Când asociem cuvântul „primul” cu copiii noştri suntem adesea cuprinşi de melancolie, de mândrie, de satisfacţia trecerii la o altă etapă a dezvoltării lor. Părinţii păstrează cu drag amintirea primului zâmbet, a primului cuvânt sau a primului pas. O serie de „primul” care ne face să ne simţim împliniţi ca părinţi şi cu cât aceste momente se petrec la o vârstă mai fragedă, cu atât bucuria pe care o simţim este mai mare.
Dar „primul” are şi puterea de a ne surprinde. El uneori parcă se grăbeşte în viaţa copiilor noştri, ca atunci când își doresc primul telefon mobil pentru a-l folosi la şcoală. Ce îi determină pe unii părinţi să le dea elevilor de vârstă mică telefoane mobile la şcoală?
În noul Regulament cadru de organizare şi funcţionare a unităţilor din învăţământul preuniversitar (ROFUIP) se stipulează că „în timpul orelor de curs, al examenelor şi al concursurilor este interzisă utilizarea telefoanelor mobile, prin excepţie de la această prevedere fiind permisă utilizarea acestora, în timpul orelor de curs, numai cu acordul cadrului didactic, în situaţia folosirii lor în procesul educativ sau în situaţii de urgenţă. Pe durata orelor de curs telefoanele mobile se păstrează în locuri special amenajate din sala de clasă, astfel încât să nu deranjeze procesul educativ”.
Există situaţii în care se justifică prezenţa telefoanelor mobile la şcoală. Unii copii cu probleme de natură medicală au nevoie de ele pentru a putea apela rapid serviciile de urgenţă. Pentru aceştia accesul la un telefon mobil contează, iar părinţii se simt mai în siguranţă, ştiind că fiul sau fiica lor îi poate apela dacă nu se simte bine. Presupunând că aceşti copii sunt supravegheaţi de cadrele didactice, acest lucru poate că nu este necesar, dar oferă familiei o oarecare stare de confort.
Părinţii lucrează departe şcoală sau de after school şi sunt mai liniştiţi dacă au o modalitate de comunicare rapidă cu copiii.
Un alt motiv pentru care elevii deţin telefoane mobile este pentru că acestea joacă un rol social imens care se menţine important în viaţa lor până dincolo de adolescenţă. La vârste mai mici interesul manifestat este pentru jocuri şi vizionarea videoclipurilor muzicale, iar spre sfârşitul ciclului primar devin mai tentante reţelele de socializare şi jocurile online.
Aşadar, atunci când hotărăsc să le încredinţeze un telefon mobil, ce pot face părinţii pentru a-şi ajuta copiii să fie în siguranţă? O listă de reguli pe care copiii să le urmeze este necesară pentru a stabili condiţiile în care se poate utiliza telefonul.
Împreună cu elevii mei am negociat şi stabilit, printr-un joc de rol, această listă de reguli privind utilizarea telefoanelor mobile atât acasă, cât şi la şcoală. Ea se prezintă în felul următor:
- Am grijă de telefonul primit;
- Repararea aparatului stricat se va face din banii de la puşculiţă;
- Încarc singur telefonul de fiecare dată;
- Folosesc un limbaj îngrijit şi politicos;
- Întotdeauna răspund părinţilor la telefon;
- Dacă am ratat un apel de la părinţi, îi sun imediat ce va fi posibil sau le trimit mesaj;
- La şcoală folosesc telefonul doar în pauze sau la finalul programului;
- Îl împrumut prietenilor doar în situaţii de urgenţă;
- Părinţii ştiu întotdeauna parolele mele şi îmi pot verifica telefonul oricând;
- Fotografiile pe care le fac pot fi văzute de părinţi fără să-mi fie ruşine;
- Mă pot juca pe telefon doar după ce am terminat temele;
- Anunţ părinţii dacă pe telefon au apărut imagini sau filme destinate adulţilor;
- Nu folosesc telefonul în timpul meselor;
- Fără telefon în dormitor;
- Închid telefonul noaptea.
I-am invitat apoi pe elevi să-şi imagineze că sunt părinţi şi am descris următoarea situaţie: „Copilul doreşte să-i povestească mamei sau tatălui ceva, dar sună telefonul”. Reacţiile părinţilor care îşi aud telefonul sunând au fost analizate, iar pe baza acestora şi a experienţelor trăite de fiecare, copiii au alcătuit pentru adulţii din familia fiecăruia următoarea listă care cuprinde sfaturi de utilizare a telefoanelor mobile:
- Folosiţi cât mai puţin telefonul cât timp sunteţi acasă împreună cu copiii;
- Dacă fiul sau fiica ta are nevoie de tine, încheie conversaţia telefonică pentru a-i acorda atenţia cuvenită;
- Când vorbeşti cu fiul sau fiica ta, priveşte-i chipul, nu ecranul telefonului;
- Când te joci cu copiii, nu sta cu telefonul lângă tine;
- Nu folosi telefonul în timpul meselor;
- Fii prieten cu copilul tău pe reţelele de socializare;
- Arată-i copilului pe telefonul tău fotografii care îţi plac sau filme amuzante;
- Trimite-i din când în când copilului mesaje pe telefon să ştie că te gândeşti la el şi când nu sunteţi împreună.
În cartea „Crescuți digital”, Don Tapscott afirmă că temerile noastre faţă de ceea ce li se poate întâmpla copiilor în afara casei i-a privat pe reprezentanţii Generaţiei Net de experienţa jocului în aer liber. Această restricţie i-a apropiat pe copii mai mult de tehnologiile mobile unde pot accesa lumea informaţiilor cu un simplu click şi în acelaşi timp socializează pentru că „îşi poartă prietenii într-un buzunar oriunde s-ar afla aceştia”.
Simona Rădulescu, masterand anul II FPSE, profesor de Limba şi Literatura Engleză
Sursa foto: arhiva personală
