Decembrie 2013. Viena. Haus des Meeres (Casa Mării) adăposteşte cel mai mare acvariu de pe teritoriul Austriei. Mi-am dat seama că nu este un acvariu obişnuit de cum am zărit clădirea, deloc estetică în raport cu arhitectura oraşului.
La vreo oră după ce am intrat în clădire, cu aparatul foto într-o mână şi sticla de apă în cealaltă, am experimentat un scurt moment de panică: în două secunde aparatul mi-a scăpat din mână şi a ajuns printre crocodili. Nu, nu în apă, ci pe uscat… Mi-am păstrat optimismul şi, zâmbind, m-am îndreptat către Emily. Spunându-i ce s-a întâmplat, m-a întrebat foarte senină: „Şi crocodilul a înghiţit aparatul?” Am izbucnit în râs: „Să sperăm că nu… pentru ca flash-ul era activat!!”. Apoi Emily a reuşit să recupereze aparatul foto. Nu, nu a căzut la înţelegere cu crocodilii, dar le-a distras atenţia pentru câteva momente şi … misiune îndeplinită. Danke schön, Emily!
Fericită că îmi puteam continua vizita, am ajuns la preferaţii mei: căluţii-de-mare. M-a mirat faptul că nu au stomac (şi nici dinţi) şi că au nevoie să mănânce în mod constant pentru a supravieţui. Însă mai mare a fost mirarea când am aflat că masculii sunt cei care dau naştere puilor. Şi nu, asta nu este totul: mai interesant este faptul că pot da naştere la aproximativ 1000 de pui. Trist este că doar 0,5% dintre ei ajung la maturitate.
Aprilie 2017. Bucureşti. Cursul „Practicianul reflexiv” din cadrul masterului. Am primit cu entuziasm provocarea de a lucra în echipă cu trei colege. Mi-am zis: „Echipă-bifat! Temă-bifat! Să îi dam drumul!”. Aşa că am început cu brainstorming-ul.
Am experimentat alături de colege că, într-adevăr, brainstorming-ul favorizează imaginaţia liberă. Nici nu mai ştiu care a fost prima idee. Ceea ce ştiu sigur este că am construit pornind de la ideile noastre, am scris pagină după pagină şi am creat o poveste. Povestea noastră! Povestea în care noi am crezut!
Nu au fost 1000 de idei, nu au fost nici 500… însă încurajator este că au supravieţuit mai mult de 0,5%. Nu numai că au supravieţuit, însă au şi ajuns la maturitate. Le-am pus în practică. Ce a funcţionat a fost faptul că ne-am încurajat, am râs, nu am judecat şi am construit pornind de la ideile generate de noi în cadrul întâlnirilor. Ne-am simţit bine şi asta a contat cel mai mult. Am creat un mediu propice jocului. Da, jocului. Credeţi că dacă suntem adulţi nu ne putem juca? Cum altfel să fim creativi?
Nu am fi putut fi spontane şi creative (cerinţe obligatorii pentru brainstorming) dacă ne-am fi făcut griji despre ce o să spună ceilalţi despre ideile noastre. Am avut de învăţat prin simplul fapt că fiecare a abordat problema din propria perspectivă. Am manifestat curiozitate şi deschidere faţă de noile idei.
Am fost creative pentru că ne-am exprimat liber. Am pus la un loc joaca, voia bună, imaginaţia. Însă nu am neglijat cercetarea asupra temei şi concentrarea pe idei.
Tu cum îţi hrăneşti „căluţii-de-mare”? Nu uita să îi hrăneşti … au nevoie să mănânce în mod constant pentru a supravieţui.
Lavinia Acatrinei, masterandă anul II
Fotografie din arhiva personală
