Phinnie Teammie, prietenul meu bun

Bun găsit aici, printre ideile Sucitorului de minți! Sunteți în locul perfect dacă vreodată v-ați gândit cum s-o mai suciți ca să ieșiți din tiparele mult prea ruginite ale sistemului de învățământ.

Sucirea a început la mine cu puțin timp înainte să intru în povestea numită pe atunci „Strategii inovative de învățare. Masterat didactic” (în prezent, Învățare, Inovare și Coaching în Educație). Dar mintea mea a început a se suci și mai tare după ce am terminat programul. Nici nu se putea altfel, după ce învățasem de la prof. Anca Nedelcu ce înseamnă să fii un profesor reflexiv, adică în ce fel și după ce tipare ieșite din tipar ar trebui să-și mânuiască bagheta cel de la catedră. Dar tot îmi trebuia un cadru; îl găsisem la prof. Cătălina Ulrich; atunci am despicat în patru firul învățării prin cooperare, tema pe care, de altfel, am ales-o pentru lucrarea de diplomă și din care s-a născut prietenul meu bun, Phinnie Teammie.

Trebuia să fie ceva care să facă din anul școlar un parcurs captivant, palpitant, să fie cu adevărat un nou start. Am pus pe hârtie ce mi-aș dori să văd în sala de clasă, ce competențe aș viza ca piticii cu care urma să lucrez să-și sucească singuri mințile, în felul lor personal, nu după șabloane care poate nu au nimic în comun cu aspirațiile lor. Competențele vizate erau unele în sfera comunicării, a gândirii, a creativității și exprimării, a relaționării și a dezvoltării personale. Ele vă sunt detaliate mai jos:

Ca să-mi iasă toate acestea, m-am documentat în legătură cu varietatea de stimuli pe care i-aș putea introduce în activități, astfel încât fiecare să-și găsească modul de a se „potrivi” în lecție, cu Pow Toon, platforma pe care urma să lucrez toate filmele de utilizat la clasă, prin care să-l introduc pe Phinnie Teammie, cu percuția pe care-mi propusesem s-o introduc în program, știute fiind meritele poliritmiei în dezvoltarea gândirii, cu felul în care pot evalua în ce măsură competențele avute în vedere sunt și realizate, acestea nefiind mereu unele tocmai măsurabile și, firește, cu programa clasei pregătitoare, unde urma să implementez toată povestea.

Apoi programul a fost gata! Așa a apărut Phinnie Teammie.

Cum lucrează el? Vă dau un mic exemplu:

1. Ia din programă conținuturile:

• Ciclul de viață la fluturi;
• Schimbarea formei corpurilor.

2. Ia din dulap materialele necesare:

• Plastilină;
• Aparat de fotografiat.

3. Propune elevilor activitatea, de parcă el singur nu s-ar pricepe.

• Cum să vadă mai bine care sunt etapele de dezvoltare la fluture, ca și cum ar urmări un film, ținând cont de faptul că o animație s-ar realiza greu prin desen, mai ales dacă nici nu ești prea talentat?
• Dar cum s-ar realiza animația cu personaje din plastilină?

4. Trecem la treabă:

• Realizăm din plastilină toate etapele din ciclul de dezvoltare al fluturelui, transformând forma corpurilor, pornind de la minunata carte a lui Eric Carle, „O omidă mâncăcioasă”;
• Fotografiem într-un cadru potrivit nu numai fiecare stadiu, ci fiecare schimbare prin care trec corpurile: oul care se sparge, omida care crește, fructele care sunt mâncate, coconul din care iese fluturele;

5. Pregătim marea surpriză:

• Utilizând un program de editare, se realizează un film din șirul de fotografii, utilizându-se ca suport sonor povestea „O omidă mâncăcioasă”, citită chiar de Phinnie Teammie.
• Sărbătorim rezultatul:

• Vizionăm filmul, suntem uimiți că am realizat așa o minunăție de film, ne bucurăm, cântăm și dansăm.

Cam așa lucrează Phinnie Teammie în fiecare săptămână. Programul se desfășoară cu o frecvență de un curs de două ore pe săptămână la fiecare clasă pregătitoare, cu sprijinul învățătorului care procură materialele și propune, atunci când se impune, diferite direcții în care poate continua un curs, în funcție de specificul clasei de elevi.

Captarea atenției se face pe tot parcursul activității prin frecventa schimbare a stimulului (material video, tip de activitate).

Și, așa cum spuneam mai devreme, pentru că s-a demonstrat faptul că poliritmia are efecte deosebite în dezvoltarea cognitivă a copiilor, integrăm cât de des putem o secvență de percuție care să favorizeze utilizarea unor diverse ritmuri și combinarea acestora, precum și confecționarea de instrumente de percuție din materiale reciclabile.

Fiecare activitate se finalizează cu confecționarea colaborativă a unui produs. Mai multe dintre acestea se vor aduna într-un produs mai mare (carte, afiș, machetă etc.) care va constitui evaluarea lucrului în echipă la final de unitate de învățare.

Periodic, părinții sunt informați în legătură cu stadiul de progres al fiecărui elev prin intermediul unui „Raport de progres” special conceput, având în vedere competențele vizate pe un anumit interval de timp.

Ce spun copiii? Firește că îl iubesc pe „Fini Timi”. Și pe domna de Phinnie Teammie.

Singura supărare e legată de faptul că, la un moment dat, din clasa a II-a, Phinnie Teammie îi lasă pe copii să se descurce singuri, având încredere că au deprins lucrul în echipă și tot ce decurge de aici.

Acum rămâne să vedem încotro ne mai sucim!

Laura Andrieș, absolventă master FPSE