Acasă, luni, a început școala. Am citit articole, postări, am văzut fotografii, montaje. Emoții, așteptări, speranțe, presiuni, promisiuni, provocări, veselie, normalitate, festivism, discursuri… Am recunoscut multe și totuși am fost departe. M-am simțit într-o lume paralelă. Băieții mei au început școala cu câteva zile în urmă. Al treilea an la Londra, în școli publice. Cel mai mic, de 4 ani și 8 luni, anul acesta a intrat la reception class. Cel mare, 14 ani, Year 10. Am resimțit începutul ca pe o continuare, o normalitate așezată, fără panică, nerăbdare sau schimbări în timpul jocului. Și cel mai important nu este cum l-am perceput eu, părintele, mama, ci cum au făcut-o ei, copiii. Mai ales cel mic, căci cel mare are deja strategiile lui de a supraviețui la școală!
La întrebările prietenilor despre cum s-a adaptat Andrei la clasa pregătitoare, cu o nouă școală și cu noi colegi, n-am putut să le răspund decât Abia așteaptă să meargă la școală! Și totuși, a schimbat clasa, echipa de învățătoare, colegii, uniforma… Adevărat, dar toate într-un ritm firesc, predictibil, eșalonat, având continuu suportul personalului școlii care a acționat metodic pentru a facilita această trecere.. Și pentru ca sunt de părere că multe din practicile din școlile primare britanice ne pot inspira să facem viața școlară mai plăcută acasă, am să amintesc câteva.
E bine de știut că în UK învățământul obligatoriu începe la 5 ani odată cu clasa pregătitoare (reception class). Cu toate acestea, cele mai multe școli primare au și grupe de grădiniță (nursery classes) unde cu greu reușești să prinzi un loc! Este și cazul școlii primare pe care Andrei o frecventează. Grupa de grădiniță împreună cu clasa pregătitoare compun Early Years Unit, un departament aparte al școlii, cel pentru copiii cei mai mici. De la clasa I la clasa a VI-a copiii învață în alt corp de clădire, cu facilități adaptate vârstei și nevoilor lor, dar în care cei mici au acces deseori. Anul trecut Andrei a frecventat grupa de grădiniță, iar la momentul alegerii școlii, care s-a făcut prin înscrierea pe o platformă online, ce s-a desfășurat între 1 septembrie 2016 și 15 ianuarie 2017, am decis pentru stabilitate, alegând să meargă mai departe la clasa pregătitoare în cadrul aceleiași instituții. În aprilie am primit confirmarea locului la această clasă și de atunci Andrei a fost pregătit pentru schimbarea statutului și a rolului său în școală.
Ce s-a întâmplat mai precis și cum a fost pregătit?
Primul pas a fost acela de a ne familiariza cu școala, curriculumul pentru clasa pregătitoare, de a cunoaște echipa managerială și elemente ale culturii școlii. Întâlnirea a fost una formală, scurtă, care a debutat cu un tur al școlii pe care ni l-au asigurat elevii din anii mai mari. Ni s-au prezentat standardele școlii, ultima evaluare externă prin care a trecut școala OFSTED (Office for Standards in Education, Children’s Services and Skills), modalitățile de colaborare și de implicare ale părinților. Confirmarea locului în școală a venit la pachet cu o sesiune de întrebări şi un vraf de documente de completat.
După confirmarea locului a venit timpul pentru a cunoaște echipa de învățătoare și sala de clasă, de data aceasta de către copii. (La această școală, cadrele didactice se specializează pentru a preda la anumită clasă). Astfel, într-o zi stabilită la nivelul școlii, fiecare copil și-a petrecut o parte din zi în compania viitorilor profesori, în sala de clasă în care urma să învețe. Ziua a fost anunțată, copiii știau, Andrei își făcuse planuri în legătură cu jucăriile pe care le văzuse în sala nouă și pe care voia să le încerce.
Așa că, în dimineața respectivă, după gustare, copiii au vizitat noile lor clase. Timpul petrecut acolo a fost unul de explorare, ei având şi posibilitatea de a discuta cu echipa de învățătoare în cadrul unor jocuri pe care tot ei le-au inițiat. Nu a fost o vizită formală, a fost un prilej de a interacționa liber cu clasa, cu colegii, cu învățătoarele (2 cadre didactice pentru 18 copii, teacher și teacher assistant). Faptul că lucrurile s-au derulat foarte natural a făcut ca Andrei și mulți dintre colegii lui să dorească și a doua zi să meargă la reception class! S-a arătat puțin confuz când la întrebarea Acum sunt la pregătitoare? i-am răspuns că acest lucru se va întâmpla abia de la toamnă!
Întâlnirea copiilor cu învățătoarele a fost urmată de întâlnirea individuală a fiecărei familii cu echipa. Timp de 30 minute am discutat despre punctele tari ale lui Andrei, despre interesele și abilitățile lui, așa cum le vedem noi ca părinți, despre curriculum pentru clasa pregătitoare și așteptările fiecăruia de la această colaborare. O discuție plină de informații, cu multe notițe de o parte și de alta, de la care am plecat cu multe resurse, de la prezentarea succintă a curriculumului până la sugestii pentru dezvoltarea vocabularului copilului în familiile unde limba engleză nu este limba maternă.
În ultima lună de școală, adică în iulie, au fost mai multe momente în care copiii de la grădiniță au lucrat, s-au jucat, au avut activități și au interacționat mult cu echipa de învățătoare. Chiar şi copiii care nu erau la această școală au fost programați și au venit să petreacă timp cu învățătoarele în câteva dimineți.
După vacanță copiii au început școala eșalonat, astfel încât echipa să le poată acorda toată atenția de care au nevoie. În primele zile au mers la școală copiii care erau deja familiarizați cu spațiul, cu regulile, acestora adăugându-li-se în fiecare zi câte trei copii noi. Andrei a început în a doua zi, el fiind unul dintre copiii resursă pentru cei noi. Astfel, fiecare dintre copiii care comunica ușor în engleză și cunoștea spațiul școlii a devenit suport, însoțitor, pentru un copil nou. Andrei a fost încântat de responsabilitate, luându-şi în serios rolul de a îi ajuta să se acomodeze pe cei nou-veniți. Prima săptămână s-a încheiat cu un cadou, un set de cărți de citit acasă, cu părinții, dar și cu o descriere a activităților recomandate părinților pentru stimularea dezvoltării timpurii și petrecerea unui timp de calitate. Cititul timp de 10 minute în fiecare zi este prima cerință de la care școala nu abdică! (În fiecare vineri copiii primesc cu împrumut o carte pe care miercurea următoare o prezintă în clasă).
Abia după ce toți copiii s-au adunat, adică după 5 zile de școală, a fost anunțat primul eveniment de cunoaștere a familiilor: un barbeque în curtea școlii și în clasă, unde, timp de 3 ore, după amiaza, copiii au venit însoțiți de familie, au servit o prăjitură, o limonadă, s-au jucat, inclusiv cu frații mai mici, iar părinţii au avut şansa să se cunoască, să-și descopere interese comune, să facă planuri pentru copii. Învățătoarele au fost acolo, au prezentat clasa, i-au invitat pe părinți să exploreze centrele, să le descopere utilitatea.
Pentru că reception class are drept scop pregătirea copiilor și integrarea lor în viața școlii, încă din prima săptămână, copiii au fost invitați să participe la assembly, o întâlnire scurtă a tuturor copiilor din şcoală în care sunt abordate, prin metode ce corespund diferitelor stiluri de învățare, anumite valori. La prima întâlnire de acest gen, la care a participat şi Andrei, li s-a prezentat Crezul Şcolii şi au cântat diverse cântece. Deși m-am temut că e prea devreme, Andrei a reacționat bine și abia așteaptă întâlnirea și discuțiile cu cei mari.
Sunt multe de spus, multe idei și practici. Cele mai importante însă sunt predictibilitatea și stabilitatea, atât de benefice pentru copii și pentru familii.
Așa ne-am întors la școală în septembrie. Cu calm, cu bucurie că se revăd prietenii, cu încrederea că tot ce-i așteaptă pe copii e bine gândit și planificat, iar părinții sunt informați permanent și implicați în proces.
Fotografie din arhiva personală
