Meseria de profesor este cea mai importantă și nobilă deoarece cel care o practică are acces direct la sufletele copiilor, iar de aceasta depinde întreaga evoluție umană. Scopul educatorului este să-și învețe elevii cum să gândească, nu ce să gândească. Trebuie să le “descătușeze gândurile, să le trezească curiozitatea și să le aprindă mințile” (Pushkin,D.2001). A avea succes în activitatea educativă constă în a fi un profesor reflexiv.
Trăsătura cea mai importantă a unui profesor reflexiv este responsabilitatea, incluzând aici și ideea de responsabilitate din punct de vedere moral. Ca urmare, un astfel de cadru didactic este un profesor atent, creativ și dinamic, dispus să-și revizuiască și modernizeze în mod continuu activitatea.
Dacă analizăm din punct de vedere obiectiv activitatea pe care o desfășurăm la clasa, putem identifica caracteristici ale unui profesor reflexiv? Sunt un profesor reflexiv? Care sunt caracteristicile unui astfel de profesor?
Conform A. Nedelcu, un profesor practician reflexiv este cel care îndeplinește următoarele condiții:
- examinează, formulează și încearcă să rezolve dilemele practicii de la clasă;
- este atent la contextele instituționale și culturale în care acționează;
- își asumă responsabilitatea pentru propria dezvoltare profesională;
- ia parte la dezvoltarea curriculum-ului și este implicat în eforturile de schimbare a școlii.
Un profesor reflexiv știe când este momentul să acționeze, să acorde sprijin elevului și când trebuie să lase elevul să se descurce singur, să învețe din propriile greșeli.
În relația profesor-elev, o importanță deosebită o are feedback-ul. Răspunsul primit de la elev îi oferă profesorului informații despre ceea ce elevul a înțeles și despre ce mai are nevoie să aprofundeze.
Feedback-ul reprezintă un motivator important al relației profesor-elev, fiind o componentă deosebit de importantă a procesului didactic, Gamble definindu-l ca “totalitatea mesajelor verbale pe care o persoană le transmite în mod conștient sau inconștient ca răspuns la comunicarea altei persoane (Gamble, Gamble, 1993, p.151, apud. I.O.Pânișoară).
Feedbackul poate fi oferit cu intenție pozitivă sau negativă. Starr (2008) ne oferă câteva exemple din ambele variante:
1.Intenții pozitive –pentru a ajuta pe cineva să învețe ceva care-i va fi folositor, pentru a sprijini o persoană să-și atingă țelurile, pentru a face o persoană să se simtă valorizată, pentru a ajuta pe cineva să treacă peste o problemă.
2.Intenții negative-pentru a-i da cuiva o “lecție “ (folosit pentru a raspunde unei alte persoane care, la randul său, a criticat un răspuns, o prezentare) sau pentru a obține o favoare din partea altuia (recomandări, renume bun sau foloase materiale).
Determinante ale feedback-ului pe care profesorul îl transmite elevului:
- să se bazeze pe încrederea dintre emițător și receptor;
- să fie specific, nu general, de preferat să conțină exemple recente din activitatea elevului;
- să se concentreze asupra activității desfășurate în prezent și mai puțin asupra activităților anterioare.
Obiectivul feedback-ului este reducerea decalajului dintre stadiul actual al elevului, nivelul la care se află în momentul de față, și unde ar trebui să fie.
Feedbackul servește unor scopuri variate în procesul de reducere a acestui decalaj, oferă indicii care captează atenția unei persoane, o ajută să se concentreze la sarcină și poate direcționa atenția spre metode necesare pentru rezolvarea sarcinii.
Este necesar ca fiecare profesor să conștientizeze importanța feedback-ului și să reacționeze ținând cont de trei întrebări importante: Spre ce mă îndrept ?, Cum voi ajunge acolo? și Ce urmează?.
Modalități de a folosi feedbackul pentru a optimiza învățarea:
- Focalizarea feedback-ului asupra sarcinii, nu asupra celui care învață;
- Reducerea neclarităților referitoare la performanță și obiective;
- Păstrarea feedback-ului într-o formă cât mai simplă, dar nu simplistă (în funcție de nevoile celui care învață);
- Oferirea feedback-ului după ce elevii au încercat o soluție a situației care trebuie îmbunătățită (ceea ce duce la un plus de autoreglare).
Erorile noastre nu sunt cu siguranță niște lucruri atât de îngrozitoare și de grave. Într-o lume în care e clar că suntem extrem de expuși la ele, în ciuda tuturor măsurilor noastre de precauție, o anumită relaxare pare mai sănătoasă decât această ambalare exagerată contra lor.
Perseverența și reziliența mentală care subliniază că tu poți schimba lucrurile în fața adversității reprezintă un factor comun oamenilor care stă la baza succesului în sport, afaceri și în școală.
Michael Jordan susținea într-un spot publicitar pentru Nike că: „Am ratat mai mult de nouă mii de lovituri în cariera mea. Am pierdut aproape 300 de meciuri. De douăzeci și șase de ori mi s-a oferit șansa pentru aruncarea de câștigare a meciului și am ratat. Am ratat iar și iar și iar în viața mea. Și din acest motiv am reușit.”
În orice școală, atât elevii, cât și profesorii își doresc ca activitățile desfășurate să fie plăcute, învățarea să fie utilă, cunoștințele interesante, iar lecțiile să fie organizate folosind metode diverse și interactive. Pentru a stimula învățarea eficientă a elevilor este necesară acordarea permanentă a feedback-ului. Profesorul trebuie să ia în considerare efectul pe care feedback-ul acordat îl are asupra elevilor, astfel încât aceștia să nu fie descurajați, ci să aibă încredere în forțele proprii pentru ca activitatea să se desfășoare permanent cu rezultate în continuă creștere.
Oferiți de fiecare dată un feedback constructiv, având la bază intenții pozitive și asigurați-vă că feedbackul care ajunge la elev este corect înțeles de către acesta!
Bodoșcă Mădălina–Elena, masterandă anul I, Învățare, Inovare și Coaching în Educație
