Când mai multe persoane se uită la o pictură abstractă o văd într-un mod diferit în funcție de elementele pe care le văd prima dată, de experiența personală și mai ales de ceea ce și-ar dori să se afle în pictura respectivă. Întocmai și în feedbackul abstract, anume fiecare persoană modelează mesajul primit în funcție de convingerile și imaginea pe care și-a construit-o. Dar când mesajul vine în contradicție cu ceea ce credeam despre noi, cât de greu este să-l acceptăm? Există mai multe obstacole în calea feedbackului, iar cele mai multe dintre acestea sunt construite și bine fundamentate de către noi. De exemplu, Carless (2006) spunea că majoritatea feedback-ului oferit în clasă pentru tot colectivul nu este receptat de niciun elev, deoarece toți se gândesc că nu se referă la el (Hattie, J., 2014, p. 249). Nuthall (2007) concluziona că feedback-ul verbal vine, în proporție de 80%, de la colegi și este incorect (Hattie, J., 2014, p. 250). Acesta ar putea fi incorect deoarece face parte din „kit-ul esențial” pe care avem așteptarea să-l dețină deja elevul când vine la școală. Chiar și când ne propunem să-l dezvoltăm, ne dăm seama că a face din feedbackul oferit de colegi o modalitate de învățare nu este atât de simplu pe cât ne-am așteptat. Profesorul nu poate doar să vină și să spună „Bună dimineața! Astăzi o să ne oferim reciproc feedback”. Sala de clasă este precum un loc de joacă pentru învățare: dacă ne dorim ca elevii să se joace, trebuie să
dezvoltăm un climat deschis care încurajează asumarea unui risc și sinceritatea. Când simt că se află într-un climat care este deschis învățării din greșeli și dispare frica de aceasta, elevii își asumă riscuri din ce în ce mai mari. Acest lucru duce la accelerarea procesului de învățare și o face mai autentică și durabilă (Sackstein, S., 2017, p. 19-24).

Printre cele mai importante abilități, în ceea ce privește feedbackul, pe care profesorii pot să le formeze se numără:

❏ abilitatea de a primi un feedback care intră în contradicție cu ceea ce credeai despre tine;

❏ abilitatea de a înțelege cum poți crește utilizând fiecare feedback (Sackstein, S., 2017, p. 47).

Ceea ce influențează cele două abilități prezentate mai sus, este capacitatea noastră de a asculta activ. Dezvoltarea are loc ascultând activ când primim feedback, ascultând când oferim feedback și, mai ales, ascultând și oferindu-ne întreaga atenție când cineva își împărtășește munca (indiferent în ce context ne aflăm). Din păcate, cel mai des auzim așa-zisul feedback care se rezumă la fraze fără conținut: „Foarte bine!”, „Mi-a plăcut!”, „A fost foarte fain/interesant!”, „Mai ai de lucrat!”, „Nu prea mi-a plăcut” și așa mai departe.
Aceste fraze doar distrag de la adevăr: nu am fost atenți la ceea ce s-a prezentat (Sackstein, S., 2017, p. 37).
Cum poți să-ți formezi și îmbunătățești cele trei abilități? Exersând, exersând și iar exersând! Exersând analizarea unui feedback care intră în contradicție cu ceea ce credeai despre tine și începând să-ți adresezi întrebări. Exersând acele puncte care nu sunt încă cum ți-ai dori și de care ai devenit conștient în urma feedbackului primit. Nu în ultimul rând, exersând ascultarea și păstrând uneori tăcerea, fiind atent la toate elementele din mesaj. Dacă, din când în când, i-ai da o vacanță binemeritată avocatului tău interior, ai putea să observi cât de multe piedici îți puneai în fața dezvoltării.

Am să închei cu cele trei reguli pe care le consider esențiale în creșterea prin feedback:

❏ Un feedback eficient este specific, oferit la timp și într-un mod care funcționează pentru
cel care-l primește (Sackstein, S., 2017, p. 49)

❏ Fiecare persoană își va asuma feedbackul oferit și nu se va apela la feedback-ul anonim decât în situația în care climatul nu permite o discuție deschisă. Nimeni nu trebuie să ofere un feedback pe care el/ea nu și-l dorește scris alături de numele său! (Sackstein, S., 2017, p. 70)

❏ Responsabilitatea în acordarea unui feedback specific și acceptarea de către cel care-l primește provin de la stabilirea unor reguli clare și asumate de toate persoanele implicate.

Denisa Crețescu, masterandă, Învățare, Inovare și Coaching în Educație, anul al II-lea

Bibliografie:
1. Hattie, J. (2014) Învăţarea vizibilă- ghid pentru profesori , Editura TREI, Bucureşti;
2. Sackstein, S. (2017) Peer Feedback in the Classroom. Empowering Students to Be the Experts, Editura ASCD, Virginia, USA.

Foto credit: pixabay.com

Distribuie: