V-ați întrebat vreodată cum este predată limba română copiilor maghiari din România? Sau care sunt stategiile didactice pe care profesorii respectivi le adoptă pentru a veni în întâmpinarea nevoilor acestor elevi? Dacă așa stau lucrurile, vă recomandăm să citiți interviul de mai jos, în speranța că cel puțin unele dintre întrebările dvs. își vor găsi răspuns în aceste rânduri.

Sdm: Hai să încercăm să fim provocatori chiar de la prima întrebare. Așa că, te rog, continuă fraza asta: Bogdan Rațiu este un profesor care…

Bogdan Rațiu: …care își dorește să rămână neinfluențat de inerția sistemului. Sunt un profesor uman, deschis față de elevi și cu multă dorință de a-i face să devină, în timp, mult mai buni decât mine. Cred că am încercat să devin cât se poate de pregătit și să le arăt elevilor o normalitate, o naturalețe în discuții și acțiuni, care atrage, pentru că suntem mult prea tare ancorați în superficialitate (ne-am anulat spontaneitatea gândului și a comportamentului în fața elevilor).

Sdm: Așadar, ești profesor de Limba și literatura română la un liceu din Târgu-Mureș, liceu cu predare în limba maghiară. Ce înseamnă asta? Cum e munca ta diferită față de cea a unui profesor din București sau Buzău sau Ploiești?

Bogdan Rațiu: Da, sunt într-un liceu în care învață elevi maghiari foarte buni, în centrul orașului (Liceul Teoretic „Bolyai Farkas”). Cred, tot mai tare, că este diferită munca mea de a celorlalți. Un lucru este sigur: când lucrezi după aceeași programă pe care o urmează elevii nativi români, când ai același număr de ore, sau chiar mai mic la anumite profiluri, nu poți să pierzi în patru ani nici măcar un moment. Este o muncă intensă de cunoaștere a elevilor. La început, îi cunosc din priviri și atitudine, apoi, treptat, ștergem bariera lingvistică și începem să colaborăm cu adevărat, să intrăm în consens și să ne provocăm în ale disciplinei. La final, gândim deschis cultura celuilalt, vorbim coerent, corect și creativ și ne apropiem unii de ceilalți. Recunosc că, aici, am descoperit un altfel de apetit pentru cultură, cu care am rezonat și am descoperit tineri care încă admiră profesorii (cred că asta vine și din cultura maghiarilor, importanța pe care o dau școlii și culturii). Diferența provine și din faptul că elevii cunosc la un nivel diferit limba și atunci trebuie să intervii în funcție de achizițiile lingvistice ale fiecăruia, pentru a se ajunge la un nivel la care se poate preda profund și literatura. Nu sunt ore dedicate strict literaturii și receptării, nu sunt, la început, ore interactive care să implice munca pe grupe. Realitatea bate cartea de didactică. Ca profesor te afli „undeva” la granița dintre didactica predării limbii străine și didactica maternei, cauți modele didactice prin care elevul să-și însușească mai repede limba, să intre în contexte socioculturale autentice de comunicare, deci limba să fie studiată cu adevărat funcțional. Dar trebuie să ajungem și la contexte variate pentru a percepe dinamica limbii, iar apoi elevul să se deschidă spre cultura română și să se apropie de literatură, de valori, de un patrimoniu cultural pe care ar trebui să-l înțelegem și să-l respectăm toți cetățenii acestei țări. Așadar, este vorba și de un efort de schimbare a mentalității; acolo e altitudinea unui adevărat „profesor de română la maghiari”.

Sdm: Cum procedezi concret cu elevii care, în clasa a IX-a, nu știu să vorbească bine românește? Care sunt pașii care facilitează comunicarea și atingerea scopurilor didactice?

Bogdan Rațiu: Voi răspunde concret: în prima oră ne cunoaștem; în orele următoare discutăm despre nevoi comunicative elementare la ora de Limba și literatura română, prezentând cuvinte și expresii pentru a putea comunica cu profesorul care nu știe deloc limba maghiară.  După aceea, notăm nevoi concrete de supraviețuire lingvistică, pentru ca elevii să poată cere ajutorul în anumite situații, să poată să-și facă cumpărăturile; în orice caz, încerc să prezint succint aspecte pe care le-am înțeles de-a lungul timpului. Urmează să lucrăm tematic pentru a îmbogăți vocabularul, pentru a crea fundamentul lingvistic; cuvintele învățate le corelez cu anumite aspecte din morfologie sau sintaxă și cu texte create în funcție de câmpul semantic abordat și de aspectele teoretice pe care le utilizez ca ancore, schematic. Ca să fiu mai clar, transcriu din fișa în care eu mi-am proiectat (coerent pentru mine) învățarea limbii române:

Capitol tematic

 

Subcapitol tematic

(câmp semantic)

     Aspecte de                 sintaxă/                   morfologie Text de bază

 

        Metode

 

Aventură în spații necunoscute

(macrounivers)

În țară/ pe continent

 

Călătorii/ hotel/ străini

 

Spații/timp

 

 

 

Tradiții obiceiuri

 

Faună/ floră

Exprimarea locului și a spațiului

 

Exprimarea circumstanței

 

Exprimarea cronologiei și a linearității.

 

 

 

Raporturi de coordonare/ subordonare

Jurnal de călătorie

 

Blog de călătorii

 

 

Text epic gen ficțiune

Harta

Articol cu tradiții

Text informativ de la grădina zoologică și un text din enciclopedie

 

Receptarea textului diaristic (grilă de lectură după tipuri de euri)

Lectura digitală

Jocul de rol

Comprehensiunea textului (întrebări Marzano)

Receptare multimodală

 

Exerciții/ practica limbii

Producere de text nonliterar/ informativ

Realizarea unui proiect-project-based learning (2 saptămâni)

În modul acesta parcurg teme și câmpuri semantice diverse, ajungând să îmbogățesc limba folosindu-mă și de „caracterul interactiv” al limbii și de „limba în funcțiune” (recunosc că valorific, practic, ideile vehiculate de Halliday în Introduction to Functional Grammar). În acest fel, limba va intra într-un proces complex, având rol experiențial, interpersonal și funcție textuală. Încerc mereu să-mi răspund la următoarele întrebări: cum poate elevul să utilizeze limba pentru a comunica cu ceilalți despre ce se întâmplă/ s-a întâmplat/ se va întâmpla? Cum poate elevul să utilizeze limba corect când interacționează cu ceilalți? Cum poate elevul să utilizeze limba în tipare textuale optime scopului comunicării?.

În acest mod, materialul lingvistic poate fi re-creat între uz și normă, în scenarii didactice care vizează: gramatica în contexte sociolingvistice naturale pentru ca elevul să perceapă limba autentic; prezentarea teoretică a aspectelor de limbă în mod schematic cu exemple care să surprindă atât nuanțele formelor, cât și sensurile și modul de utilizare a structurilor. Includ și exerciții de contextualizare a celor teoretizate, exerciții care să controleze practica limbii, pentru ca apoi să se varieze contextele prin pretexte care să activeze limba, atât în sarcini de receptare orală, de producere de discurs oral, cât şi de scriere de diverse texte în care să se folosească noțiunea studiată pentru a se utiliza limba personalizat, corect, logic și fluent.

Sdm: Cum te ajută manualele pe care le ai la dispoziție? Ai putea să ne dai niște exemple concrete de materiale pe care le „inventezi” pentru lucrul cu elevii tăi?

Bogdan Rațiu: Nu mă ajută manualele! Și nici nu am nevoie de ele. Mă provoacă să-mi folosesc creativitatea, să cercetez și să caut informații care să mă ajute să pun bazele unor ore interesante și eficiente. Vă spuneam, mai devreme, că citesc și mă informez și creez resurse individualizate după nivelul bilingvismului elevilor mei. După ce am început să asimilăm limba, creez ore creative de lectură și ajungem chiar la o abordare inter și transdisciplinară. Recunosc că necesită multă muncă de cercetare de bune practici. Mai tot timpul citesc publicațiile realizate de ANPRO, particip la conferințe, pentru a-mi varia abordările. De exemplu, aseară am lucrat o fișă dedicată câmpului semantic al îmbrăcăminții; ca idee și ca exemplu al celor afirmate acestea cred că aceste activități vor funcționa la clasă.

Sdm: După atâta efort, îmi imaginez că și satisfacțiile didactice sunt pe măsură. Cum te bucură elevii tăi? Cum arată succesul pe care îl sărbătoriți împreună, în limba română?

Bogdan Rațiu: Da, eu sunt un profesor fericit la clasă! Este interesantă treaba cu învățământul: acum, după 10 ani, redescopăr rolul profesorului într-un mod pe care nu l-am gândit la început. Trec generațiile, îi întâlnești pe foștii tăi elevi muncind, activi în societate și începi să vezi că se creează o nouă generație care are din valorile tale, din idealurile tale, simți că le-ai insuflat un anumit respect, un mod cât mai autentic de relaționare și de asumare a ceea ce ei înșiși sunt. În plus, mulți dintre elevi au văzut ambiția și dorința de a schimba pe care le-am avut. Cred că asta le rămâne în amintire; sper să-i motiveze și pe ei și să ajungă societatea noastră la normalitate.

Sdm: Ești diriginte? Cum arată discuțiile tale cu părinții elevilor? Primești feedback de la părinți?

Bogdan Rațiu: Nu am fost diriginte. Nu comentez de ce, pentru că mi se pare deplasat pentru anul 2019 și pentru o gândire, așa-zis, europeană. În fine. În atâția ani, am reușit să leg relații frumoase cu elevii, să le fiu deseori un umăr, un sfătuitor, un profesor care știe despre ei, care este interesat de ce simt și de ce fac. Îi urmăresc cu drag și admirație pentru ce ajung să facă de-a lungul timpului. Relația cu părinții este la început problematică pentru că știu despre mine că sunt un profesor sever, care are standarde ridicate. În timp, îmi înțeleg viziunea. Finalul e mai important și recunosc că mereu am avut surprize de recunoștință, gânduri frumoase adresate inclusiv de bunicii elevilor, pe care altă meserie nu ți le poate oferi. Le mulțumesc.

Sdm: Comunici cu alți profesori care predau limba română în școli cu altă limbă de predare? Există sprijin colegial, schimb de idei, materiale?

Bogdan Rațiu: Nu prea vorbesc cu mulți colegi despre specificul predării la secția maghiară. Cred, mai degrabă, că la acest nivel este un model de supraviețuire și nu unul de construire. Cu câțiva colegi din oraș, cu mai mulți din țară, păstrez legătura și mă sfătuiesc. Și fișele pe care vi le-am arătat le-am lucrat cu o colegă de la un alt liceul maghiar din oraș. Încercăm să fim eficienți, să discutăm după ore ce a ieșit, ce nu este în regulă, ce este redundant și schimbăm. Ne motivăm reciproc. E foarte fain.

Sdm: Imaginează-ți că ai lua-o de la capăt. Și, culmea, ajungi profesor de limba română în același liceu. Ce ai face diferit? Care sunt lecțiile pe care le-ai învățat?

Bogdan Rațiu: A durat mult să înțeleg că apropierea de elevi este foarte importantă, că rigurozitatea predării materiei trebuie îmbinată cu emoție și că amintirile și cunoștințele se păstrează când oferi abordări care impresionează și creează o stare unică. Aș fi devenit adeptul unei mentalități flexibile, aș fi investit în formarea mea în predarea limbii a doua. Am învățat să fiu „eu” în fața elevilor; sper să am și pe mai departe în fața mea oameni tot atât de frumoși, precum cei pe care i-am învățat până acum, să-mi permită să încerc la ora lor, să văd, să înțeleg, pentru că predarea și învățarea sunt o resursă dinamică și inepuizabilă când trăiești conștient la clasă.

Sdm: O recomandare pentru blogul academic pe teme educaționale Sucitoruldeminți.ro?

Bogdan Rațiu: Să continuați umanizarea pedagogiei și să reușiți coborârea conceptelor în clasă.

Interviu de Anca Nedelcuprofesor universitar doctor, Prodecan, Facultatea de Psihologie și Științele Educației

Foto credit: http://dic-mr.ro/dictionar/

Distribuie: