5 octombrie 2018, Ziua Internațională a Profesorului, o zi frumoasă ca de vară târzie. În anumite școli din București și din alte orașe, cursurile au fost suspendate. Cu toate acestea, au existat și instituții de învățământ care și-au ținut porțile deschise, copiii și profesorii sărbătorind această zi prin liber la…EDUCAȚIE. Acesta a fost și cazul școlii în care activez.

Imediat după ce colega noastră, Nicoleta Călinoiu, a publicat pe blog articolul ”Tu, eu și o ceașcă de cafea…”, articol de prezentare a lansării cărții lui Timothy D. Walker – SĂ PREDĂM CA ÎN FINLANDA-,  am participat la Festivalul de Educație FIEdu, unde invitat de onoare a fost chiar autorul cărții.

A început din nou școala! Chiar dacă repetitiv, planificat și, ca urmare, nesurprinzător, acest moment declanșează întotdeauna o mixtură intensă și inedită de emoții și sentimente. Nicicând pe parcursul anului didactic nu se mai îngrămădesc în câteva ore atâtea trăiri: nerăbdarea unui start nou, încărcat de ambiții și planuri, bucuria poveștilor din vara prea repede încheiată, gândul la tema de vacanță neterminată, la lecturile suplimentare necitite, regretul legat de trecerea timpului.

Tributar modelului de organizare impus de societatea industrială, sistemul de educație românesc oferă încă prea des spații de învățare în care cunoașterea este, ca o răsfrângere a viziunii moderne în postmodernitate, vehiculată și demonstrată în afara contextelor reale. Mai mult decât atat, învățarea este tratată ca proces individual, delimitat în timp și izolat în acțiuni specifice, redundante și repetitive, ca „rezultat al predării” (Wenger, 2014).