„Cea mai îmbucurătoare parte a muncii mele este să-i privesc pe oameni cum se schimbă” este una dintre afirmațiile cercetătoarei americane, Carol Dweck, profesoară de psihologie la Universitatea Stanford, cea care a întreprins studii ample în domeniul motivației și cel al dezvoltării personale. De fapt, cartea sa, „Mindset”, tradusă în limba română la Editura Curtea Veche, se deschide cu o altă afirmație pe care nimeni, cu atât mai puțin educatorii, fie ei părinți sau profesori, nu ar trebui s-o scape din vedere. „O simplă părere despre tine însuți îți poate influența o mare parte din viață”, ne spune Carol Dweck.

Meseria de profesor este cea mai importantă și nobilă deoarece cel care o practică are acces direct la sufletele copiilor, iar de aceasta depinde întreaga evoluție umană. Scopul educatorului este să-și învețe elevii cum să gândească, nu ce să gândească. Trebuie să le “descătușeze gândurile, să le trezească curiozitatea și să le aprindă mințile” (Pushkin,D.2001). A avea succes în activitatea educativă constă în a fi un profesor reflexiv.

De departe, să dau feedback despre feedback a fost una din cele mai provocatoare teme. Pentru că, pe mine, a da sau a primi feedback mă scoate din zona de confort. Nu sunt pregătită să dau și cu atât mai puțin să primesc. Dacă am dat feedback, a fost mai mult după ureche, fără să fi învățat despre asta, fără să știu sau să înțeleg efectele psihologice și barierele pedagogice ale celui ce l-a primit. Iar atunci când am primit a fost și mai greu. Am întors ideea pe toate părțile și mi-am dat seama că nu sunt pregătită. Este necesar un curs despre cum să dăm sau să primim feedback?

Când viaţa îţi cere să faci o schimbare, să te reinventezi, să te mişti din loc sau măcar să priveşti spre ceea ce îţi va cere viitorul în plan professional, priveşti în stânga, priveşti în dreapta, apoi priveşti din nou doar în faţă. Acum un an, când am privit doar în faţă, am ales să mă înscriu la masterat. Singurul program de masterat care m-a “chemat” a fost cel numit “Învăţare, inovare şi coaching” de la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea din Bucureşti. Da, recunosc că mi-a sunat curios acel cuvânt pe care nici măcar nu îl întâlnisem înainte: coaching.