Exemple de bune practici în învățământul primar

Învățătoare fiind, am căutat ca pe parcursul anilor să-mi perfecționez  activitatea desfășurată la clasă cu metode noi și utile în demersul pedagogic.

Astfel, dorința mea de perfecționare fiind pe primul plan, mi-am dorit să particip la diferite cursuri, seminarii, dar am și implementat proiecte europene, pe care le-am și câștigat.

Unul dintre proiectele europene pe care l-am instrumentat și la care am participat a fost „Spice Up Your Teaching Methodology in Practice Today” – Malta, în perioada 6-10 iulie 2015. Participarea și activitățile de la acest curs au fost o încântare pentru mine dat fiind faptul că am putut interacționa cu alte cadre didactice din țări diferite: Italia, Spania, Germania, Bulgaria, Ungaria și, binențeles, din România, unde am avut schimburi de experiențe.

Aduc în atenție acest curs deoarece, la acea dată, în cadrul acelui proiect, trainerul a avut planificată pentru lucru metoda ce implică acele ”Cuisenaire Rods”, inventate de Caleb Gattegno. Sincer vorbind, până atunci, nu fusesem curioasă să studiez mai profund acest subiect, deși auzisem de aceste tije.

Îmi amintesc că, deși eram împărțiți pe grupe, în momentul când am primit trusa cu tije nu prea știam ce să facem cu ea, iar sarcina pe care o aveam de rezolvat suna în felul următor: ”Alegeți două povești și, cu ajutorul tijelor, expuneți planul epic!”.

După câteva clipe de gândire, am fost cea care a ales 2 dintre cele mai cunoscute povești ale copilăriei și anume: ”Alba ca zăpada și cei șapte pitici” și „Cenușăreasa”. Și, încetul cu încetul, ideile au curs și cu ajutorul tijelor am expus cele două povești din punct de vedere al dramelor suferite de cele două personaje principale, am evidențiat trăsăturile lor fizice și morale, personajele pozitive și negative, asemănări și deosebiri, finalul fericit al poveștilor. Ce vă pot spune este că, la final, când am prezentat  modul nostru de expunere prin această metodă audiența a fost  încântată, cei prezenți aplaudându-ne.

Tot atunci, în anul 2015, urma să preiau din toamnă următoarea serie de elevi de la clasa pregătitoare, așa că pe parcursul anilor am aplicat cu succes la clasă această metodă. Ceea ce dezvoltă în primul rând această metodă este spiritul de echipă, dar și pe cel de competiție. În plus, fiind pus în fața unui lucru inedit, tot grupul începe să vină cu idei (să născocească) și să acționeze în consecință.

Aceste tije s-au dovedit tot timpul de ajutor pentru că, după cum știți, în special la clasa pregătitoare, predarea trebuie să se facă mai mult prin joc. Astfel, piesele fiind colorate, ușor de mânuit și de îmbinat, ele devin instrumente deosebit de utile în jocurile didatice. Apoi, lucrând cu ele, mi-au venit fel și fel de idei cum ar fi:

– să se alcătuiască cu ajutorul literelor studiate simple cuvinte folosind  tijele;

– să se alcătuiască propoziții și să se observe din câte cuvinte este alcătuită propoziția;

– să se expună planul de acțiune al unei povești;

– să se facă calcule matematice (adunări și scăderi în concentrul 0-10 și mai mult);

-să se delimiteze nr. de alineate sau de fragmente de unde  să se deducă ideea principală.

Poate vă întrebați dacă folosirea lor dă roade. Da, pentru că multe lucruri le vin în minte elevilor prin deducție, în timpul lucrului când folosesc aceste tije. De fapt, acesta este secretul folosirii lor, anume faptul că multe idei se propagă în timpul activităților și, prin interacțiunea membrilor echipei, ei rezolvă sarcinile date.

Un alt factor important este acela că și noi cadrele suntem implicați în acest joc, astfel ne putem da seama prin ce trece elevul, ce provocări are, cum gândește și unde este cazul ca noi să intervenim și să le putem da un sfat.

Lucrând cu ele, am dedus în primul rând că îți trebuie răbdare, dar și timp, diferă mult de metodele de predare tradiționale, dar și de cele alternative. Ideile se pot schimba radical de la un exemplu la altul sau de la un coechipier la altul, nu mai spun de la o echipă la alta. Iată cum realizăm a astfel de activitate la o oră de comunicare:

1. se împarte clasa pe echipe (îi lăsam pe ei la libera alegere, asigurându-ne că acele grupe sunt omogene din punctul de vedere al nivelului copiilor);
2. Se pregătesc bucățele de hărtii pe care se scriu literele studiate;
3. Se atribuie fiecărei litere câte o tijă de o anumită culoare, apoi se alcătuiesc cât mai multe cuvinte posibile;
4. Se face despărțirea cuvintelor în silabe, de data această fiecare silabă având câte o culoare, de aici elevii învață numărul de silabe dintr-un cuvânt;
5. Se alcătuiesc propoziții simple, apoi dezvoltate, fiecărui cuvânt atribuindu-se câte o culoare, așa elevul observă și din câte cuvinte este alcătuită propoziția.

Precizez că, la clasa mea, la începutul fiecărui an școlar, când aplic chestionarul pentru determinarea stilurilor de învățare, constant că, la mai bine de 90% din elevii clasei, predomină stilul vizual și 50% practic.

Noi, cei care lucrăm zilnic cu copiii, știm că ei învăță cel mai mult vizualizând, apoi construind, punând mâna pe ceva palpabil și făcând. De cele mai multe ori, am rămas mirată de ce le trece prin cap, de gândirea logică și legăturile pe care le găsesc singuri în timpul activității.

La venirea de la acea formare, mi-am propus ca în cadrul proiectării lecţiilor să introduc tehnicile şi metodele noi de învăţare, exemple de bune practici de la nivel european. Mi-am propus să le ofer o perspectivă elevilor spre noi orizonturi şi căi de acces pentru cultură şi cunoştinţe de nivel european, dar să-i și ajut să-și dezvolte libera exprimare, să aibă curaj în inițiative, dorința de a veni în completare cu o idee proprie.

Cred că noi, promotorii educației, ar trebui să le oferim elevilor în procesul instructiv-educativ mai multă motivație, stimulare și încurajare în vederea comunicării. Putem astfel organiza activitățile de predare-învățare ținând cont de stilurile elevilor de învățare și de inteligențele multiple ce îi caracterizează.

Avantajele tijelor pe care le-am dedus sunt următoarele:
* se folosesc ca un joc;
*dezvoltă inteligenţa;
*participă toţi elevii;
*dezvoltă creativitatea;

Introducerea tijelor în actul didactic trebuie privită, în primul rând, ca un joc, un joc la care și tu ca învățător iei parte, iar ele oferă provocări potrivite pentru nivelul actual al cunoștințelor elevilor, îi țin pe copii mereu în priză, fiind tot timpul implicați.

Bobescu Mihaela, Prof. înv. primar, Școala Gimnazială Grumăzești- jud. Neamț

Foto credit: https://ro.pinterest.com