Fiecare călător are calea sa și propriile repere pe traseul său către realizarea obiectivelor personale. Se întâmplă ca oameni care urmează același drum către același obiectiv să ”câștige” experiențe diferite. Acesta este unul dintre avantajele diferențelor individuale. Mergând mai departe, împărtășirea acestor experiențe și analiza lor, sub îndrumarea atentă a unui profesor/mentor, scot la iveală acele resurse pe care fiecare dintre noi le are. De cele mai multe ori însă, acestea sunt adânc ascunse în spatele unor măști sau bariere pe care experiențele anterioare ne-au determinat să le construim și să le folosim.

Adesea, experiențele de învățare cu sens se produc sub îndrumarea unui profesor, care vede mai departe de câmpul vizual, al său sau al celorlalți, care se străduiește să sape adânc în mintea și sufletele pe care le are în față. Cam așa începe și experiența mea cu iceberg-ul.

Doamna prof. Anca Nedelcu ne-a prezentat la un curs de Educație Interculturală, cu ajutorul unui iceberg, cultura de suprafață și cultura de adâncime. Explicațiile detaliate și comparația între ceea ce vedem în câmpul nostru vizual și ceea ce se află dincolo de acesta au declanșat o analiză a experiențelor anterioare în legătură cu diferitele culturi pe care le întâlnisem până atunci. Din fericire pentru mine, iceberg-ul și interculturalitatea s-au așezat într-un spațiu pe care am reușit să îl accesez de multe ori, reușind să construiesc o serie de conexiuni, cu sens, iar călătoria iceberg-ului a continuat.

Suntem ceea ce suntem, dar putem fi mai mult!

 Zi de zi, ne trec prin față o serie de persoane și personalități care ne atrag atenția cu ceva. Un discurs, o informație prezentată altfel, o experiență împărtășită sunt doar câteva aspecte care ne ”determină” să apreciem o persoană pentru ceea ce vedem – fața vizibilă a iceberg-ului. Dar de fapt, de câte ori ne punem întrebarea: Ce este dincolo de ceea ce văd, care este secretul din spatele imaginii vizibile?

După ce am analizat iceberg-ul alături de dna. prof. Anca Nedelcu, fără să vreau, am început să caut dincolo de aparențe. Am descoperit că perspectiva feței nevăzute ne ajută să armonizăm relațiile de grup, să înțelegem agresivitatea unui copil la clasă,  atitudinea unui părinte sau a unui profesor.

Este important să menționez faptul că adevărata magie a iceberg-ului am descoperit-o și am folosit-o alături de copii. Într-un context informal, într-un grup de copii, întotdeauna este un copil bun sau mai bun la matematică, la dans, la sărituri, la orice. Cu ajutorul adulților sau nu, copiii se compară între ei și ajung să creadă că nu sunt suficient de buni într-un domeniu. Pornind de la afrmația „X este mai bun la matematică”, am lansat copiilor o serie de întrebări care să le ofere și perspectiva nevăzută:  De ce credeți voi că este mai bun? Ce face el și nu faceți voi? Cum învață el? De ce? Am aflat astfel că cel „mai bun” la matematică lucrează mai mult decât ceilalți copii, că manifestă mai multă răbdare decât alți copii, că alocă mai mult timp pentru învățat și așa mai departe. I-am întrebat pe copii dacă ei cred că, procedând asemenea colegului lor, ar putea fi și ei la fel de buni la matematică sau la orice altceva își propun. Nu pot exprima în cuvinte cum se luminează fața copiilor atunci când își dau seama că și ei pot, că până atunci nu au văzut altă cale decât cea pe care se obișuiseră să meargă și că există oportunități pentru fiecare. Dacă există un adult dispus să sprijine și să ghideze copiii, aceștia își pot depăși limitele. Dacă adultul îi îndrumă să vadă dincolo de aparențe, copiii capătă încredere, au puterea de a încerca, de a merge mai departe.

Și da, este valabil și pentru adulții care văd în ceilalți sau în ei înșiși ceea ce cred că ei nu pot fi, atunci când se compară cu ceilalți, sau atunci când spun „nu știu” sau „nu pot” și nu fac nimic mai mult decât atât.

Ceea ce îmi place mult în legătură cu iceberg-ul este că îl putem folosi cu sens, în orice activitate cu adulți sau copii, în mediu formal sau informal, aducând în prim plan perspective nevăzute sau nebănuite, fără a oferi rețete, ci doar punând întrebări.

Alina Crăciunescu, masterandă FPSE

Foto credit: https://www.virtuallabschool.org

Matematica este peste tot în jurul nostru, o folosim în mod uzual, în diverse situații cotidiene. Lumea tehnologizată în care trăim, inteligența artificială, care revoluționează toate industriile fix în momentul în care vorbim, nu ar fi posibile fără matematică la nivel foarte avansat. Și cu toate acestea, paradoxal, matematica este percepută ca o disciplină abstractă de unii dintre noi, fiind văzută ca o înșiruire de formule, învățate adesea pe de rost și prea puțin aplicabile în viața reală.

Această perspectivă este împărtășită de mulți elevi români, care consideră că Matematică este grea, plictisitoare și, deși sunt conștienți că le-ar putea fi utilă în viața de zi cu zi, nu reușesc să facă legăturile între noțiunile predate și situații concrete de viață.

Aceste afirmații sunt susținute și de rezultatele testelor PISA din 2015 la Matematică și Științe care situează România sub media europeană și indică un nivel scăzut al competențelor elevilor români de a adapta cunoștințele acumulate la viața reală, lipsa motivației de a studia aceste discipline și dezamăgirea față de școală și educație.

Rezultatele simulării examenului de Evaluare Națională 2019 pentru disciplina Matematică arată că doar 39,4% dintre elevii participanți au obținut note mai mari sau egale cu 5 (Sursa: Ministerul Educației Naționale) spre deosebire de disciplina Limba și Literatura Română unde procentul notelor mai mari sau egale cu 5 a fost de 69,1%.

Totodată, trăim timpurile în care o bună parte din zi o petrecem în online, căutând o informație, răspunzând unor e-mailuri, mesaje, citind o carte sau urmărind un tutorial. Conform studiilor, în 2019, în 60 de secunde, cam cât ai tu de când ai început să citești acest articol, pe YouTube sunt vizionate nu mai puțin de 4,5 milioane de video-uri, iar pe Netflix sunt vizionate 694.444 ore de filme. E mult, e puțin? Depinde la ce și cum raportăm, dar un lucru e cert: de când se fac măsurători, interesul pentru conținutul de tip video „à la carte” a crescut spectaculos. Putem afirma, fără să greșim prea mult, că generația milenialilor și cea care vine după ea petrec mult timp pe YouTube, urmărind vloggeri, filme, ascultând muzică.

Poate că cele scrise mai sus, la o primă lectură, pot transmite o stare de neputință, pot induce ideea că nu se mai poate face nimic în sistemul nostru de învățământ, că uite, după atâția ani și după atâta dezvoltare a tehnologiei, matematica încă reprezintă o problemă pentru elevii noștri, copiii noștri. Daaar, orice problemă este de fapt o oportunitate. Așa am ales noi să tratăm aceste realități din sistemul nostru de educație, dar nu numai al nostru. Când scriu noi, mă refer aici la o echipă de experți, profesori de matematică din trei țări: România, Marea Britanie și Grecia.

Plecând de la realitățile prezentate mai sus, de la realitățile existente în cadrul celor două școli implicate în proiect (”Video-learning for education”, cofinanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus +), soluția găsită a fost crearea și realizarea unui curs de matematică online, alcătuit din 40 de video-tutoriale.

Ce-am făcut?

Profesori de matematică de la Liceul Teoretic ”Marin Preda” București, Sunderland College – Marea Britanie, European Animation Center – Grecia și-au dat mâna și, împreună, au conceput lecții de matematică pentru tematici din programa pentru Evaluarea Națională, lecții care să fie transpuse în animații și care să capete forma de tutoriale educaționale. Toate informațiile prevăzute în aceste tutoriale sunt raportate la situații din viața reală (ex: când și cum te poate ajuta formula Ariei pătratului; în ce situații concrete de viață Teorema lui Pitagora are utilitate; la ce m-ar ajuta să cunosc noțiuni de Probabilitate, etc).

Lecțiile realizate în acest mod de către profesorii de matematică au fost preluate de către experți din cadrul Asociației ”EXE – Expertiză pentru o societate bazată pe cunoaștere” și adaptate în așa manieră încât să devină tutoriale, care să conțină informații corecte din punct de vedere științific, noțiuni de matematică corelate cu situații din viața de zi cu zi, o poveste, umor. Fiecare video-tutorial a fost supus unei sesiuni de feedback, în care elevi din grupul țintă al proiectului au evaluat munca experților din proiect și au acordat punctaje, în așa fel încât tutorialele să fie cât mai adaptate cerințelor și nevoilor lor. Și nu ne-am oprit aici, am alăturat fiecărui tutorial exerciții ce pot fi rezolvate tot online, astfel încât elevii să poată verifica dacă și cât au înțeles din cele prezentate în video-tutoriale.

Unde și cum poate fi accesat cursul online?

Cursul online de matematică este gratuit și accesibil publicului larg pe platforma e-learning: www.tutoriale-video.ro, pe această pagină. Elevi, profesori de matematică și orice altă persoană interesată de subiect pot accesa cursul de oriunde și de pe orice dispozitiv.

Pentru a accesa resursele suplimentare (testele online) este nevoie să vă creați un cont. Dacă nu reușiți să răspundeți corect la cel puțin 50% din testele propuse, atunci platforma vă va permite să reluați testul.

Cele 40 de video-tutoriale, disponibile atât în limba română, cât și în limba engleză, pot fi accesate și de pe canalul de YouTube Tutoriale-video.

 Cum poate fi folosit în cadrul orelor de matematică?

Profesorii de matematică implicați în proiect utilizează cursul online de matematică atât în etape de predare, cât și în etapa de consolidare sau recapitulare a cunoștințelor predate. Spre exemplu, dacă următoarea lecție este ”Pătratul”, profesorul anunță elevii că pentru a doua zi au ca temă vizionarea tutorialului ”Pătratul” de pe canalul de YouTube sau din contul lor de pe platformă. În urma vizionării, aceștia sunt rugați să își noteze noțiunile pe care nu le-au înțeles, întrebări, formule, etc. În următoarea oră, se proiectează tutorialul și se răspunde tuturor întrebărilor elevilor, nelămuririlor lor, economisindu-se astfel timpul ce ar fi trebuit alocat predării noțiunilor noi și notării informațiilor în caiete (aceasta etapă făcându-se acasă individual și explicată, lămurită, în clasă, a doua zi). Se trece mult mai repede la probleme, exerciții, accentul fiind pus pe lucrul individualizat, pe aplicarea concretă a noțiunilor în diverse contexte.

 Ce spun elevii?

Elevii implicați în proiect, care au făcut ore de matematică pe baza video-tutorialelor și au urmat cursul online, sunt încântați de modul în care se derulează acum orele: folosesc tehnologia (telefonul, tableta, smartboard-ul), pot învăța noțiuni noi folosind YouTube și platforma e-learning, pot pune pauză, reveni la noțiunile pe care nu le-au înțeles din prima, fără a le fi jenă să întrebe sau să fie, eventual, ironizați de către ceilalți colegi.

Astfel, in timpul orei de matematică, realizată pe baza cursului online, accentul cade cu predilecție pe rezolvarea de probleme, exerciții. Faptul că pot folosi tutoriale la matematică este un soi de minune devenită acum realitate și normalitate. Iar plus valoarea vine și din existența testelor adiționale pe platformă.

Și pentru că punctul lor de vedere este cel mai grăitor, lăsăm aici opinia unei eleve care a urmat cursul online de matematică: ”Nu-mi vine să cred că folosesc telefonul la ora de matematică și că pot învăța în acest mod”. (Alessia Dinu, cls. a VIII-a B)

Vă invităm să accesați și să folosiți cursul online de matematica la orele dumneavoastră și, mai ales, să ne trimiteți feedback-ul dvs! Doar așa putem face lucrurile și mai bine!

Emilia ILIE, Manager dezvoltare curs online, Asociația ”EXE – Expertiză pentru o societate bazată pe cunoaștere”

Precizări:

Cursul online de matematica a fost creat și dezvoltat  în cadrul proiectului ”Video-learning for education”, implementat în parteneriat de către Liceul Teoretic ”Marin Preda” București (beneficiar), Asociatia ”EXE – Expertiză pentru o societate bazată pe cunoaștere” (Partener 2), Sunderland College din Regatul Unit al Marii Britanii (Partener 3) și European Animation Center din Grecia (Partener 4) și este cofinanțat de către Uniunea Europeană, prin intermediul Programului Erasmus +, Acțiunea Cheie 2, program gestionat în România de către ANPCDEFP.

„Material realizat cu sprijinul financiar al Comisiei Europene. Conţinutul prezentului material reprezintă responsabilitatea exclusivă a autorilor, iar Agenţia Naţională şi Comisia Europeană nu sunt responsabile pentru modul în care va fi folosit conţinutul informaţiei.”

Surse:

https://www.edu.ro/rezultatele-finale-%C3%AEnregistrate-la-simularea-evalu%C4%83rii-na%C5%A3ionale-%C3%AEn-anul-%C8%99colar-2018-2019

Foto credit: arhivă personală

De curând, a fost marcată la nivel mondial „Ziua Internațională a Diversității Culturale”. De fapt, în fiecare an, pe 21 mai, Națiunile Unite ne lansează o invitație la dialog. Nu degeaba denumirea exactă a acestei zile este aceea de „World Day for Cultural Diversity for Dialogue and Development”. Deși școala în care predau nu este una extrem de diversă din punct de vedere etnic, adică elevii noștri sunt în mare parte români, promovăm deschiderea către alte culturi și încurajăm dialogul dintre oameni de diferite naționalități și etnii. Mai mult decât atât, ea este și o instituție de învățământ care le oferă elevilor posibilitatea ca, în clasa a 11-a,  să opteze pentru programul IB (International Baccalaureate). Prin urmare, își crește copiii în spiritul dialogului și al cooperării dintre oameni cu diferite istorii culturale, aspecte care sunt cuprinse atât în viziunea școlii, cât și în declarația de principii IB la care a aderat. Oricum, cred că suntem cu toții de acord că această deschidere către celălalt, cel care e diferit din punctul de vedere al rasei, culturii, religiei, ar trebui să fie unul dintre obiectivele pe care orice școală din lume ar fi bine să și-l propună.

Revenind la ziua de 21 mai, mai exact, la zilele de 21 și 22 mai. Acestea s-au remarcat în școala noastră prin două evenimente speciale. Mai precis, elevele clasei a XI-a IB le-au lansat o invitație la dialog colegilor mai mici. Ele și-au luat în serios rolul de „profesor” și au mers în clase cu activități atent pregătite.

Împărțite în două grupe, cele 7 liceene s-au angajat într-un proces de planificare în colaborare. Astfel, ele și-au împărțit rolurile, și-au stabilit obiectivele, au gândit sarcinile de lucru menite să le ajute în atingerea obiectivelor, au creat materialele necesare și s-au prezentat în fața colegilor, cu scopul de a-i provoca la descoperirea unor realități de care ei trebuie să fie conștienți. La ce ne referim mai exact? La cele două ore în limba engleză susținute de către ele: una la clasa a VII-a, cealaltă la o clasă de a V-a.

La clasa a VII-a, „profesoarele” noastre le-au vorbit colegilor mai mici despre diversitate, stereotipuri, prejudecăți și discriminare, iar scopul lor a fost acela de a promova toleranța și deschiderea către alte culturi. Au început prin a-i ruga pe elevi să numească cât mai multe cuvinte pe care le-ar asocia conceptului de diversitate. Au fost astfel vehiculați termeni precum: „varietate”, „culoare”, „specii”, „mâncare” etc. Apoi, a urmat schimbul de idei, iar profesoarele le-au explicat elevilor diferențele notabile dintre stereotip, prejudecată și discriminare, informându-i în legătură cu efectele lor negative, îndemnându-i să fie cât mai receptivi la alte culturi și concluzionând că o „lume mai diversă este, de fapt, o lume mai frumoasă”.

La un moment dat, copiilor li s-a propus să deseneze o floare. Florile lor sunt ilustrate în imaginile de mai jos:

Vă întrebați poate, așa cum am făcut și eu în acele momente, căci am avut bucuria de a fi martoră la acest schimb informațional și de energie între generații, care a fost scopul acestei activități. Ei bine, el a fost acela de a-i ajuta să înțeleagă că ființele umane sunt asemenea florilor desenate de către ei: de culori și mărimi diferite, având denumiri diverse, dar fiind la fel de frumoase.

Ora s-a încheiat cu o altă provocare, anume un quiz menit să le lărgească copiilor orizontul cultural. În acest fel, ei au aflat despre „La Tomatina”, festivalul din Spania care implică o uriașă bătaia cu roșii, despre faptul că Libanul este țara cu cele cele mai multe religii prezente pe teritoriul ei și că, în mod surpinzător, 40% dintre libanezi sunt creștini. Au mai descoperit că imnul Africii de Sud este scris în 5 limbi și că, în Papua Noua Guinee, sunt vorbite nu mai puțin de 820 de limbi.

Elevele care i-au purtat pe cei mici, de la clasa a V-a, într-un periplu cultural similar, și-au adaptat discursul și cerințele pentru a putea ajunge la mințile și inimile lor. Și acești copii și-au testat cunoștințele despre culturi și monumente din toată lumea, în cadrul unui concurs pe echipe. Ceea ce a făcut diferența a fost activitatea pe care „profesoarele” lor au numit-o „Capsula Timpului”.

Practic, copiii au fost rugați să reflecteze la anumite aspecte cum ar fi: mâncăruri tradiționale din țara noastră și din bucătăria internațională, numele persoanelor din alte țări pe care le cunosc, felul în care cred ei că va arătă România peste 10 ani. Extrem de receptivi și ei, au ascuns aceste răspunsuri în capsula personală pe care au promis c-o vor deschide în… 2029. Însă, piesa de rezistență a orei a fost ceea ce a urmat, anume momentul în care au degustat feluri de mâncare din bucătăria internațională, ei fiind rugați să numească țara de proveniență. În timp ce simțurile lor erau răsfățate cu diverse arome, auzul nostru primea răsfățul răspunsurilor lor, căci știau foarte bine că japonezii mănâncă sushi, că la greci (aproape) toate mesele se deschid cu tzatziki, știau denumirea falafelului și a altor elemente culinare specifice altor țări.

Poate vă întrebați care a fost rolul meu în toată această „poveste culturală”. Ei bine, cu multă sinceritate, vă spun că a fost unul minor. Toate ideile au aparținut elevelor! Rolul meu a fost cel de facilitator al acestui proces de învățare. Da, vorbim despre un proces de învățare de ambele părți. Cei mici au învățat de la elevele de liceu, iar ele au învățat punând în practică cunoașterea deținută la nivel abstract și perfecționându-și abilitățile formate în toți anii de școală. Mai mult decât atât, au învățat una de la alta și au învățat…făcând. Vorbim, așadar, despre acel „learning by doing” care lipsește uneori din școli, despre crearea unor contexte practice de învățare. Vorbim despre învățarea autentică, despre „învățarea ca experiență trăită”.

Nicoleta Călinoiu, absolventă master FPSE

Foto credit: arhivă personală

Învățarea prin joc și explorare în natură este o modalitate simplă și agreabilă pentru mine de a interacționa cu copiii din grupa mea. Așa le pot explica, dincolo de cărți, enciclopedii, planșe, jocuri cu jetoane și filme documentare, natura autentică, tradiții și schimbări de mediu autentice, sunete autentice, ajutându-i pe ei să se poată orienta și să se implice în sarcini datorită plăcerii de a se juca.

Învățarea prin joc și explorare a mediului în educaţia timpurie este cea mai simplă, firească şi benefică modalitate prin care am reușit să aduc schimbări în dezvoltarea copiilor de vârstă preșcolară (3-6 ani), în plan acţional, atitudinal, cognitiv; acest lucru înseamnă acte de înțelegere, scheme logice de formare a deprinderilor, autonomie, apartenenţă la un grup social, strategii de gândire, motivație intrinsecă, stil creativ în abordarea sarcinilor de joc şi explorare, stare de bine, plăcerea de a se juca şi a-şi împărtăşi propriile păreri celorlalţi despre ceea ce au văzut, auzit sau simţit.

Prin valorificarea situațiilor propice „învăţării prin joc şi explorare”, copiii trec cu destulă uşurinţă de la cunoaşterea  senzorio-motorie la cea raţională.  Astfel, „ne jucăm de-adevăratelea” și împreună facem trecerea la capacitatea de a descoperi relaţii cauzale. Pasul următor este dat de „curiozitatea vie a de ce-urilor” care va constitui baza interpretărilor ştiinţifice formulate adecvat, potrivit nivelului lor de înţelegere. Copilul de 5-6 ani înţelege şi poate explica de ce au nevoie plantele de pământ, apă şi lumină, insecte şi vânt, de ce barza şi rândunica se întorc în acelaşi loc, de ce putem scoate pui din incubator, de ce facem pâine cu roboţi, etc.