Fiecare călător are calea sa și propriile repere pe traseul său către realizarea obiectivelor personale. Se întâmplă ca oameni care urmează același drum către același obiectiv să ”câștige” experiențe diferite. Acesta este unul dintre avantajele diferențelor individuale. Mergând mai departe, împărtășirea acestor experiențe și analiza lor, sub îndrumarea atentă a unui profesor/mentor, scot la iveală acele resurse pe care fiecare dintre noi le are. De cele mai multe ori însă, acestea sunt adânc ascunse în spatele unor măști sau bariere pe care experiențele anterioare ne-au determinat să le construim și să le folosim.
Adesea, experiențele de învățare cu sens se produc sub îndrumarea unui profesor, care vede mai departe de câmpul vizual, al său sau al celorlalți, care se străduiește să sape adânc în mintea și sufletele pe care le are în față. Cam așa începe și experiența mea cu iceberg-ul.
Doamna prof. Anca Nedelcu ne-a prezentat la un curs de Educație Interculturală, cu ajutorul unui iceberg, cultura de suprafață și cultura de adâncime. Explicațiile detaliate și comparația între ceea ce vedem în câmpul nostru vizual și ceea ce se află dincolo de acesta au declanșat o analiză a experiențelor anterioare în legătură cu diferitele culturi pe care le întâlnisem până atunci. Din fericire pentru mine, iceberg-ul și interculturalitatea s-au așezat într-un spațiu pe care am reușit să îl accesez de multe ori, reușind să construiesc o serie de conexiuni, cu sens, iar călătoria iceberg-ului a continuat.
Suntem ceea ce suntem, dar putem fi mai mult!
Zi de zi, ne trec prin față o serie de persoane și personalități care ne atrag atenția cu ceva. Un discurs, o informație prezentată altfel, o experiență împărtășită sunt doar câteva aspecte care ne ”determină” să apreciem o persoană pentru ceea ce vedem – fața vizibilă a iceberg-ului. Dar de fapt, de câte ori ne punem întrebarea: Ce este dincolo de ceea ce văd, care este secretul din spatele imaginii vizibile?
După ce am analizat iceberg-ul alături de dna. prof. Anca Nedelcu, fără să vreau, am început să caut dincolo de aparențe. Am descoperit că perspectiva feței nevăzute ne ajută să armonizăm relațiile de grup, să înțelegem agresivitatea unui copil la clasă, atitudinea unui părinte sau a unui profesor.
Este important să menționez faptul că adevărata magie a iceberg-ului am descoperit-o și am folosit-o alături de copii. Într-un context informal, într-un grup de copii, întotdeauna este un copil bun sau mai bun la matematică, la dans, la sărituri, la orice. Cu ajutorul adulților sau nu, copiii se compară între ei și ajung să creadă că nu sunt suficient de buni într-un domeniu. Pornind de la afrmația „X este mai bun la matematică”, am lansat copiilor o serie de întrebări care să le ofere și perspectiva nevăzută: De ce credeți voi că este mai bun? Ce face el și nu faceți voi? Cum învață el? De ce? Am aflat astfel că cel „mai bun” la matematică lucrează mai mult decât ceilalți copii, că manifestă mai multă răbdare decât alți copii, că alocă mai mult timp pentru învățat și așa mai departe. I-am întrebat pe copii dacă ei cred că, procedând asemenea colegului lor, ar putea fi și ei la fel de buni la matematică sau la orice altceva își propun. Nu pot exprima în cuvinte cum se luminează fața copiilor atunci când își dau seama că și ei pot, că până atunci nu au văzut altă cale decât cea pe care se obișuiseră să meargă și că există oportunități pentru fiecare. Dacă există un adult dispus să sprijine și să ghideze copiii, aceștia își pot depăși limitele. Dacă adultul îi îndrumă să vadă dincolo de aparențe, copiii capătă încredere, au puterea de a încerca, de a merge mai departe.
Și da, este valabil și pentru adulții care văd în ceilalți sau în ei înșiși ceea ce cred că ei nu pot fi, atunci când se compară cu ceilalți, sau atunci când spun „nu știu” sau „nu pot” și nu fac nimic mai mult decât atât.
Ceea ce îmi place mult în legătură cu iceberg-ul este că îl putem folosi cu sens, în orice activitate cu adulți sau copii, în mediu formal sau informal, aducând în prim plan perspective nevăzute sau nebănuite, fără a oferi rețete, ci doar punând întrebări.
Alina Crăciunescu, masterandă FPSE
Foto credit: https://www.virtuallabschool.org
