel de trusă, așa că au pornit de la necesitatea de adaptare a actului educațional pentru a fi potrivit nevoilor diferite ale elevilor. În acest scop, prin intermediul imaginilor metafore, exercițiilor de conștientizare și al lucrului în echipă, au scos la iveală 10 tipuri de activități, exerciții și mesaje, care au la bază principiile predării centrate pe elev, multe dintre ele regăsindu-se și în volumul scris de Timothy Walker.
În continuare, voi include reflecții personale și exemple date de participanți după secvențele cursului ce a avut drept punct central diferențierea.
1. Sărbătorirea reușitelor școlare
În dimineața cursului, toți participanții discutau cu entuziasm despre tabăra din care s-au întors cu puțin timp în urmă în timp ce își beau cafeaua. Urechile mele receptau nume de elevi (pe care, bineînțeles, eu nu îi cunoșteam), dar am înțeles repede că profesorii au fost uimiți de comportamentul lor bun din timpul taberei. Tabăra organizată pentru toți elevii din școală a reprezentat și un prilej pentru profesori să petreacă timp împreună, în afara școlii. Rumoarea, veselia din vocile lor, bucuria fiecărui profesor de a povesti ce s-a întâmplat în tabără m-au dus cu gândul la propria mea copilărie și la veselia cu care povesteam ce s-a întâmplat în tabără, acele momente care mi-au rămas vii în memorie până în prezent.
2. Urmărirea progresului personal
Exercițiul de găsire a unui sinonim pentru școală a fost prilej pentru întrebarea în oglindă ”Ce înseamnă școala pentru elevi?” Răspunsuri de tipul „un loc unde elevul învață în fiecare zi cel puțin un lucru nou sau un loc unde exersează pentru a reuși să facă ceva mai bine decât îl făcea în ziua precedentă” dovedesc preocuparea pentru evidențierea progresului personal în învățare.
3. Implicarea elevilor în luarea deciziilor
De la regulile clasei, la felul cum poate fi studiată o temă nouă, până la modul cum și-ar dori să arate curtea școlii, elevii sunt consultați pentru ca investițiile în școală să aibă impactul maxim pentru beneficiari. Una dintre participantele la atelier a dat startul exemplificării proiectelor propuse în școală și parcă momentul nu se mai putea încheia, întrucât toate exemplele erau absorbite și multiplicate de către colegi: de la proiecte de tipul ”De-a arhitectura”, ”Școala Ecoterrienilor”, ”Grădini verticale”, până la ”Copacul prieteniei”(toate incluzând lucrul în echipă, cu implicarea elevilor în luarea deciziilor în cadrul grupurilor de lucru).
4. Libertatea de a alege
În timpul exercițiului de reflecție care presupunea completarea propoziției ”În clasa unde predau toți elevii…”, una dintre participante a completat cu verbul ”aleg”. Acesta a fost prilej pentru a arăta seria de cartonașe cu propoziții care sugerau activități pe care copiii ce au terminat sarcina de lucru le pot face în clasă. Sugestii de activități în completare se pot găsi accesând site-ul www.twinkl.co.uk, platformă cu plată.
5. Accentul pus pe mișcare
Privind în jur, în sala de clasă unde mă aflam, am observat că, în acea încăpere, se afla o canapea, unde copiii se puteau așeza să citească dat fiind că biblioteca se afla chiar lângă ea, iar sala de clasă mare oferea spațiu unde copiii să poată efectua și alte activități, nu doar cele de învățare statică, în bancă. Observațiile mele au fost întărite de povestirea unei doamne învățătoare care a afirmat că îi ridică des pe copii din bancă, creând diferite pretexte.
6. Folosirea tuturor simțurilor în învățare
Mirosul, văzul, auzul, atingerea, gustul, toate și-au găsit locul în organizarea evenimentului la care am asistat. De la mirosul de cafea proaspăt măcinată marca Florescu adusă de către trainerul workshop-ului, până la prăjiturelele aduse de către doamna director adjunct sau la melodia de start a evenimentului și îmbrățișările participanților, toate au creat un cadru perfect pentru a-mi aminti tot ce s-a petrecut acolo. Observând firescul cu care a fost organizat totul, am realizat că aceste elemente sunt incluse în practica pedagogică zilnică a profesorilor pe care i-am întâlnit la Câmpulung.
7. Evaluarea vizibilă
Despre evaluare și tratarea ei diferențiată se tot vorbește și s-a discutat și la Câmpulung, subiectul este greu și neplăcut mie pentru că sunt unul dintre profesorii care cred în motivarea elevilor prin colaborare și stârnirea curiozității, nu prin constrângerea dată de notare. Ceea ce mi-a atras atenția la curs a fost interesul participanților pentru alternative: pentru trecerea notițelor, a sfaturilor profesorului pe lucrările elevilor, pentru folosirea altor culori pentru adnotările profesorului ori pentru crearea unui colț în clasă pentru expunerea greșelilor și încurajarea elevilor să contribuie la modificarea acestora și la găsirea unor soluții pentru ca acea greșeală să se piardă, toate sub motto-ul „Mistakes are great ways to learn” („Greșelile sunt oportunități pentru învățare”)
8. Trecerea de la uniformizare la individualizare
Discuția despre mobilierul din clasă și felul cum este mai eficient să fie așezat a fost una concisă: am renunțat de mult la așezarea tradițională în bănci, am achiziționat mobilier mobil astfel încât să faciliteze lucrul pe grupe. Eu personal m-am văzut pusă în situația de a mai așeza uneori elevii pe rânduri, oferindu-le elevilor ”privitul în ceafa colegului”, însă mi-am propus ca anul acesta să renunț definitiv la acest obicei facil folosit pentru liniștea deplină în clasă.
9. Accentul pus pe cunoașterea potențialului elevilor
Un elev care știe că profesorul îl cunoaște, este alături de el, se adaptează la nevoile lui va fi mult mai implicat în învățare pentru că va ajunge să privească învățarea ca pe o experiență personală și utilă.
10. Focus de conștientizare și reflecție
Exercițiul de la finalul cursului care cerea ca participanții, împărțiți pe grupe, să definească diferențierea a expus cât de diferite s-au dovedit a fi felurile de a exprima ce a interiorizat fiecare din experiența de învățare de o zi. Unii dintre participanți au găsit rapid cuvinte cheie, pe care le-au structurat apoi într-o frază, alții s-au exprimat poetic, câțiva au adăugat desene, unii s-au încadrat în timpul dat, alții nu. La final, însă, toți au arătat că s-au bucurat să învețe împreună.
Voi ce unelte ați pune în trusa voastră de profesor care predă ca în Finlanda, adică adaptând actul de învățare la nevoile elevilor?
Aurelia Frîncu, profesor învățător primar, absolventă master FPSE, 2018
Foto: arhivă personală
