Ca profesori, suntem preocupați să livrăm conținuturi în forme cât mai atractive și accesibile, să facilităm demersuri de învățare, să evaluăm stadiul de formare a unei competențe. Presupunem, de multe ori, în mod eronat, că elevul vine la școală înzestrat în mod natural cu abilitatea de a învăța, că a-l învăța să scrie, să citească, să calculeze și a-i transmite seturi de cunoștințe din diverse domenii ale cunoașterii îl învață, în mod automat, să și gândească. Uneori se întâmplă asta, copilul descoperind singur, exersând, care sunt cele mai bune strategii de învățare pentru el, cum să folosească ceea ce știe pentru a rezolva diverse probleme și sarcini de lucru.

Activităţi pentru copiii mici inspirate de lectură

Până nu demult, cititul poveştilor înainte de culcare era o ocazie pentru multe familii de a încheia ziua împreună cu copiii. Astăzi, având la dispoziţie atâtea variante oferite de tehnologie, de la televizor, iPad, calculator, până la console pentru jocuri, se pare că poveştile de seară devin o constantă a trecutului. Pentru mulţi părinţi care sunt prea ocupaţi sau prea stresaţi la sfârşitul zilei de lucru, a permite copiilor să adoarmă însoţiţi de tehnologie devine normă.

În ultimele decenii, în învăţământul românesc de masă, educaţia muzicală a fost marginalizată. Cauzele multiple, atât obiective, cât şi subiective constituie un subiect vast de dezbatere care nu face obiectul acestui articol (posibil într-unul viitor). Interesul elevilor, al părinţilor, al managerilor unităţilor de învăţământ se îndreaptă spre disciplinele „de examen” sau cu potenţial de împlinire profesională în detrimentul celor care formează doar o cultură generală.

Toată lumea vrea să audă o poveste. De aceea poveştile sunt atât de importante pentru noi. Elevii intră în sălile de curs nu doar să înveţe o limba străină, ei sunt oameni care au în spate propriile poveşti şi sunt dornici să le afle şi pe ale altora.