Am aproape 12 ani și sunt elevă în clasa a VI-a. Îmi amintesc că acum doi ani, Doamna ne-a dat o temă grozavă: să recomandăm colegilor o carte care ne-a plăcut și pe care ar fi bine să o citească și ei. Trebuia să facem o prezentare cât mai atrăgătoare și convingătoare. Acum înțeleg că voia să ne incite să citim (căci nu prea păream convinși de utilitatea acestei acțiuni) și să schimbăm între noi impresii despre cărți. Asta arată că Doamna este o învățătoare bună și creativă, dar asta e altă poveste…
Eu am ales ”Minunea”, de R.J. Palacio, o carte pe care am citit-o foarte atent și cu multă, multă emoție. August, personajul din carte, care avea aproape vârsta mea și a colegilor mei, era un băiețel minunat. Avea însă o malformație care îi afecta rău fața și îl făcea să arate altfel. E lesne de înțeles că nu i-a fost ușor la școală, a avut prieteni deosebiți dar a și fost trădat sau supărat până la lacrimi de unii dintre ei.
După fiecare pagină citită, eu m-am transformat treptat în prietena din București a lui Auggie. Voiam să fie fericit, să uite de înfățișarea sa și mă bucuram că are o familie care îl sprijină. Țineam cu Auggie la fiecare pagină! Ulterior, i-am contaminat și pe alții cu pasiunea mea pentru ”Minunea”; e prima carte pe care mama a citit-o la recomandarea mea…apoi a fost colegul meu de bancă de atunci. Mai mult chiar, la festivitatea de premiere de la finalul clasei a 4 a, Doamna a strecurat pe lângă o diplomă și niște cărți pentru toți copiii din clasa mea. Da, ”Minunea” era una dintre cărți, recomandarea mea fost convingătoare. Am fost foarte mândră.
Știu că mulți dintre colegii mei au citit cartea și i-au cunoscut pe rând pe Auggie și familia lui, pe Summer, Christopher, Jack, Julian și alții. Și știu că mulți au văzut sau vor vedea și filmul care a fost făcut plecând de la povestea imaginară a lui Auggie. Eu n-am văzut filmul încă, sunt foarte curioasă să-l văd foarte curând; eu am încă în minte figura lui August așa cum mi l-am imaginat eu.
Acum câteva zile, am văzut o altă carte la mama pe birou – ”Fenomenul Bullying. 8 strategii pentru a-i pune capăt”. Titlul m-a făcut curioasă, trebuie să admit. Auzisem cuvântul bullying, dar nu prea mă interesase. Îl întâlnisem și într-un film sub forma de cyberbullying (sau bullying cibernetic). Recunosc că la început m-a intrigat puțin și faptul că acest cuvânt – bullying – nu a fost tradus în românește. ”Citește ce înseamnă și găsește tu o traducere”, mi-a spus mama. Asta arată că și mama mea are idei creative, dar, asta-i, din nou, altă poveste… Mai bine, lasă, termenul e foarte bun așa cum e, netradus…am gândit eu apoi.
Totuși, trebuia să mă lămuresc mai ”științific” ce înseamnă și la ce se referă. Am început să citesc. Mi-am dat seama că primul caz de bullying întâlnit de mine a fost, din fericire, unul dintr-o carte, mai exact, în ”Minunea”, despre care am scris mai sus. La vremea aceea, mă indignase foarte tare comportamentul unora dintre colegii lui August față de el, neștiind că există chiar un termen științific pentru acest lucru și că este o problemă foarte des întâlnită. Și care rănește foarte mult, așa cum spunea August: ”mă uitam după un locșor în care să dispar. Voiam o gaură în care să cad. O mică gaură neagră care să mă înghită” (pag. 85).
Apoi, citind cartea, am înțeles diferența între impolitețe, răutate și bullying. Așadar, nu tot ce i se întâmplase rău lui August era bullying. Iată ce ni se spune în carte: ”bullying = un comportament intenționat ostil, repetat de-a lungul timpului, care implică un dezechilibru de putere”. (pag.22) Adică atunci când cineva își bate joc de tine, râde de defectele tale intenționat, ”de sus” și în mod repetat. Cu alte cuvinte, o jignire la adresa cuiva, o opțiune conștientă a cuiva să fie rău, fără să arate un strop de empatie sau de remușcare (așa cum făcea Julian când îi punea lui Auggie bilețele în dulap spunându-i: ”monstrule”, ”dispari din școala noastră, orcule”). Așadar, unele întâmplări din viața lui Auggie erau răutăți sau gesturi nepoliticoase din partea cuiva, nu neapărat bullying. Dar asta nu înseamnă că nu erau supărătoare.
Un alt lucru care mi s-a părut interesant este că cele două cărți despre care vorbesc se completează reciproc. Una dintre ele are definiții și clasificări, iar cealaltă oferă o poveste concretă; adică poți să găsești exemple din viața lui Auggie spuse în ”cartea mea” care să ilustreze ce spune ”cartea mamei”. De pildă, dacă vorbim de bullyingul relațional, putem să ne amintim de jocul răutăcios inventat de copii pentru a-l necăji pe Auggie; iată ce ne povestește Summer, prietena lui: ”…am aflat despre Ciumă. Se pare că este un ”joc” care se joacă de la începutul anului. Oricine îl atinge din întâmplare pe August are doar 30 de secunde la dispoziție să se spele pe mâini sau să se dezinfecteze, altfel se molipsește de Ciumă. Nu sunt sigură ce se întâmplă dacă te molipsești de Ciumă, pentru că nu l-a atins nimeni pe August, nu direct” (pag.131).
Cam atât despre cele 2 cărți, cam atât despre ce am învățat eu din ele. Ah… ar mai fi ceva! Știu că atunci când am cumpărat cartea ”Minunea” m-am ghidat după copertă. Dar, citind-o, am înțeles că tocmai asta nu e bine să fac, mai ales în cazul oamenilor, să-i judec după chip… Pentru că, așa cum ne spune citatul din ”Micul Prinț” tipărit pe…coperta cărții ”Minunea”, ”nu poți vedea bine decât cu inima. Esențialul e invizibil pentru ochi”.
Elena Diana Nedelcu, elevă, clasa a VI a
Referințe:
R.J. Palacio, (2013), Minunea, Editura Arthur, București
Whitson (2017), Fenomenul Bullying. 8 strategii pentru a-i pune capăt, Editura Herald, București
Foto: Arhiva personală
