Studenți fiind am avut, cu siguranță, cu toții parte de unele prelegeri anoste, care păreau interminabile și nu reușeau să ne mențină atenția trează pentru mult timp. Cu toate acestea, sunt convinsă că ați participat și la sesiuni de formare transformatoare, așa cum s-a întâmplat și în cazul meu. Acelea au fost probabil cele care v-au modificat, v-au ridicat semne de întrebare legate de cine sunteți și de ceea ce sunteți capabili să faceți, contribuind semnificativ la conturarea unor competențe dintre cele pe care le utilizați astăzi în practica profesională.
Renunțarea la monotonia și pasivitatea unei instruiri unidirecționale pe care le presupune prelegerea este și subiectul cărții „Formarea prin transformare. Dincolo de prelegeri”, scrisă de Harold D. Stolovitch și Erica J. Keeps, lucrare tradusă de curând la Editura Trei.
V-o recomand, bineînțeles, cu toată încrederea, mai ales dacă formarea adulților este domeniul dumneavoastră de interes. Dacă însă nu lucrați cu adulții, nu o evitați, căci ea are ca subiect central învățarea, oferindu-le celor care o facilitează câteva direcții clare și detalii extrem de utile despre componentele și factorii care o influențează!
Scrisă într-un stil „amuzant, provocător, interactiv și conversațional”, după cum autorii înșiși îl caracterizează, lucrarea se dovedește a fi, într-adevăr, un dialog continuu în care cititorul este atras. Citind-o, simți tot timpul prezența emițătorului mesajului, îi auzi vocea, care te mobilizează, te invită să dai pagina, îți rezumă ideile fiecărui capitol la finalul său și te motivează să începi un altul. Ești tentat să-i întorci filele, așa cum procedezi și-n cazul unui roman bun care te cheamă la dezlegarea misterului. Deci, nu este una din acele cărți care te aruncă într-o stare de somnolență. Cum reușește să facă asta? Prin caracterul interactiv. Discursivitatea stilului în care este scrisă și arta persuasiunii pe care o dețin autorii sunt elementele care te determină să n-o lași din mână, șoptindu-ți parcă că ceea ce va urma îți va ridica din nou sprânceana, pentru ca, până la ultima pagina, să-ți răspundă la toate întrebările pe care ți le puneai la început. Ești, astfel, tentat să răspunzi provocările lansate de autori. Începi să completezi spațiile lăsate de ei, pentru a-ți testa memoria și a înțelege mai bine mecanismele care declanșează și susțin dezvoltarea cognitivă și ne fac mai performanți la locul de muncă (și nu numai). Am reușit să vă stârnesc curiozitatea?
Pentru a da substanță afirmațiilor de mai sus, vă lansez, călcând pe urmele autorilor, următoarea provocare: aveți 60 de secunde să memorați următoarea secvență de 18 cifre. Sunteți pregătiți? Porniți cronometrul!
412527246060313028
Gata, timpul a expirat! Este momentul să acoperiți șirul de mai sus și să scrieți cifrele, în ordine, apelând la memorie. Vă stă la dispoziție următoarea casetă:
Nu-i așa că nu ați avut prea mult succes? Vreți să aflați de ce și cum puteți reține toate cele 18 cifre într-un timp atât de scurt? Încercați să vă dați seama ce reprezintă de fapt acele cifre/numere! Ați reușit? Dacă nu, găsiți răspunsul în carte! Provocarea merge mai departe!
În cazul în care ați reușit totuși să faceți legăturile menite să contribuie la creșterea retenției, le puteți scrie în secțiunea destinată comentariilor.
Acest exercițiu, pe care autorii cărții ne roagă să-l rezolvăm, servește demonstrării uneia dintre ideile expuse de către ei. Astfel, ei ne vorbesc despre memoria de scurtă durată și cea de lungă durată. După cum probabil știți, nu putem reține foarte multe elemente în memoria de scurtă durată. Cercetătorii în domeniu vorbesc despre posibilitatea de a reține între 5 și 9 unități de informație. Întrebarea pe care ne-o punem, alături de autorii acestei lucrări, este următoarea: reprezintă 123 o singură secvență de informație, sau 3 astfel de unități? Răspunsul ne este și el oferit în paginile cărții. Astfel, ne spun specialiștii care semnează această lucrare, dacă ne gândim la cele trei cifre ca reprezentând prefixul telefonic al orașului Los Angeles, atunci putem vorbi despre o singură unitate de informație. În caz contrar, ele sunt de fapt 3 secvențe distincte, care nu fac altceva decât să încarce memoria de scurtă durată, împiedicând retenția altor elemente. Prin urmare, în calitatea noastră de formatori, este nevoie să ținem cont de aceste aspecte și să împărțim conținutul învățării “în secvențe relevante, care condensează mai multe informații sub forma uneia singure.” În lumina acestor afirmații și revenind la provocarea preluată din carte pe care v-am lansat-o mai devreme, subliniez importanța asocierii acelor cifre sau numere cu anumite noțiuni. Doar în acest fel, vom putea să le reținem în întregime, în ordinea dată și în timpul scurt care ne este pus la dispoziție.
Mesajul cărții ar putea fi sintetizat folosind chiar cuvintele întrebuințate de autori: “Instruiește-i pe ceilalți așa cum ți-ar plăcea să fii instruit tu însuți!”¹, iar cheia succesului în formare, de care orice expert din educație ar trebui să țină cont în planificarea cursurilor, poate fi rezumată la ideea de „centrare pe cursant, axare pe performanță”.
Prin urmare, este important să plecăm de la nevoile de formare ale cursanților noștri, să îi cunoaștem în prealabil, pentru a afla care sunt acestea și, foarte important, să construim cursul pornind de la experiența pe care ei o aduc în sala de curs.
Cu toate aceste îndemnuri în minte, cititorul este invitat să-și analizeze predarea și să și-o ajusteze în funcție de ceea ce descoperă în urma introspecției.
În plus, „Formarea prin transformare. Dincolo de prelegeri” vine în întâmpinarea noastră cu soluții practice, clarificând, în același timp, noțiuni precum „cunoașterea declarativă” vs. „cunoașterea procedurală”, „feedback de întărire” vs. „feedback corectiv” și oferindu-ne amănunte utile despre modul în care îi putem motiva pe cursanți. Printre aceste strategii motivaționale se numără:
- informarea beneficiarilor în legătură cu avantajele pe care procesul de formare le aduce;
- prezentarea arhitecturii cursului („să-i ajutăm pe cursanți să înțeleagă într-un mod clar și relevant ceea ce vor învăța”);
- crearea unor activități și a unor prezentări de conținut coerente, cu informații bine organizate;
- nevoia de a le da beneficiarilor șansa de a răspunde (a reacționa) în mod constant și relevant pe tot parcursul programului;
- asigurarea unui feedback corespunzător, corectiv sau de întărire, în funcție de răspunsurile pe care le primim de la ei;
- oferirea unor recompense adecvate, atât extrinseci, cât și intrinseci, pentru a spori satisfacția oferită de procesul de învățare.
- folosirea ludicului în activitatea de formare, fiind însă atenți la un potențial pericol: amuzamentul în exces poate compromite programul de formare. Măsura este cuvântul cheie, așadar!
În paginile acestei lucrări, veți descoperi toate aceste noțiuni, și multe altele, în detaliu și cu exemplificări binevenite. Prin urmare, nu o ocoliți dacă vă doriți să deveniți formatorii de care au nevoie cursanții dumneavoastră!
Depinde de noi dacă ne erijăm în „înțelepții” de la catedră, sau devenim îndrumătorii de alături, cuvintele aparținând, de asemenea, autorilor. Un lucru este sigur: „succesul lor este succesul nostru”. Pentru a îi conduce pe ei pe drumul spre succes, avem noi înșine nevoie de a ieși din zona de confort, de a merge pe drumul descoperirii alături de ei, ghidându-le pașii spre reușită, reușită care este și a noastră!
¹ Stolovitch, H.D, Keeps, E.J. (2017). Formarea prin transformare. Dincolo de prelegeri. București: Editura Trei
Nicoleta Călinoiu, absolventă master FPSE, 2017
Foto din arhiva personală
