Omul este o fiinţă care funcţionează având întotdeauna un scop.

(Pentru cine vrea detalii, recomand „opiniile” cu privire la conceptul de imperiu al scopurilor care reprezintă o stare de existență derivată din imperativul categoric. Se găsesc în filosofia morală a lui Immanuel Kant.)

Pentru cei ca mine (mai pământeni şi care avem nevoie de suport intuitiv) vă propun următoarele exemple.

  1. Imaginati-vă câteva minute că sunteţi elevi, intră profesorul în clasă şi, la un moment dat, în activitatea sa de susţinere a învăţării copiilor, le cere următoarele:
  • Formulaţi două idei, pe care le consideraţi esenţiale şi care rezultă din enunţul următor: Suntem conştienţi de obiecţiile instructive şi proeminente ale importanţei teoretice şi individuale, ale sistemului impunerii aplicării cunoştinţelor perspicace şi intuitive ale igienei personale?

Dacă v-aţi aventurat să rezolvaţi cerinţa şi aţi ajuns la sertarul cu pastile, vă rog, stăpâniţi-vă implsurile competitive şi haideţi înapoi la text.

Ce face profesorul care primeşte răspunsuri asemănătoare, în ebrietate lingvistică, enunţului sau, mai probabil, ridicări de umeri şi zâmbete înţelegătoare/crispate/dispreţuitoare (alegeţi dumneavoastră varianta de zâmbet care vi se potriveşte acum)? În mod normal, evaluarea răspunsurilor şi a reacţiilor ar trebui să ducă la reglarea activităţii de proiectare didactică. Acesta este unul dintre scopurile pentru care, în educaţie, se face evaluare.

În acelaşi context se află şi ceea ce este cunoscut sub numele de „evaluare iniţială.” Profesorul identifică nevoile complexe ale copilului (de natură academică, emoţională, morală etc) şi îşi adaptează demersul didactic astfel încât să se încredinţeze că oferă suport elevului şi că realizează o construcţie de cunoaştere (competenţe, abilităţi, atitudini, cunoştinţe) pe un fundament solid.

  1. Alt exemplu intuitiv!

Profesorul: „Răspundeţi la cele două cerinţe:

  1. Analizaţi informaţiile oferite în link-ul următor (https://legalup.ro/directiva-copyright/) şi precizaţi dacă utilizarea conţinuturilor protejate de drepturi de autor ESTE PERMISĂ sau NU ESTE PERMISĂ în educaţie fără acordul prealabil al autorului.
  2. Formulaţi două (2) argumente împotriva încălcării dreptului de proprietate.”

(Cerinţele sunt reale, formulate pentru elevii clasei a VIII-a – 2020 – la cursul de Educaţie civică)

Ce face elevul? Cercetează conţinutul informaţional la care are acces şi:  înţelege (semantic) textele, apoi analizează, compară, sintetizează, generalizează, se raportează la realitate şi, în final, ia o decizie cu privire la răspunsurile pe care le oferă. Adică, trece informaţia prin aproape toate operaţiile gândirii, demonstrând că mintea lui lucrează cu fundamentele gândirii critice. Popular vorbind: elevul gândeşte! Nu doar reproduce informaţie! Este capabil de transfer, de operare cu concepte, de aplicare în viaţa reală.

În esenţă, scopul acestei activităţi de învăţare a fost educarea gândirii critice. Evaluarea răspunsurilor de către profesor este urmată de feedback-ul acordat copiilor. Se validează astfel atingerea de  către elev a scopului activităţii de învăţare. Sau, în situaţia în care răspunsurile au fost doar parţial corecte, este continuată activitatea de învăţare. Toţi oamenii au nevoie de validare şi caută să o obţină. Copiii, poate mai mult şi mai nuanţat decât adulţii, primesc astfel certificarea muncii lor, confirmarea potenţialului personal, încredere în sine. Asta îi motivează, le conferă vizibilitate şi acceptare în grup, siguranţă, confort, echilibru emoţional. Acesta este un alt motiv pentru care profesorul face (sau ar trebui să facă) constant evaluare.

Se întâmplă adesea ca nevoia de validare permanentă a unui copil să fie transformată în dependenţă faţă de adult, în nesiguranţă şi neîncredere. E aproape mers pe sârmă pentru un profesor să păstreze echilibrul feedback-ului pe care îl acordă. Diferenţa între rezultat şi proces este la fel de mare ca aceea între un dribling frumos urmat de o mare ratare. Ceea ce contează în activitatea de învăţare este procesul, aici e spectacolul. (Pentru detalii şi nuanţe vezi: https://www.sucitoruldeminti.ro/atelier-didactic/feedback-ul-in-clasa-de-elevi/ sau John Hattie, Învăţarea vizibilă).

  1. Când dăm totuşi note? Răspuns: Când ne propunem, prin proiectarea didactică, să cuantificăm învăţarea în raport cu o grilă de evaluare. Profesorul ar trebui să alcătuiască această grilă: a. în raport cu competenţele (adică, abilităţi, atitudini, informaţii) propuse spre învăţare/evaluare; b. în relaţie cu activităţile de învăţare pe care le-a iniţiat şi desfăşurat; c. ţinând cont de particularităţile individuale şi ale grupului de copii care învaţă. Generic, această grilă se numeşte standard de evaluare. Din păcate, aceste standarde nu există în programele şcolare. Sunt destul de complicat de realizat şi nu s-a aventurat nimeni să facă asta pentru fiecare disciplină şcolară, pentru toţi anii de studiu.

Cum dau profesorii note (în ansamblul sistemului de învăţământ)? Din inerţie, verificând aproape exculsiv memorarea de informaţii: când a avut loc cutare eveniment? unde se află cutare loc? care este formula? Care este definiţia? etc.  Apoi, sunt părţi de subiecte de examene naţionale care sunt profesionist realizate, dar cea mai mare parte a cerinţelor sunt „clasice.”

La ce ne ajută notele? În general, să facem clasamente, ierarhii, statistici şi altele asemenea. Pentru elevi, clase, şcoli. Ce obţinem? Pentru cei din fruntea clasamentului – adică 1, 2, 3 – 10: confirmare publică, prestigiu social, gâdilare de orgoliu, ştire de presă. Pentru ceilalţi 99%, marea masă de elevi, profesori (chiar şi cei mai mulţi dintre părinţi pot fi incluşi aici): frustrare, neîncredere, demotivare, lipsă de interes, atitudini defetiste, renunţare.

Concluzie: E de reflectat serios asupra scopului (că de aici plecasem!): dacă schimbăm modul în care facem evaluarea, s-ar putea să obţinem o altă calitate a învăţării şi mai mult progres social.  Şi un spectacol al gândirii în educaţie care să fie vizibil în viaţa publică.

Mihai Stamatescu, Director Educațional Ciclul Gimnazial, Aletheea

Foto credit: pixabay

Distribuie: