Hai să facem o scurtă plimbare prin lumea practicienilor reflexivi. Orășelul lor special are doar trei tipuri de locuitori: elevi, profesori și părinți, iar ei trăiesc cumva într-o lume paralelă în care educația și dezvoltarea personală sunt pe primul loc. Fiecare dintre ei încearcă să devină cea mai bună versiune a sa și o face prin intermediul propriei reflecții, iar noi probabil că ar trebui să învățăm de la ei. Dar hai mai bine să îți spun ce face fiecare în parte.
Elevul reflexiv se diferențiează de ceilalți elevi prin faptul că acesta este dispus să învețe și nu este neapărat împins de la spate de cei din jurul său. Este autonom, original, competent și creativ, atât în ceea ce privește modul în care lucrează, cât și în privința modului în care se organizează și se motivează pentru a duce la bun sfârșit ceea ce are de făcut. Nu a fost dintotdeauna așa, ci a ajuns astfel datorită faptului că și-a tot pus singur întrebări și a încercat să găsească metode prin care să fie mai bun în fiecare zi.
Elevul reflexiv urmează 3 pași simpli, așa cum îi numește el, și anume: Conștientizarea, Planificarea și Monitorizarea. Pentru fiecare dintre aceștia are un set de întrebări prin intermediul cărora își face auto-coaching și ți le voi împărtăși și ție, în cazul în care vrei să îi urmezi exemplul.
Conștientizarea – Cum abordez sarcina aceasta?; Ce fac când nu înțeleg ce citesc? La ce mă gândesc atunci când învăț?
Planificarea– De ce informații am nevoie?; Ce strategii mă vor ajuta?; Ce trebuie să fac într-o anumită ordine și ce pot face oricând?
Monitorizarea – Ce pot să fac să învăț mai mult și mai bine?; Pot schimba puțin felul în care lucrez ca să fiu mai eficient?; Cum aș putea face asta altfel?
Dar tu nu ești un elev, ci ești părintele lui? Atunci hai să îți spun altceva.
Părintele reflexiv se schimbă din mers, iar la fel se întâmplă și cu întrebările pe care acesta și le pune în momentul de reflecție deoarece copilul are cu totul alte nevoi de la un an la celălalt.
Părintele ține cont de faptul că fiecare acțiune a sa îl influențează în mod direct pe copil, așa că reflexivitatea pe care acesta o practică este tot de 3 tipuri și o voi exemplifica pe fiecare în parte.
Reflexivitatea centrată pe sine. În această etapă părintele își poate ține un fel de jurnal reflexiv prin intermediul căruia își pune întrebări precum:
-Ce s-a întâmplat?
-De ce m-am simțit așa?
-Cum aș putea acționa data viitoare?
Dacă părintele are dificultăți în a-și răspunde la această ultimă întrebare, poate căuta răspuns în altă parte, ca de exemplu, în cursurile de parenting.
Reflexivitatea centrată pe relația dintre el și copil. În acest moment, părintele trebuie să caute în interiorul său pentru a descoperi dacă acțiunile pe care le întreprinde sunt ghidate de întâmplări din copilărie, care încă îl afectează și care îl opresc de la a avea o relație autentică cu propriul copil. În același timp, trebuie să aibă loc conectarea cu copilul și adoptarea perspectivei copilului pentru a îl înțelege și a putea să îl ajute așa cum are el nevoie. I se arată astfel copilului faptul că sentimentele sale sunt înțelese și importante.
Reflexivitatea axată pe copil. În această etapă, părintele este cel care îl ajută pe copil să își descopere și înțeleagă sentimentele și emoțiile, iar pentru acest lucru este important ca părintele să deducă corect. În acest fel, copilul va înțelege că sentimentele sale sunt diferite față de cele ale părintelui și că, în ciuda acestui lucru, el este înțeles și iubit, nu criticat.
Stai, deci tu nu ești nici elev și nici părinte? Atunci poate că ești profesor.
Profesorul reflexiv se implică în procese reflexive înainte, în timpul și după fiecare activitate pe care o realizează cu elevii săi și are câteva moduri principale prin care o face.
Privește în oglindă pentru a realiza cine este el cu adevărat ca persoană. Acționează sub principiul “Cunoscându-te pe tine, îi poți cunoaște și pe ceilalți” și se întreabă:
-Cine sunt din punct de vedere profesional?
-Las întâmplările din viața personală să mă afecteze în lucrul cu elevii?
-Am dat maximul pe care puteam să îl dau?
-Am fost prezent aici și acum?
Se detașează, se ridică cumva deasupra evenimentelor pentru a le înțelege adevărata semnificație:
-Ce îmi doresc să îndeplinesc astăzi?
-Cum îi va afecta pe ceilalți și cum mă va afecta pe mine acest lucru?
-Ce aș putea să schimb chiar acum?
Își observă propria imagine reflectată asupra elevilor de la clasă:
-Cât de corect receptează elevii ceea ce transmit?
-Ce e nevoie să schimb în modul meu de predare?
-Care ar fi cea mai simplă manieră de a explica?
Dacă am greșit, iar tu nu te regăsești în nicio categorie dintre cele de mai sus, dar dorești totuși să pătrunzi în acest orășel fermecat al perfecționării, atunci trebuie doar să înveți de la elevul, părintele și profesorul reflexiv pentru a putea intra. Le-am spus de tine, iar acum toți te așteaptă!
Vorbesc serios, chiar poți intra în orășel și poți reflecta asupra ta și asupra vieții tale. Nu e nevoie să așteptăm ziua noastră de naștere sau Anul Nou pentru a ne pune întrebări și pentru a deveni mai buni. Putem să o facem acum, putem să o facem în fiecare seară înainte să ne băgăm în pat. Trebuie doar să vrem și să acceptăm faptul că toți avem nevoie de câte o verificare din când în când. “Terapie nu face cel care are probleme. Toată lumea are probleme. Terapie face cel care vrea să le rezolve.”
Pe mine mă găsești la intrarea în orășel, mai am câteva reflecții de făcut până să mă accepte drept membru oficial. Te aștept!
Oana Cristina Militaru, masterandă a Facultății de Psihologie și Științele Educației, programul de master “Învățare, Inovare și Coaching în Educație”, anul al II-lea
Foto credit: pixabay
