În lumea din ce în ce mai globalizată a acestui secol, a vorbi mai multe limbi străine are din ce în ce mai multe avantaje practice. Cercetările moderne au arătat că avantajele bilingvismului sunt mult mai mari decât simpla abilitate de a conversa sau interacționa cu o diversitate mare de oameni. Expunerea la o varietate mare de limbi s-a dovedit a avea un efect profund asupra funcționării creierului, îmbunătățind nu numai funcțiile sociale, dar și pe cele de comunicare și executive.
Viziunea recentă asupra bilingvismului este radical diferită de înțelegerea dată acestuia pe parcursul secolului XX, când cercetătorii, educatorii și autorii de politici publice credeau că o a doua limbă ar fi un impediment din punct de vedere cognitiv, împiedicând dezvoltarea academică și intelectuală a unui copil.
Aveau dreptate în ceea ce privește impedimentul, atâta vreme cât există dovezi grăitoare că în creierul persoanelor bilingve amândouă sistemele lingvistice sunt active, creând astfel situații în care un sistem îl poate obstrucționa pe celălalt. Dar, cu siguranță, această interferență nu este un handicap, ci o binecuvântare mascată.
Când este prea devreme?
Nu este niciodată prea devreme – sau prea târziu – să-i prezinți copilului tău o a doua limbă. ”A învăța o limbă străină este ușor pentru copiii sub 10 ani și chiar și mai ușor pentru copiii sub 5 ani, comparativ cu eforturile considerabil mai mari pe care le face un adult”, spune lingvistul Barbara Zurer Pearson, Universitatea Massachusetts.
Însă perioada optimă, potrivit experților, pare să fie de la naștere până la 3 ani – exact atunci când copilul învață prima limbă, iar mintea lui este încă deschisă și flexibilă. O a doua fereastră de învățare a unei limbi străine este între 4 și 7 ani, pentru că el poate încă să le proceseze în paralel. Cu alte cuvinte, construiește un sistem de limbă secundară alături de prima limbă și învață să vorbească în ambele limbi la nivel de nativ. ”Auzim atât de multe despre fereastra de oportunitate specială a copilului mic pentru învățarea a două limbi, încât poate fi descurajant pentru un copil mare”, spune Pearson[1]. ”Este adevărat că este cu atât mai ușor cu cât începi mai devreme, însă oamenii pot învăța o limbă străină chiar și după închiderea ferestrei de oportunitate.”[2] Așadar, în cazul în care ai un copil mai mare de 7 ani și te gândești să-l crești bilingv, nu este prea târziu. A treia fereastră de învățare se manifestă de la 8 ani până la pubertate. Apoi, studiile demonstrează că achiziția de noi limbi străine se face într-o zonă separată a creierului, obligându-i pe copii să traducă sau să treacă prin filtrul limbii native pentru a ajunge la corespondentul în noua limbă.
Poate deveni confuz?
Răspunsul scurt este nu. Copiii sunt incredibil de sensibili la modurile diferite în care oamenii vorbesc. Chiar și atunci când aud vorbindu-se o singură limbă, învață foarte repede despre diferențele dintre cum vorbesc femeile și bărbații, dintre modul politicos și cel nepoliticos de a vorbi și așa mai departe. Pentru copii, problema bilingvismului nu este o problemă! Este pur și simplu o altă diferență între oameni!
În urmă cu 50 de ani, educatorii din America de Nord obișnuiau să le spună părinților imigranți că ar fi mai bine pentru educația copiilor lor dacă ar vorbi în engleză acasă. Unii cercetători considerau că expunerea timpurie la două limbi crea copiilor un dezavantaj. Noile studii ne arată că nu este deloc așa, ba dimpotrivă, există și alte avantaje în a fi bilingv (în afară de cel de a cunoaște două limbi), cum ar fi o gândire mai flexibilă.
La fel ca și adulții bilingvi, copiii bilingvi folosesc adesea cuvinte dintr-o limbă pentru a se exprima în cealaltă limbă (ceea ce se numește ”schimbare de cod”). Însă acest lucru nu înseamnă că devin confuzi în legătură cu ce limbă vorbesc. Într-o familie bilingvă italiano-engleză, de exemplu, dacă o mare parte din vocabularul legat de mâncare este italienesc, acest registru va fi folosit chiar și atunci când membrii familiei vorbesc în engleză (și există echivalent în limba engleză). Astfel, se va vorbi despre pollo si nu despre chicken și parmigiano în loc de parmesan. Cu toate acestea, atunci când se adresează monolingvilor, copiii bilingvi vor fi atenți în a folosi doar limbaj relevant.
Abilități sociale și de comunicare
A fi bilingv are avantaje de necontestat. A învăţa mai mult de o limbă străină oferă posibilitatea unor conversații și experiențe noi. Plurilingviştii au, ca să ne exprimăm așa, personalități multiple, care reprezintă tot atâtea modalități în care pot funcţiona şi gândi, în funcţie de nuanţele fiecărei limbi. În consecință, plurilingviștii sunt mai buni în a înțelege perspectivele celorlalți. Copiii crescuți în contexte bilingve și multilingve activează anumite coduri sociale care le indică ce limbă să folosească în funcție de persoana căreia i se adresează și contextul în care o folosesc. Această experiență pare să influențeze creierul din copilărie până la o vârstă înaintată.
Funcția executivă
Dovezile generale reieșite dintr-un număr considerabil de studii de specialitate sugerează că experiența bilingvă îmbunătățește funcția executivă a creierului – o rețea din lobul frontal al creierului. Bebelușii crescuți în medii bilingve își dezvoltă competențe cognitive de bază, cum ar fi luarea de decizii şi rezolvarea de probleme chiar înainte să înveţe să vorbească.
Cercetătorii cred acum că atunci când învățăm o altă limbă, dezvoltăm avantaje cognitive care îmbunătățesc atenția, auto-controlul și abilitatea de a face față informațiilor conflictuale. Cu alte cuvinte, diferența esențială dintre bilingvi și monolingvi poate fi rezumată printr-o abilitate crescută de a monitoriza mediul înconjurător. Cei care vorbesc două limbi străine pot să se concentreze fără a fi distrași și își pot, de asemenea, îmbunătăți abilitatea de a trece de la o activitate la alta. În societatea noastră contemporană în care multi-tasking-ul este o cerință pe piața muncii, o persoană bilingvă cu un puternic control executiv ar putea, în mod cert, să facă o diferență.
Abilități de limbă
Copiii de chiar șapte luni pot face distincția și pot începe să învețe să funcționeze în două limbi cu structuri gramaticale foarte diferite, spun noi cercetări de la Universitatea British Columbia și respectiv Paris Descartes. Studiile oferă, de asemenea, dovezi conform cărora creierul bebelușilor din familii bilingve rămâne mai deschis către învățarea de noi sunete, comparativ cu bebelușii din familiile monolingve. „Creierul unui bebeluș de 11 luni învață ce limbă sau limbi sunt prezente în mediul înconjurător și este, în egală măsură, capabil să învețe 2 limbi străine la fel de bine ca una singură,”[3]
Studiile au dovedit că bebelușii monolingvi au arătat că există o restrângere a percepției sunetelor în jurul vârstei de 11 luni – nemaiputând să discrimineze sunetele unei limbi străine pe care la 6 luni le discriminau cu succes”[4]. „Dar bebelușii crescuți într-un context cu două limbi străine par cumva să rămână ‘deschiși’ la sunetele unei limbi noi mai mult decât egalii lor expuși la o singură limbă, abilitate care nu numai că este benefică, ci și foarte adaptativă pentru creierul lor.”[5] Expunerea la două limbi străine îi face pe copii mai conștienți de cum funcționează limbajul în general, îmbunătăţindu-le “discriminarea metalingvistică”.
Concluzie
Nu există dezavantaje pentru copiii crescuți și educați bilingv sau plurilingv. Sunt de necontestat, în schimb, beneficiile asupra dezvoltării cognitive, sociale și, mai ales, beneficiile asupra limbajului – un instrument complex, capabil să modifice arhitectura creierului.
Fie că există sau nu un mediu ofertant din punct de vedere (bi)lingvistic acasă (nu îți poți alege partenerul de viață sau familia după acest criteriu), părinții pot, în schimb, alege unde, prin ce metodă și ce anume vor învăța copiii lor. Pot alege un mediu educațional bilingv de calitate, pus în practică de profesori transformaționali care se concentrează pe conținut, facilitând experiențe bogate în sens şi oportunități de învățare. Pot alege ca cei mici să învețe cu ajutorul celui mai simplu de înțeles dicționar, disponibil în toate limbile: poveștile. Poveștile traduc lumea înconjurătoare și o aduc mai aproape de lumea copiilor, formându-i și pregătindu-i pentru viață.
Menţionăm că acest text preia informaţii şi date fundamentate pe o serie de cercetări regăsite în articole pe acest subiect publicate în New York Times, Washington Post sau Science Alert.
Fabiola Hosu, membru fondator Questfield
Foto credit: pixabay.com
[1] Barbara Zurer Pearson and Living Language, “Raising a Bilingual Child – A Step by Step Guide for parents”, Penguin Random House, 2008.
[2] Idem.
[3] Ferjan Ramírez, cercetător la Institute for Learning and Brain Sciences – University of Washington.
[4] Patricia Kuhl, profesor științe și co-director al Institute for Learning and Brain Sciences – University of Washington.
[5] Patricia Kuhl, profesor științe și co-director al Institute for Learning and Brain Sciences – University of Washington.
