Siguranță, acesta este conceptul care fundamentează activitățile pedagogice desfășurate în școlile din București și din țară prin intermediul proiectului Ora de Educație Rutieră.

De ce? Pentru că suntem martorii unor evenimente nefericite în trafic, evenimente care implică, de cele mai multe ori, și copii. Pentru că, statistic, suntem fruntași în Uniunea Europeană la capitolul accidente rutiere. De asemenea, pentru că România nu are o strategie națională privind susținerea orelor de educație rutieră în școli, deși ar trebui să aibă. Conform art. 124, alin. (a) din Codul Rutier, Ministerul Educației și Cercetării are atribuția de “a asigura, prin programa școlară, educația rutieră a preșcolarilor și elevilor din învățământul preuniversitar”. Astfel, ora de Educație Rutieră reprezintă o NEVOIE, identificată de un grup de specialiști care a dezvoltat cel mai mare program de educație rutieră din România.

Învățătoare fiind, am căutat ca pe parcursul anilor să-mi perfecționez  activitatea desfășurată la clasă cu metode noi și utile în demersul pedagogic.

Astfel, dorința mea de perfecționare fiind pe primul plan, mi-am dorit să particip la diferite cursuri, seminarii, dar am și implementat proiecte europene, pe care le-am și câștigat.

Acum 25 de ani am participat la o cercetare-acțiune care mi-a schimbat viața. De atunci, aplic învățarea problematizată prin proiecte și sunt în continuare fascinată de impactul acestei abordări.

Adeseori inadecvat etichetată ca ”metodă modernă”, învățarea prin proiecte a fost iniţiată în Renaştere și a cunoscut diverse tendințe, de-a lungul timpului. Adecvată secolului XXI, această strategie complexă de instruire presupune că – în grupuri sau individual – elevii/studenții explorează, soluţionează probleme reale, iau decizii, îşi asumă responsabilităţi, folosesc resurse tehnologice şi mijloace de comunicare diverse. Evaluarea produsului, dar şi a procesului, valorificarea experienţelor şi intereselor îmbunătăţesc motivaţia şi autoreglarea învăţării, competenţele socio-emoţionale şi participarea civică.

Fiecare călător are calea sa și propriile repere pe traseul său către realizarea obiectivelor personale. Se întâmplă ca oameni care urmează același drum către același obiectiv să ”câștige” experiențe diferite. Acesta este unul dintre avantajele diferențelor individuale. Mergând mai departe, împărtășirea acestor experiențe și analiza lor, sub îndrumarea atentă a unui profesor/mentor, scot la iveală acele resurse pe care fiecare dintre noi le are. De cele mai multe ori însă, acestea sunt adânc ascunse în spatele unor măști sau bariere pe care experiențele anterioare ne-au determinat să le construim și să le folosim.