Acum 25 de ani am participat la o cercetare-acțiune care mi-a schimbat viața. De atunci, aplic învățarea problematizată prin proiecte și sunt în continuare fascinată de impactul acestei abordări.
Adeseori inadecvat etichetată ca ”metodă modernă”, învățarea prin proiecte a fost iniţiată în Renaştere și a cunoscut diverse tendințe, de-a lungul timpului. Adecvată secolului XXI, această strategie complexă de instruire presupune că – în grupuri sau individual – elevii/studenții explorează, soluţionează probleme reale, iau decizii, îşi asumă responsabilităţi, folosesc resurse tehnologice şi mijloace de comunicare diverse. Evaluarea produsului, dar şi a procesului, valorificarea experienţelor şi intereselor îmbunătăţesc motivaţia şi autoreglarea învăţării, competenţele socio-emoţionale şi participarea civică.
Ce înseamnă Îpp? Îpp presupune investigația aprofundată (individuală, în grupuri mici sau mari) a unei probleme reale sau teme ce captează interesul și energia studenților, având în vedere rezultate anticipate ale învățării (prefigurate de un anumit curs sau program de studiu). Complexitatea generează versatilitate. Astfel, ca profesori, putem adapta Îpp pentru facilitarea și consolidarea învățării dintr-o anumită etapă a programului de studiu, pentru rezolvarea de probleme (cu accent pe aplicarea interdisciplinară) și pentru evaluare.
De ce este relevantă Îpp în învățământul superior? Din 2012, valorific învățarea problematizată prin proiecte (Îpp) în mod sistematic împreună cu studenții și colegii mei din Departamentul de Științe ale Educației.
Investigațiile sistematice promovează logica cercetării. Studenții se antrenează atât în identificarea și formularea problemelor emergente în contexte solicitante, cât și în găsirea de soluții nelineare. Studenții își rafinează abilitățile de cunoaștere și își antrenează competențele specifice secolului XXI: utilizarea TIC, conectivitatea în mediul virtual, gândirea critică și metacogniția, lucrul în echipă, competențele de comunicare, sociale și emoționale. Căutând soluții concrete la probleme reale, studenții devin parte a unei comunități profesionale și acționează ca cetățeni. Angajamentul social este încorporat în mod organic în procesul de învățare, prin interacțiunile cu coechipierii, profesorii sau diverși membri ai comunității și prin impactul în comunitățile în care funcționează instituția de învățământ superior.
Cum aplicăm Îpp în învățământul universitar?
Procesul de învățare începe cu alegerea unei teme/ probleme de lucru dintr-un ansamblu mai larg de propuneri oferite de profesori (și studenți, pe măsură ce au mai multă experiență), care reflectă cele mai importante elemente ale curriculumului din semestrul respectiv. Studenții fie identifică probleme în realitate, fie formulează probleme în jurul temelor respective, apoi derulează procesul de rezolvare a problemelor. Studenții aprofundează înțelegerea unor teme din curriculum și exersează practic, la nivel din ce în ce mai sofisticat, rezolvarea de probleme, integrând experiențe concrete și cercetări empirice. Aceste experiențe creează, pentru viitor, premisele de a recontextualiza și transfera aceste rezultate ale învățării în alte domenii și situații profesionale sau de învățare pe tot parcursul vieții.
Cum arată, concret, experiențele de învățare prin proiecte?
Exemplul 1:
Încă din anul I, în cadrul cursului Teoria și practica educației civice, studenții realizează proiecte de intervenție civică în comunitate. Pe o structură propusă de profesor și îmbunătățită împreună cu studenții, timp de 4 săptămâni, studenții lucrează în grupuri de 4-5, astfel:
- aleg o comunitate, în care identifică o problemă și factorii responsabili pentru rezolvarea acelei probleme. De exemplu, în 2019, studenții au investigat și colectat propunerile studenților din zona campusului Panduri (și au strâns propuneri și semnături de la aproape 500 de studenți de la FPSE, Asistență socială, Sociologie, Chimie, etc.) referitoare la amenajarea campusului, au propus un proiect pentru amenajarea unui spațiu outdoor (pentru activități de învățare, masa, relaxare în timpul pauzelor, etc.). Ultimul proiect este pus în practică prin utilizarea resurselor financiare din premiile Senatului obținute de profesorii FSPE în 2018. În alți ani, studenții au ales ca probleme amenajarea unei treceri de pietoni securizate în zona facultății (în zona Răzoare, unde se construiește o stație de metrou), reamenajarea unui loc de joacă, construirea de suporturi pentru biciclete, curățarea unui parc, aranjarea unui loc special pentru graffiti, etc.
- strâng informații (folosind o varietate de metode și instrumente, cum ar fi observații, fotografii și înregistrări video, interviuri, chestionare, analiză de conținut folosind materiale publicate online, rețele de socializare, site-uri, forumuri, etc.) și evaluează informațiile referitoare la acea problemă din perspective diverse (locuitorii din cartier, factori de decizie, copii, autorități publice, etc.);
- examinează soluțiile și politicile publice aplicate în momentul analizei și investighează propuneri alternative;
- lansează o propunere pentru a rezolva problema sau pentru a îmbunătăți calitatea vieții în comunitate;
- dezvoltă un plan de acțiune pe care îl prezintă unui public mai larg.
Studenții primesc sprijinul profesorilor pe parcursul celor patru săptămâni, iar criteriile de evaluare sunt cunoscute de la debutul proiectului. În etapa finală, în care sunt prezentate proiectele, studenții au ca reper aceste criterii, operaționalizate în formulare de evaluare reciprocă. Studenții au apreciat combinația inedită și echilibrată dintre identificarea unor probleme provocatoare (relevante și din punct de vedere personal) și abordarea specifică cercetătorului și activistului social. Un astfel de exemplu reflectă competențe de tip didactic în curs de formare (design de curriculum, managementul clasei, înțelegerea fundamentelor educației, competențe interculturale) și practicarea educației pentru cetățenie democratică. Studenții au raportat ca dificile clarificarea problemelor și lucrul în echipă (managementul timpului, rezolvarea conflictelor și efectul de ”lene socială”).
Exemplul 2:
Este deja cel de-al șaptelea an în care Îpp se regăsește în experiența curentă a studenților din anul al doilea din programul masteral Formarea formatorilor. La sfârșitul cursului de Construirea și conducerea echipelor, studenții operează cu un aparat conceptual și modele teoretice relevante, analizează critic programe şi practici în procesul de formare a adulţilor și interpretează dinamica echipelor în diverse contexte profesionale şi organizaţionale.
În primele săptămâni, studenții se familiarizează cu teoretia, aplică instrumente de evaluare a stadiului în care se află o echipă, folosesc diverse resurse pentru documentare, inclusiv materiale video, studii de caz și articole științifice. Valorificând ceea ce au învățat la cursul de Metode și tehnici de cercetare și experiența mai bogată a unora dintre studenții care au absolvit facultăți cu profil umanist sau deja au competențe de culegere și prelucrare a datelor, studenții au exersat proiectarea metodologiei specifice studiului de caz. De-a lungul timpului, remarcăm o mare varietate de cazuri selectate: echipe din organizații multinaționale, bănci sau companii private mai mici, ONG-uri studențești sau asociații profesionale, clinici particulare, Casa Corpului Didactic și Inspectorate Școlare județene, școli/ grădinițe de stat și școli particulare, secretariatul din facultate, cluburi de sport, un cazino, unități din industria HORECA, cluburi și organizații specializate în organizarea de tabere și formarea animatorilor pentru copii.
Produsele muncii în proiect sunt de trei tipuri: a) un raport de cercetare (studiu de caz complex, aplicând metodologia Robert Stake), 2) un program de training care este aplicat echipei cercetate și 3) reflecție asupra experienței de lucru în echipă. Studenții au realizat evaluări pentru fiecare echipă, folosind formulare cu 6 criterii. În plus, au reflectat la dinamica propriei echipe (folosind jurnale reflexive, bloguri create special pentru munca în proiect, chestionarul de evaluare a eficacităţii) și au elaborat propriile instrumente de monitorizare, evaluare și analiză critică a muncii în echipă.
Studenții consideră că sunt dificile experiențele legate de interdependența socială, împărțirea corectă și asumarea responsabilităților, respectarea termenelor, impactul emoțional al efectului de domino și evaluarea obiectivă a contribuției individuale.
Câteva concluzii
Vrei să înveți și mai mult! Îpp stimulează motivația şi bucuria explorării, formează competențe complementare celor academice, permite adecvarea sarcinilor de învăţare la diversitatea subiecților și contextelor. Aceste efecte sunt puse în valoare de numeroși autori, cum ar fi: Harmer 2014, 2018, Katz, Chard & Kogan 2014, Markham 2012, Larmer, Mergendoller & Boss 2015, Livingstone & Sefton-Green 2016 și alții.
Învățarea se vede! ne spun partenerii de practică profesională și angajatorii. Comparativ cu studenții din alte programe universitare, absolvenții din domeniul științelor educației sunt mai bine pregătiți pentru munca în echipă și sunt adaptați la provocările profesionale (realism, găsirea de soluții, comunicarea cu diverși factori interesați, disponibilitatea de colaborare interprofesională).
Învățarea chiar înseamnă să aplici ceea ce știi! În mod organic, prin proiecte, faci conexiunea cu lumea reală.
Inițiază în propria clasă/ școală proiecte, ca să vezi că învățarea problematizată prin proiecte chiar contează!
Prof. univ.dr. Cătălina Ulrich Hygum, Facultatea de Psihologie și Științele Educației
Foto credit: arhivă personală
