„Un popor care nu-și cunoaște istoria e ca un copil care nu-și cunoaște părinții.” – Nicolae Iorga

Întregul an 1918 este un an deosebit de important pentru istoria românilor, bogat în evenimente care ne-au marcat destinul: încheierea Primului Război Mondial, susținerea din partea aliaților tradiționali, Franța, Anglia și Statele Unite în vederea realizării unirii, precum și

Într-un clip devenit viral la începutul acestui an, Jack Ma, fondatorul Alibaba, sublinia la Forumul Economic de la Davos că în educație accentul nu mai trebuie pus pe cunoștințe, ci trebuie să le transmitem elevilor valori, credințe, competențe ale gândirii independente,  să le dezvoltăm abilitatea de a lucra în echipă și grija/înțelegerea celorlalți.

În calitate de profesoară de educație civică, aflată la început de drum, am început semestrul al doilea la clasa a IV a cu mari emoții pentru că îmi doream să supun atenției elevilor subiecte relevante și interesante. Îmi doream ca achizițiile de la această materie să determine un comportament și o gândire asupra cărora să reflecteze și la care să se raporteze în experiențele lor zilnice ca viitori cetățeni responsabili; deci clar un obiectiv pe termen lung.

Am fost dată la sport încă din copilărie, probabil pe ideea de a nu pierde timpul sau “de a nu bate mingea pe maidan”. Mai întâi am încercat dansurile, loc în care chiar mă simțeam ca o balerină, iar mai apoi, pe la 8 ani, am mers la scrimă, o veche pasiune de-ale tatălui meu.