Într-o dimineață din luna mai, probabil în momentul în care deja mirosea a vacanță, fiul meu m-a întrebat: „Oare cum vor ști oamenii că eu am terminat clasa a V-a dacă nu se face festivitate de sfârșit de an? Dacă vor crede că am sărit peste prima mea clasă din gimnaziu?”
Îmi aduc aminte de cursul Managementul instituțiilor de învățământ, coordonat de prof. univ. dr. Anca Nedelcu, la care am avut de reflectat dacă festivitățile de început de an școlar pot fi altfel decât așa cum ne-am obișnuit: flori în poleială, mulțime de copii și părinți într-un careu mai mult sau mai puțin aliniat, discursuri pe care, poate, doar primii din rând le ascultă etc. Am descoperit atunci că prima zi de școală ar însemna mai mult pentru fiecare copil dacă s-ar simți văzut și apreciat de către profesorul său, iar fiecare început înseamnă întâi stabilirea unei relații între profesor și elev, crearea unei stări de bine ce va activa creierul pentru învățare, îl va stimula prin reglarea anxietăților, prin întărirea motivației și facilitarea neuroplasticității.
Ei bine, dar sfârșitul anului școlar poate fi diferit? Este momentul în care se primește „răsplata muncii” de un an. În curtea școlii sau în afara ei, cu toți elevii din școală sau doar cu clasa ta, cu doamna, părinții și chiar bunicii, are aceeași finalitate: bucuria. Este o sărbătoare a întregii comunități, un ritual de trecere dintr-o etapă spre alta mai bună (dorința fiecăruia). Bucuria de vacanță!
Fără să ne propunem și să avem timp de a planifica sau de aștepta ce ne propune ministerul, sfârșitul de an școlar a fost diferit anul acesta.
Întrebarea fiului meu m-a făcut să reflectez. Ce am simțit eu când eram copil și ce simte el față de această festivitate? – Nevoia (comună) de a fi văzut și apreciat. Toate pregătirile care aveau loc (vorbim deja la trecut…) pentru festivitate: ținuta, florile, fotografiile, coronițele, diplomele aveau momentul lor de expunere. Pentru generația de azi- fotografii pe rețele de socializare, pentru timpul meu – drumul dinspre școală spre casă. Fiecare pas îl făceam cu așa mândrie și cu așteptarea ca toți cei care trec pe lângă mine (cunoscuți sau nu) să mă aprecieze.
Cred că la acest sfârșit de an școlar copiii s-au simțit văzuți prin gesturile simple de apreciere ale profesorilor. Sau, cel puțin, așa ar fi trebuit!
Și pentru că orice moment de reflecție trebuie să conducă spre schimbarea și găsirea soluțiilor, iată ce și cum am gândit eu:
- Ceremonia de premiere virtuală (înregistrată)
Ideea mi-a venit după ce am descoperit screencastify. Ce putem face? O prezentare cu fotografii din activitatea anului școlar (înainte și după COVID 19). Activități din online sau offline. Unii elevi au fost creativi cu numele „declarate” online la început. Unul era „șeful profesorului”, altul „dumnezeu”. Nu vă fie teamă să le amintiți. Nu pentru apostrofare, ci pentru că, „evident, râsul stimulează legăturile emoționale și ne sincronizează emoțional.” (Cozolino, p.103). După momentul de amplificare a conexiunii sociale și atenția va fi mărită, prilej tocmai bun pentru un discurs de premiere. Vor fi doar premii de excelență pentru toți copiii vizând personalitatea, creativitatea și poate chiar pentru comportamentul elevilor. În videoclipul de prezentare am descoperit că în timpul discursului poți pune „reflectorul” pe copilul despre care vorbești.
- Un tabel cu note personalizat 😊
A fost o întreagă poveste cu notele din acest semestru. Acordul părinților și al copiilor… Ce ar fi dacă, în dreptul tabelului cu note, profesorul ar adăuga o amintire specială, un cuvânt de suflet sau un motiv pentru care acesta este mândru de elevul său. Și să fie adăugate aprecieri despre cum a „crescut” din punct de vedere cognitiv, comportamental, social etc. Și, de ce nu?, pe margine, să fie și o rubrică de aprecieri ale părinților.
- Ceremonie în mașină
Ce ar fi dacă am marca trecerea spre vacanță organizând evenimentul într-un loc în afara orașului, unde familiile să vină cu mașina și fiecare copil să poată avea un moment de claxon și primirea diplomei în mașină, apoi de făcut la revedere! Las ca imaginația să vă dea cele mai interesante idei potrivite contextului.
- Spectacolul virtual de talente pe TikTok
Această aplicație este foarte folosită de copii și se bucură de NEprezența adulților acolo. Vor să fie văzuți și apreciați de cei care îi înțeleg. Ce ar fi dacă le-am propune să participe la spectacol cu un clip TikTok!
Profesoara de limba franceză a fiului meu a cerut copiilor un clip TikTok ca temă. Au fost rugați să cânte o strofă a unui cântec în limba franceză. A fost cea mai iubită temă de către fiul meu. Și apoi a îndrăznit să îi propună doamnei activități pe care ar vrea să le facă el la oră. Si asta doar pentru că profesorul „a vorbit” pe limba lor.
- Colaj de cuvinte de bun rămas la sfârșit de an
Fiecare profesor și fiecare elev poate înregistra câteva cuvinte de bun rămas. Ele pot fi făcute colaj. Nu este poate mare lucru, dar contribuie la crearea amintirilor și stabilirea unor legături de suflet pentru fiecare clasă/grup.
- Carte poștală
Da, știu. În era digitală, carte poștală nu mai găsești nici la poștă să cumperi. Dar, tocmai prin acest gest, îi poți surprinde pe elevii tăi. Nu cred că au primit vreodată așa ceva. Felicitarea, cartea poștală sau scrisoarea, mai ales dacă are ceva personal în ea sau poate doar câteva confetti în interior, produce elementul surpriză.
Cei mai mici pot descoperi în plic semințe de flori pe care, împreună cu părinții, să le planteze. Și apoi să le urmărească creșterea. Ce ați spune de semințe de floare de nu-mă-uita?
- Momente de strâns în suflet (expresie preluată de la Dorina Opran)
În ultima oră online, profesorul se poate adresa fiecărui student individual și să îi aprecieze punctele forte și darurile/talentele din perspectiva sa. Poate fi extins printr-un joc de predare a ștafetei, în care fiecare să își exprime aprecierile față de colegul sau profesorul său.
Cred că tot la momentele de suflet pot avea loc discuții transformatoare. Putem vorbi despre „arta eșecului”. Ideea de a vedea fiecare eșec ca pe o oportunitate valoroasă de învățare. Eșecul, atât în mediile educaționale, cât și la locul de muncă, poate fi un lucru bun pentru că ne educă rezistența. Ne sporește cunoștințele și, ca urmare, capacitatea noastră de a lua decizii mai eficiente în viitor. De asemenea, ne crește motivația – dacă încercăm să facem ceva o dată și nu reușim, putem și trebuie să ne întoarcem și să încercăm mai mult data viitoare.
Aceste discuții de final oferă o bază solidă copiilor pe care vor construi încet ceea ce vor deveni în viață. De asemenea, reprezintă un important beneficiu al tuturor în ceea ce privește relația profesor – elev. Le oferiți instrumentele necesare pentru a crede în ei înșiși, lăsându-i să se bucure de succes în lumea de după școală în anii următori. Elevii au nevoie să știe că sunt văzuți și iubiți de către profesorii lor.
Și la începutul și la sfârșitul anului școlar, este nevoie de reglarea relației afective dintre profesor și elev. Louis Cozolino afirmă că profesorii care reușesc să stabilească relații de atașament securizant cu elevii lor au succes în situații educaționale aparent imposibile. Începând de la psihologul german Hermann Ebbinghaus și continuând cu cercetările de azi, specialiștii în neuroștiință atrag atenția asupra impactului pe care îl au experiențele în procesul de învățare. Stolovitch și Keeps: „Putem renunța la practicile plicticoase și neproductive, dacă ne vedem cursanții (…) cu același gen de nevoi, preocupări, dorințe, temeri, frustrări, ciudățenii, ambiții, aptitudini și priorități personale ca și noi” (Stolovitch & Keeps, 2017, p.85).
Puterea atașamentului învinge digitalul, învinge izolarea, iar emoțiile pozitive experimentate vor duce spre o stare de bine ce va motiva învățarea și va produce transformări în procesul educativ al elevilor, dar și al profesorilor.
Bibliografie:
Cozolino, L. (2017). Predarea bazată pe atașament. București: Editura TREI
Stolovitch, H. & Keeps, E. (2017). Formarea prin transformare: dincolo de prelegeri. București: Editura TREI
Mihaela Colesnic, absolventă a Facultății de Psihologie și Științele Educației
Foto credit: pixabay