Arta face parte din noi, din natura noastră. Primele forme de limbaj ale omului, înainte de a vorbi, atât din faza copilului mic, cât și din timpul erelor preistorice, sunt desenele. A nega latura artistică a fiecăruia dintre noi înseamnă a minimiza întreaga noastră ființă.

Foto 1:  O lume minunată, vazută prin ochii unui copil

 Care este rolul artei, până la urmă? Ce ar însemna viața noastră fără artă? Cum ar fi posibilă viața fără ea? Nu cred că ne putem imagina asta. În prezent, granițele artelor s-au extins atât de mult încât arta cuprinde tot. Deci, chiar dacă am dori să facem asta, ar fi imposibil. Arta înseamnă creație. Creația este atribuită divinității, iar divinitatea se regăsește tot în noi înșine. Cum descoperim asta? Lăsând la o parte toate prejudecățile, șabloanele, gândindu-ne că nu există „așa da”, „așa nu”, cel puțin, nu în educația prin artă.

Adina Nanu definește arta ca pe o „trăire totală”. Să ne imaginăm orice domeniu, orice activitate, trăire, oricât de banală ar părea, în momentul în care adaugi cuvântul „arta” înaintea acelui termen, se atinge apogeul: arta de a trăi, arta de a conduce, arta de a iubi…

În primii ani de viață, când copilul se joacă pe o hârtie cu un creion, participarea lui este totală, concentrarea tuturor facultăților sufletești este similară celei ce îi caracterizează pe creatorii operelor de artă.

Foto 2: Curcubeu-pictat cu multă pasiune-clasa I

În orice domeniu s-ar dezvolta un om, condiția necesară ca el să aibă succes, în drumul ales, este de a se dărui total domeniului pentru a-și îndeplini menirea.

Una dintre caracteristicile artei este unicitatea. Dar și noi suntem unici. În activitatea mea de profesor de arte, am întâlnit frecvent, în rândul copiilor, spiritul competitiv care, desigur, poate aduce avantaje. De cele mai multe ori însă, el devine exagerat: vreau să desenez ca X, vreau să-l depășesc pe Y, neștiind că au voie sa fie autentici, mai ales când e vorba despre creație. Fiecare om este diferit de celălalt, nu numai prin particularitățile fizionomice, dar și prin structura sufletească. Cu toate acestea, vrem să ne identificăm unii cu alții din dorința de acceptare, de apartenență.

Foto 3: Diferiți, dar uniți!

Aceasta este o latură alunecoasă uneori, pentru că, dorindu-ne să fim ca ceilalți, nu ne dezvoltăm propriul potențial, așa cum copia unei opere de artă nu se va ridica niciodată la nivelul originalului. De ce am încerca, așadar, să fim copia cuiva?

Foto 4: Cele mai frumoase momente din viața unui profesor de arte sunt expozitiile-Expoziție-Micii Artiști

Desigur, e bine să ne alegem repere de valori, pentru că ele ne ajută să devenim mai buni, să ne autodepășim, iar prin artă cu siguranță asta facem.  Artele vizuale contribuie la dezvoltarea creativității, a sensibilității, la devenirea noastră. Prin cultivarea spiritului artistic, suntem mai buni. Acceptând unicitatea fiecăruia dintre noi dispare competitivitatea, atenția fiind concentrată pe propria evoluție, eliminând ”vânătoarea” de recompense.

Foto 5: Lucrurile spectaculoase sunt rezultatul muncii în echipă-Confecționarea oamenilor de zapada din sfoară cu aracet sau Ce înseamnă să ai colegi minunați!

Fiecare om își are locul lui,  pe care nu i-l ocupă nimeni, ci îl așteaptă atât cât e nevoie pentru a fi ocupat de el, nu de altcineva, indiferent de cât timp are nevoie pentru asta.

Nu este drept să ne clasificăm în buni sau mai puțin buni la ceva anume. Este mult mai importantă interacțiunea umană constructivă, bazată pe împărtășirea propriilor experiențe. Unii au viziune, iar altii o pot materializa. Astfel, se pot crea ocaziile unor interacțiuni constructive, ale unor experiențe inedite, ce pot duce către un ideal pe care cu toții ni-l dorim: acela de a construi o lume mai bună.

Ana-Cristina Grigoroiu-prof. Arte Vizuale, București

Foto: arhivă personală

 

Distribuie: