Acum ceva timp am scris un articol despre studenții mei, despre cum sunt ei, despre modul în care relaționăm. Nu mă gândeam atunci, și nici măcar acum o lună, că studenții mei sunt și cei izolați într-o școală din sufragerie, că sunt cei sfătuiți să nu mai vină la facultate! Dar, iată că azi nu mai suntem în clase, în bănci de amfiteatru, ci ne adunăm ciudat din neantul lumii virtuale, încercând să recompunem procesul de învățare dintre noi în alte forme, din alte direcții.

Năzuind spre timpurile în care vom sărbători împreună reîntoarcerea în spații academice, iată câteva gânduri de traversat împreună ”izoleta educațională”, gânduri către studenții mei, foști și actuali:

  • Vreau să continuăm să ne vedem virtual cât de des putem; și nu pentru că trebuie să ”parcurgem materia”, pentru că trebuie să bifăm formal ore făcute astfel încât voi să aveți note iar eu salariu; întâlnirile noastre sunt un pretext de comunicare, nu doar despre temele anunțate în fișa disciplinei, prezentată în prima noastră întâlnire, ci și despre emoțiile și fricile noastre comune, despre acest nou tip de „împreună” clădit în izolare! Cursurile noastre sunt un pretext de a rămâne conectați, de a ne păstra și consolida comunitatea academică și de comunicare!
  • Sigur, vă trimit materiale, cărți de studiat; da, sigur, știu că există întotdeauna întrebarea asta, vă trimit și prezentările ppt, așa cum făceam mereu, mai ales după ce îmi aminteați de câteva ori. Am încredere că puteți să le înțelegeți fără mine și că, de dragul întâlnirilor noastre anterioare și a curiozității voastre pentru cunoaștere, știu că le veți parcurge pe toate. Nu am orgoliul academic să cred că mintea voastră se va lumina profund după ce le citiți, știu că lumea e plină de surse de informații, că profesorul nu deține acest monopol. De aceea, fiți siguri că nu veți primi de la mine înregistrări orgolioase de cursuri, pe care să vă cer să le reproduceți ulterior! Ambiția mea e însă alta: să continuăm să facem ce făceam când ne întâlneam față în față: să discutăm, să argumentăm, să aplicăm, să clădim comunități!
  • Știu că aveam un plan de derulare a cursurilor, avem organizarea noastră și o formulă – de comun agreată – de evaluare! E clar, contextele mari schimbă situațiile mici, acum trebuie să ne restructurăm. Ce ni se întâmplă din punct de vedere educațional acum nu e doar despre trecerea în online, ar fi prea ușor dacă s-ar reduce totul la noi platforme de comunicare! E o schimbare de obiective, de țintă, de conținuturi și accente! Pentru mine, nu e important să recitați clasificări și modele, ci să aplicați ce învățați în situații reale, cum e cea a vieții noastre de acum, chiar dacă e total neobișnuită! E noua noastră realitate de azi, vreau să văd cum folosiți ce am învățat pentru a o înțelege și gestiona mai bine. Amintiți-vă, cursurile noastre din acest semestru sunt, de exemplu, despre interculturalitate, despre lumea globală în care trăim, despre asemănările și diferențele dintre noi! Cum sunt aceste idei dezvoltate azi, când avem virusul transfrontalier care ne închide între pereți și între frontiere? Sau, în alte cursuri, vorbeam despre practicianul reflexiv, cel care vede „de ce-ul” din spatele realității, care își auto-provoacă rutinele! Ce înseamnă acest lucru azi, când distanțarea fizică și socială ne-a scos din rutine, ne-a demontat normalități pe care le consideram de neschimbat? Vreau ca mintea voastră să funcționeze pe astfel de teme – și pe altele – să nu se înțepenească în panică! Izolarea fizică nu înseamnă și izolarea minții!
  • Încercați să țineți aprinsă dispoziția de învățare; nimic nu merge dacă nu avem chef, degeaba ne întâlnim pe platforme! Inițial e mai ușor, există curiozitatea unui nou început, vedem că se poate și așa, ne bucurăm să ne vedem, ne amuzăm de situațiile inedite de la ”transmisia în direct” (vestimentația domestică a unora dintre noi, gestionarea intrușilor în noua cameră de școală, fundalul încărcat de lucruri personale din spate). Însă, pe măsură ce statisticile triste cresc în cazuri, la fel ca și numărul zilelor de izolare, e mai greu! Hai să ne pregătim pentru asta, să ne organizăm mintea, să nu rămânem încremeniți în mirare! Hai să vedem ce face un practician reflexiv în această situație concretă! Aștept, ca de obicei, răspunsurile voastre!
  • Găsiți o temă care vă preocupă și explorați-o în folosul comunității! Doar formăm împreună comunitatea academică a Facultății de Psihologie și Științele Educației, avem contribuții de adus! Poate e nevoie să trimitem împreună sugestiile noastre forurilor decizionale despre cum să reorganizeze învățarea online? Suntem pasionați de această temă, am lucrat pe subiect la un seminar? Să venim cu propuneri! E nevoie să ne documentăm și să dăm mai departe soluțiile găsite! Sau cum vedem noi structura anului școlar sau universitar care ne-a rămas? Ce sugestii de gestionare a inechității produse în educație de accesul inegal al copiilor la tehnologie avem? Poate facem un plan de măsuri operaționale pe care inspectoratele școlare să-l pună în practică la nivel de comunitate, identificând soluții alternative viabile pentru cei care nu au computer sau internet? Sau poate combatem știrile false prin analize documentate, prin lecturi responsabile de texte de specialitate pe care le facem accesibile ulterior înțelegerii tuturor? Sau să zicem că organizăm împreună cea mai mare lecție virtuală pentru copii, la o anumită oră și dată. Sunt doar câteva sugestii! Azi, când multe proiecte profesionale sunt suspendate sau anulate, e nevoie să inventăm alte proiecte care să ne țină prin ceea ce știm noastră în linia întâi! Așa că, din izolarea în care e bine să stăm, haideți să trimitem gânduri utile, documentate, comunității noastre, pe teme la care ne pricepem!
  • Preocupați-vă, în această perioadă de mintea și de starea voastră! Stabiliți-vă obiective! Libertatea de a ne gestiona o zi fără programul impus de la școală, serviciu e grea; planificați-vă ziua, organizați-vă spațiul! Țineți-vă mintea ocupată, găsiți un echilibru personal între panică și indiferență, între activitate și odihnă, între exces de online și comunicare mediată tehnologic și izolare socială strictă!
  • Identificați-vă colegii care nu gestionează bine situația din punct de vedere emoțional; susțineți-vă bunicii izolați în case, părinții, telefonați-le des; explicați fraților și surorilor mai mici, copiilor voștri și altor copii din jur ce li se întâmplă!
  • Fiți utili în timp ce vă protejați, fiți activi în timp ce respectați regulile! Nu uitați: carantina dintre pereți e necesară, carantina minții e periculoasă!

Anca Nedelcu, profesor universitar doctor, prodecan, Facultatea de Psihologie și Științele Educației

Foto: pixabay.com

Distribuie: