Vineri, 18 ianuarie, educația și, în mod special, fericirea copiilor în școli s-au aflat în centrul atenției, constituind temele care au adus împreună specialiști din țară și de peste hotare. Mai exact, Facultatea de Psihologie și Științele Educație a găzduit Conferința “Educație cu stare de bine. După o rețetă româno-daneză”. Evenimentul a marcat încheierea proiectul RoDaWell care, de altfel, a obținut și Premiul Senatului Universității din București, acesta fiind considerat proiectul cu „cea mai mare contribuție științifică cu impact în societate” în 2018.
Conferința s-a remarcat printr-o organizare ireproșabilă, orchestrată de către echipa de proiect: decanul FPSE, profesorul Lucian Ciolan, prof. univ. dr. Anca Nedelcu, prof. univ. dr. Cătălina Ulrich Hygum, lector universitar dr. Florin Țibu, lector. univ. dr. Mihaela Stîngu, dr. Elena Marin, dr. Simona Iftimescu și mulți alți specialiști.
La aceasta, au mai participat, luând cuvântul, rectorul Universității din București, prof. Mircea Dumitru, prorectorul aceleiași instituții de învățământ, prof. Romiță Iucu, și consilierul de stat al Administrației Prezidențiale, Ligia Deca.
Auditoriul a fost format din alte cadre didactice ale Facultății de Psihologie și Științele Educației, cărora li s-au alăturat practicieni din învățământul preuniversitar, prieteni ai educației, aflați în căutare de inspirație și modele care să-i ajute să implementeze schimbările benefice, bazate pe evidențe, de care sistemul are atât de multă nevoie. Ne referim, în acest caz, la inspectori școlari, directori și profesori, unii dintre aceștia activând în școlile în care s-a desfășurat proiectul.
Nu au lipsit de la eveniment partenerii danezi, membrii Universității VIA din Danemarca, reprezentați la București de către dr. Erik Hygum, decan, dr. Andreas Rasch-Christensen, directorul Departamentului de Cercetare și Dezvoltare al aceluiași Via University College, Jasper Marius Als, consultant internațional, Dr. Anette Boye Koch, profesor asociat, și dr. Carmen Rotaru, consultant educațional VIA College.
De ce educație cu stare de bine?
După cum remarca profesorul Mircea Dumitru în discursul ce a deschis conferința, starea de bine nu este o preocupare nouă în domeniul educației. Însuși Aristotel vorbea despre aceasta, referindu-se la ideea de “înflorire a personalității” sau la acea eudaimonia.
Cu toate acestea, se pare că acest concept a fost uitat, starea de bine a copiilor în școli fiind adesea neglijată, considerându-se că sunt probleme mult mai serioase, probleme stringente în acest domeniu, care necesită rezolvări imediate. Nu, nu ne înțelegeți greșit! Nu susținem că nu există și multe alte domenii în sistemul de învățământ care au nevoie de îmbunătățiri. Cu toate acestea, nu trebuie să uităm această latură a învățării în școli, anume wellbeing-ul. De ce? Răspunsul la această întrebare ne-a fost oferit tot în cadrul conferinței. Profesorul Lucian Ciolan a adus în discuție cercetarea PISA ce a vizat motivația elevilor în ceea ce privește învățarea. Rezultatele acesteia au fost mai mult decât îngrijorătoare, România aflându-se în afara graficului.
Toate acestea, în condițiile în care elevii români (într-un procent de peste 70%) declarau că se simt singuri la școală. Având în vederea aceste concluzii deloc îmbucurătoare, componenta de wellbeing nu trebuie neglijată în învățare. Studii serioase în domeniu susțin corelația dintre dezvoltarea abilităților noncognitive din copilăria timpurie și rezultatele academice, psihosociale, cognitive, de mai târziu.
Pentru a întâri cele deja afirmate, vom folosi tot cuvintele profesorului Ciolan care afirma faptul că starea de bine a elevilor “nu este un moft”, ci o condiție a dezvoltării lor armonioase sub toate aspectele posibile: psihic, motor, social și cognitiv. Așadar, în loc să vedem „doar vârful iceberg-ului” (Lucian Ciolan), cum ar fi problema curriculumului mult prea încărcat despre care se tot discută, haideți să privim lucrurile în profunzime și să ne preocupăm și de fericirea copiilor în școli, de această stare de bine care contribuie la creșterea motivației pentru învățare și, în cele din urmă, la dezvoltarea adecvată a copilului!
Un copil fericit în mediul școlar este un copil motivat, iar un copil motivat devine și performant, nu-i așa?
Școlile sunt ale copiilor, nu ale adulților care activează în ele, iar întreg cadrul școlar ar trebui să contribuie la împlinirea potențialului copilului aflat în formare. „Acest lucru nu înseamnă doar parcurgerea unor conținuturi stabilite de programă, nu înseamnă doar evaluări și rezolvări de sarcini, ci presupune un întreg ansamblu de relații și de contexte construite în jurul celor care învață.”[1] Tocmai de aceea, atunci când facem referire la starea de bine a școlarului, “avem în vedere dezvoltarea sa psihologică și emoțională, comportamentul social, relaționarea cu semenii și profesorii și mediul în care învață, care se impune a fi unul prietenos, suportiv, un mediu care promovează colaborarea și diversitatea.”
Viziunea și demersul științific RoDaWell
Copilul se poate dezvolta adecvat “dacă este văzut ca o persoană autonomă, dacă beneficiază de un context favorabil dezvoltării unor relații de calitate cu profesorii și colegii, este tratat echitabil, dacă toate elementele mediului școlar îi potențează creșterea.”[2]
Având în vedere toate aceste considerente, experții RoDaWell și-au fundamentat cercetare pe 4 domenii distincte, de altfel, “pilonii intervenției” ce a avut loc în școlile participante la proiect: autonomia, mediul de învățare, interacțiunea, incluziunea. Detalii despre toate acestea puteți găsi și consultând cartea “Educație cu stare de bine. După o rețetă româno-daneză”, ce va fi în curând disponibilă online.
Intervenția din școli a constat, în mare parte, într-un program intens de formare a cadrelor didactice, desfășurat în parteneriat cu cercetătorii danezi. Astfel, elevii acestor școli au beneficiat ulterior de o predare-învățare “asezonată” cu stare de bine, ce a fost ingredientul principal al acestei rețete româno-daneze.
Cercetarea s-a concretizat într-un studiu longitudinal ce s-a desfășurat pe un eșantion de 448 de copii de grădiniță și școală primară, existând, bineînțeles, cele 2 grupuri, grupul de control vs. cel de intervenție. Domeniile de evaluare a wellbeing-ului au fost: dezvoltarea psihosomatică, abilitățile sociale și dificultățile emoționale și comportamentale. Rezultatele cercetări indică diferențe semnificative între cele două grupuri, cu un avans considerabil în toate cele 3 domenii cercetate ce caracterizează grupul de intervenție. Aceste concluzii s-au bazat pe o măsurare indirectă, anume pe raportările cadrelor didactice și ale prărinților copiilor implicați în cercetare privind progresele subiecților.
Cele patru ingrediente
După cum afirmam mai sus, cercetătorii RoDaWell au inclus în rețeta stării de bine a elevului următoarele ingrediente la care orice practician ar fi bine să se raporteze: autonomia, mediul de învățare, interacțiunea și incluziunea. Toate acestea sunt guvernate de câte patru principii, după cum o demonstrează tabelul de mai jos:
16 Principii pentru Starea de Bine în Școli | ||||
Autonomia | Pot și singuri! | Educația este treaba tuturor! | Învățarea înseamnă viața, așa cum este ea… | Orice copil poate fi/deveni un lider! |
Mediul de învățare | Învățarea se poate produce oriunde și oricând! | Creează un mediu de învățare în care copiii se simt în siguranță! | Forma fizică a copiilor și mediul fizic influențează calitatea învățării! | Proiectează experiențe autentice de învățare! |
Interacțiunea | Stimulează interacțiunile educaționale de calitate! | Clasa/grupa este o comunitate solidară! | Privește lumea prin ochii copiilor! | Celebrează reușitele, valorifică greșelile pentru învățare! |
Incluziunea | Fiecare om are dreptul la o imagine bună despre sine! | Flexibilitatea ajută integrarea! | Stimulează atașamentul și solidaritatea! | În situațiile dificile este nevoie de suport! |
Din cauza spațiului limitat impus de formatul unui articol de blog, fie el și academic, nu vom recurge la detalierea tuturor dimensiunilor, ci vom lua spre exemplificare una singură, respectiv autonomia.
Pot și singuri! După cum arătam mai sus, un prim principiu, care ar fi de dorit să ne ghideze procesul de predare, este conștientizare faptului că cei pe care îi îndrumăm pot face lucruri și singuri. După cum afirmă și experții RoDaWell, „sprijinul este important pentru dezvoltare, dar la fel de importantă este și libertatea, încrederea” pe care le-o arătăm. Este nevoie să le demonstrăm constant că avem încredere că pot duce sarcini la bun sfârșit fără a-i sufoca cu explicații sau direcții de urmat. Profesorul explică materia, informează și îndrumă copilul, dar este important să ajungă să identifice și acele momente când ar fi mai benefic să se mențină într-un con de umbră, permițându-i copilului să-și găsească singur calea spre lumină. Tocmai de aceea, ar fi extrem de util să le dăm șansa să exploreze, să caute și să se caute în activități variate, cum ar fi jocul social și învățarea prin proiecte.
Educația este treaba tuturor! Hmmm…aici parcă vedem câteva sprâncene ridicate…Haideți să aflăm totuși de ce ar trebui să acționăm și sub imperiul acestui principiu! În primul rând, activitățile planificate în colaborarea cu alte cadre didactice pot fi mult mai motivante pentru elevi, mai ales dacă acestea presupun transdisciplinaritate. În al doilea rând, copiii se vor simți valoroși, apreciați, iar stima lor de sine va crește considerabil dacă le permitem să contribuie cu idei și sugestii la procesul de predare-învățare. Nu mai vorbim de cazul în care elevii sunt invitați să le predea sau să îi învețe pe colegi și profesori lucruri la care ei se pricep!
Așadar, „activitățile școlare și extrașcolare sunt planificate împreună, de elevi și de profesori, cu participarea părinților sau a altor părți interesate. Implicarea și motivarea sunt mult mai mari în cadrul activităților la care am contribuit cu idei.”[3]
Învățarea înseamnă viața, așa cum este ea… Școala este adesea ruptă de realitatea elevilor. Tocmai de aceea, aceștia se simt demotivați și, de multe ori, abandonați într-un sistem învechit în care sunt văzuți ca simpli receptori de informație, vase goale ce trebuie să fie umplute cu formule, date istorice, citate ș.a.m.d. Nu, nu spunem că ar trebui să abandonăm tot ce am exemplificat mai sus! Cu toate acestea, accentul trebuie pus pe altceva. Școala are nevoie să se deschidă către realitate..realitatea copiilor pe care-i educă..să îmbrățișeze viața, în general, și viața copiilor, în mod particular! Cum poate să facă acest lucru? Recurgând la o „învățare autentică, una care presupune designul unor situații reale de învățare, în care elevii trebuie să joace roluri, să găsească soluții la probleme concrete, să colecteze informații și să vorbească/argumenteze în fața colegilor sau a altor audiențe”.
Orice copil poate fi/deveni un lider! „Încurajarea elevului să facă propuneri și impulsionarea sa să vină cu idei și să coordoneze activități la care participă colegii săi”, nu pot fi decât treptele pe care copilul, de la o vârstă cât mai fragedă, le urcă pe scara leadership-ului. Cele enumerate nu reprezintă altceva decât „instrumente de dezvoltare a autonomie și responsabilității personale”.
Toate aceste delicatese evidențiate deja ar putea contribui la promovarea autonomiei în învățare, dacă ar fi coapte, cu grijă, în bucătăriile profesorilor, abia după ce rețetele fericirii ar fi minuțios studiate, urmate, sau, de ce nu?, personalizate.
O conferință cu sare și piper
De ce a fost evenimentul de vineri unul cu sare și piper? Pentru că, într-adevăr, a fost extrem de bine condimentat. A avut de toate și a oferit celor prezenți toate ingredientele ce ar trebui să se regăsească în rețetele schimbărilor cu sens din domeniul educației. La ce ne referim mai exact? La rigoarea științifică a acestei conferințe, la direcțiile de urmat în practica pedagogică, fundamentate de cercetarea ce stă la baza proiectului RoDaWell, la discursurile vii, bine gândite, intervențiile cu sens, presărate cu nenumărate învățăminte pentru cei care aveau urechi să audă.
Așadar, s-a vorbit despre „educația slow”, “homemade” (prof. Anca Nedelcu) sau, altfel spus, despre cea făcută „la foc mic”, în defavoarea unei „educații alergate între programă și standarde”. Este o metaforă care sintetizează relația dintre starea de bine și școală și desemnează acel tip de educație opusă ”fast food-ului” instrucțional. În acest fel, ”educația are gust, se face cu rost și folos, cu responsabilitate și pasiune” (prof. Anca Nedelcu). Aceasta este abordarea pe care noi, practicienii, ar trebui s-o avem în vedere. Ar fi de dorit să începem să educăm ținând cont de acest moment de respiro care ne-ar permite să ajungem să-i cunoaștem cu adevărat pe copii și să contribuim la valorificarea potențialului fiecăruia. Doar în acest mod, putem construi, punând cărămidă după cărămida, o școală în care elevul ar putea deveni centrul atenției și preocupărilor cadrului didactic și, de ce nu?, a mult invocatului sistem. Doar astfel, vom putea avea acea „școală flexibilă, diversificată, personalizată, după gusturile și necesitățile fiecărui elev, o școală cu adevărat incluzivă și colaborativă” (Anca Nedelcu).
Din partea Universității VIA din Danemarca, a vorbit dr. Anette Boye Koch, care și-a prezentat concluziile cercetării calitative întreprinse, pe aceeași temă, în țara de origine. Invitata a subliniat importanța experimentării în ceea ce privește metodele didactice, cu scopul găsirii drumului care să ne aducă mai aproape de fiecare copil. De asemenea, am fost îndemnați să încercăm să identificăm semnele fericirii pe chipurile, în atitudinile și comportamentele copiilor pe care-i educăm. Mai mult decât atât, se impune, ne spunea experta daneză, să acționăm în vederea consolidării stării de bine a elevului atunci când avem certitudinea că acesta întâmpină probleme în acest sens.
Care sunt semnele fericirii unui copil în școală? Cred că ele sunt ușor de intuit. Un copil fericit e cel care zâmbește, se joacă, căută permanent contactul vizual și este tot timpul dispus să se implice în activități. În contrast cu prima situație, un copil trist, care se izolează și este neparticipativ nu poate fi decât un copil care are nevoie de intervenție urgentă. Amintiți-vă ce afirmam mai sus: latura cognitivă și cea socială ale învățării sunt semnificativ afectate dacă emoționalul este neglijat!
Tot experta daneză ne împărtășea afirmațiile unui copil, dintre cei intervievați în cadrul cercetării. Fetița la care făcea referire, întrebată fiind ce o face pe ea fericită la școală, i-a făcut următoarea mărturisire: „Sunt fericită atunci când mi se permite să-mi aduc animalele de pluș la școală și mă pot juca de-a veterinarul.” Ce reiese din acest răspuns? Da, așa este! Reiese nevoie resimțită de copii de a-și personaliza spațiul în care învață, iar pentru aceasta vor să fie lăsați să aducă, în spațiul școlar, mici părți ale propriilor lor vieți.
Este vital, așadar, să permitem realităților copiilor să pătrundă în clasele noastre…nu, nu în clasele noastre, în clasele lor! Se impune să facem acest lucru, pentru starea lor de bine, deși, uneori, asta poate însemna întoarcerea cu susul în jos a tuturor rutinelor cu care suntem învățați.
Anette Boye Koch ne-a prezentat și caracteristicile școlilor în care wellbeing-ul este, cu adevărat, o prioritate. Acestea sunt acele școli cu profesori suportivi, care-i tratează pe copii de la egal la egal, ca pe niște ființe autonome, dar care sunt capabili să mențină ordinea și o atmosferă propice de lucru, sunt spațiile în care joaca și jocul sunt practici constante și în care prietenia și relațiile sociale sănătoase sunt tot timpul încurajate.
În cadrul unui alt discurs, de data aceasta, cel a dnei prof. Cătălina Ulrich, ni s-a amintit faptul că “un copil nu se naște, ci devine elev”. În acest sens, el are nevoie de ajutor, care nu poate veni decât de la adultul suportiv din fața sa, respectiv profesorul.
Mai mult decât atât, este important să-i ajutăm pe copii să aibă propriile “clipe de glorie”, să-i însoțim pe drumul spre succes și să nu uităm că dezvoltarea personală nu este doar un element singular, bine delimitat în curriculum. Copilul are nevoie să se dezvolte permanent, să se găsească pe sine și să se creeze pe baza celor descoperite cu ajutorul profesorului…al profesorului de oricare materie. Acest proces nu este facilitat doar de consilierul școlar. Noi toți avem datoria să contribuim la caracterul autonom al elevului, iar această autonomie nu poate veni decât din interacțiunile pe care le are copilul, din acele relaționări sănătoase cu adulții și cei de aceeași vârstă.
Toate aceste transformări stau în mâinile noastre! Schimbarea cere o mentalitate deschisă și puțină voință. Să nu uităm, așadar, sloganul RoDaWell: “Poți face mult cu puțin!”
Nicoleta Călinoiu, absolventă master FPSE
Notă – Pentru mai multe amănunte, puteți accesa rodawell.fpse.unibuc.ro/ și pagina de facebook a proiectului, facebook.com/rodawell/, unde puteți urmări și înregistrări din timpul conferinței.
[1] Educație cu stare de bine. După o rețetă româno-daneză. Coordonatori: Anca Nedelcu, Cătălina Ulrich Hygum, Lucian Ciolan, Florin Țibu, Editura Veritas, 2018
[2] ibidem
[3] RoDaWell. Centrul Româno-Danez pentru Starea de Bine a Copiilor în România. 16 Principii pentru Starea de Bine în Educație.
Foto credit: RoDaWell