Activităţi pentru copiii mici inspirate de lectură
Până nu demult, cititul poveştilor înainte de culcare era o ocazie pentru multe familii de a încheia ziua împreună cu copiii. Astăzi, având la dispoziţie atâtea variante oferite de tehnologie, de la televizor, iPad, calculator, până la console pentru jocuri, se pare că poveştile de seară devin o constantă a trecutului. Pentru mulţi părinţi care sunt prea ocupaţi sau prea stresaţi la sfârşitul zilei de lucru, a permite copiilor să adoarmă însoţiţi de tehnologie devine normă.
Poveştile citite la culcare au făcut parte din rutina familiei noastre încă de când s-au născut copiii noştri. Chiar înainte ca ei să poată vorbi, am stat împreună în fiecare seară înainte de culcare şi am citit o poveste. În copilărie şi mama mea stătea cu mine şi îmi citea poveşti de noapte bună, prilej cu care ne aminteam şi ceea ce ni se întâmplase pe parcursul zilei. Acele momente de maximă conectare, de siguranţă şi confort le retrăiesc acum împreună cu copiii mei când le citesc o carte.
Beneficiile pe care le aduc aceste lecturi sunt însemnate. Ne ajută să ne reconectăm după o zi aglomerată şi au devenit o rutină a copiilor mei, ceea ce le creşte şansele să iubească cititul pe tot parcursul vieţii. Sunt o sursă de îmbogăţire a vocabularului, dezvoltă limbajul, îi învaţă să-şi concentreze atenţia şi să urmărească nu doar firul epic, ci şi fluxul cuvintelor scrise. Ascultatul poveştilor citite le exersează răbdarea, le dezvoltă imaginaţia şi creativitatea, le trezeşte setea de cunoaştere, curiozitatea, îi impulsionează să caute în mai multe cărţi răspunsuri la diferite întrebări, îi ajută să devină empatici în raport cu personajele pe care le întâlnesc.
Pe lângă avantajele enumerate, cărţile sunt prilej de iniţiere de jocuri şi preocupări pentru zilele în care petrecem mai mult timp împreună. Mai jos voi prezenta o serie de astfel de activităţi şi felul în care ele se succed, ghidate de întrebările şi curiozitatea copiilor.
Am descoperit în ediţie pop-up povestea Micul prinţ de Antoine de Saint-Exupéry. O vreme am ezitat sa le-o prezint copiilor mei, considerând că pentru a înţelege mesajul ar fi bine să mai crească. Dar cum ei au acces liber la cărţile din bibliotecă, au descoperit-o şi mi-au adus-o să le-o citesc. Lectura primelor pagini a stârnit un val de întrebări în legătură cu posibilitatea oamenilor de a călători de la o planetă la alta, care este diferenţa dintre stele şi planete, care este distanţa dintre planete sau numărul lor. Deşi eram pregătiţi de culcare, nu am rezistat tentaţiei de a merge afară şi a privi cerul. Au observat cu uşurinţă luna şi au dedus că este mai aproape de noi decât sunt stelele. Frigul ne-a determinat să intrăm în casă destul de repede, propunându-ne să aflăm în zilele ce urmează mai multe lucruri despre lună, planete şi stele.
Prima mea carte despre cosmos ne-a ajutat să explorăm sistemul solar şi să aflăm răspunsul la o parte din întrebări, iar apoi din piese LEGO copiii au construit vehicule lunare asemanatoare celor descoperite în imaginile cărţii. Şi-au manifestat interesul pentru a afla cine a reuşit să păşească pe lună şi cât de departe au ajuns oamenii să exploreze spaţiul. Am proiectat pe tavanul camerei diapozitive cu imagini ale primilor oameni care au ajuns pe lună şi apoi cu planete din sistemul nostru solar, cu Calea Lactee şi cu alte galaxii, îndepărtându-ne imaginar cât mai mult de planeta noastră.
În zilele următoare interesul pentru planetele din apropierea noastră a crescut şi, folosind jocuri tip puzzle, au reprezentat sistemul solar la început în două dimensiuni, apoi în trei dimensiuni. Planetele 3D le-am etichetat împreună şi le-am atârnat de lustra din camera lor, pentru a le revedea ori de câte ori îşi doresc.
Am folosit o serie de carduri şi machete ale planetelor pentru a le poziţiona pe orbită şi pentru a urmari traseul fiecăreia în jurul soarelui. Copiii au intuit că mişcarea planetelor se aseamănă cu cea a unui titirez şi au trasat orbitele unor planete imaginare pe o coală de hârtie cu ajutorul titirezului.
Cu bile din sticlă au completat şiruri până la numărul opt, numărul pe care au constatat că îl au planetele din sistemul nostru solar.
Într-una din plimbările de la sfârşit de săptămână, au observat în parc trandafiri înfloriţi şi şi-au amintit că şi Micul prinţ avea un trandafir. Fiul meu m-a întrebat cum putea trandafirul acela să crească pe o altă planetă, iar sora lui mai mică s-a grăbit să-i răspundă: „trandafirul avea costum de astronaut”.
Simona Rădulescu, masterand anul II, profesor de Limba şi Literatura Engleză
