Comunicarea, una dintre competențele cheie ale secolului 21, de altfel un subiect adesea dezbătut în mediul academic și școlar, reprezintă și tema noastră de astăzi. Profesorii și toți cei care au legătură cu învățământul, indiferent de disciplina predată, sunt, sau ar trebui să fie, în primul rând, experți în comunicare.

Corectitudinea și abilitățile de prezentare se impun  în activitatea de predare, ele reprezentând cartea de vizită a cadrului didactic, conferindu-i credibilitate și respect. A fi expert în educație presupune și o folosire adecvată a limbii române, a nu văduvi, de exemplu, în mod extrem de iritant, formulările în care “pe care” își revendică locul binemeritat, de prezența lui „pe”…sau a nu-l ferici pe “din cauza” cu rolul lui “datorită”.

La fel de important este să le dezvoltăm elevilor noștri aceste abilități de prezentare și să-i motivăm în preocuparea lor constantă pentru corectitudinea și claritatea mesajelor transmise. Corectitudinea și claritatea prezentărilor sunt necesare, dar nu și suficiente. În vederea livrării unor mesaje de impact, avem nevoie și de multe alte ingrediente pe care se impune să le facem cunoscute elevilor noștri.

Pentru a îi ajuta să devină emițătorii unor prezentări de impact putem apela la îndrumările pe care ni le oferă Chris Anderson într-unul dintre deja binecunoscutele TEDtalks. (accesibil aici https://www.ted.com/talks/chris_anderson_teds_secret_to_great_public_speaking?language=ro)

Astfel, aflăm că orice prezentare este generată de o idee și se construiește în jurul acesteia, ea reprezentând de fapt viziunea speaker-ului asupra lumii. Este de la sine înțeles faptul că oameni diferiți au concepții diferite despre lume. Dar tocmai aici se află secretul: prezentatorul desăvârșit este cel care reușește în timpul discursului său să-și exporte ideea, să o sădească în încrengătură neuronală a receptorilor săi, de unde va putea să germineze. Sarcina principală a vorbitorului, ne spune Chris Anderson, de altfel și autorul lucrării “TED TALKS. Ghidul oficial pentru vorbit în public”, tradusă la Editura Publica, este aceea de a crea o idee în mintea spectatorilor, iar pentru a face posibil acest lucru suntem sfătuiți să ținem cont de următoarele linii directoare, formulate sub forma unor îndemnuri:

  1. Limitați-vă discursul la o singură idee importantă! Ideea are însă nevoie de un context bine conturat, de însuflețire și exemplificări.
  2. Dați-le celor din public motive să le pese! Pentru aceasta este nevoie să vă transpuneți în mintea lor, fapt ce devine posibil doar prin curiozitatea pe care le-o stârnesc ideile voastre.
  3. Construiți-vă ideea pas cu pas, apelând la concepte pe care publicul vostru le cunoaște deja! În acest caz, metaforele joacă un rol esențial, iar ele se impun atunci când sunt prezentate concepte necunoscute receptorilor.
  4. Faceți ca ideea voastră să merite să fie împărtășită! Ideas worth sharing este de fapt combustibilul care alimentează orice prezentare TED. Astfel, Chris Anderson ne îndeamnă să ne punem următoarele întrebări: “Pe cine și cum credeți că ajută această idee?” Dacă vom putea ajunge la concluzia conform căreia ideea noastră este benefică unui număr mare de persoane, având potențial de a duce la iluminare, la aprinderea curiozității și la acțiune din partea receptorilor mesajului nostru, atunci deținem ingredientul pentru un discurs de impact.

Revenind la cartea pe care a scris-o, veți găsi în paginile ei un alt sfat extrem de util. “Parchează-ți ego-ul!”, ne spune autorul. Modestia prezentatorului, chiar autoironia, umorul care este menit “să dea intenționat o lovitură propriului său ego” se numără și ele printre aspectele pe care un bun prezentator ar trebui să le ia în calcul. Justificarea este aceea că “nimeni nu este dispus să-și încredințeze mintea cuiva care este plin de el însuși”. Pentru a ne convinge că așa stau lucrurile, Chris Anderson rememorează în paginile lucrării sale un episod în care este vorba despre un vorbitor TED ce și-a început discursul cu următoarele cuvinte: “Înainte să devin un brand în carne și oase…”. Acesta a fost singurul discurs întâmpinat cu fluierături. De ce? Deoarece prezentatorul nu i-a permis publicului său să-și dea seama de marele succes comercial de care se bucurase recent. În schimb, a făcut teribila greșeală de a își expune acest renume în domeniu, fapt ce i-a atras antipatia auditoriului.

Un alt aspect de care trebuie să ținem cont este tracul asociat vorbitului în public. Mark Twain, referindu-se la prezentatori, afirma faptul că există două asemenea tipuri: cei  emoționați și cei mincinoși.

Așadar, indiferent dacă recunoaștem sau nu, vorbitul în public vine la pachet cu emoțiile asociate acestui tip de activitate, motivele, credem noi, fiind evidente. Este important însă să-i ajutăm pe elevii noștri să-și învingă aceste emoții. În plus, prezentările de succes mai au nevoie de câteva componente:

  1. contactul vizual al prezentatorului cu publicul său;
  2. zâmbetul și lejeritatea în vorbire-simțul umorului nu ar trebui să lipsească nici el;
  3. un limbaj al trupului relaxat care să indice o atitudine prietenoasă;
  4. adresarea unor întrebări, precum în cazul unei conversații;
  5. entuziasmul în vorbire, volubilitatea vorbitorului;
  6. un început și un final de impact;
  7. repetarea elementelor esențiale;
  8. folosirea unor materiale vizuale menite să contribuie la întărirea ideii transmise;
  9. claritate și concizie;
  10. organizarea mesajului livrat
  11. incursiunea propusă de vorbitor publicului-taking the audience on a journey.

Un discurs bine făcut poate electriza o sală, își poate pune publicul pe gânduri și îl scoate din amorțire, făcându-l să acționeze, în interes propriu sau/și al altora, de asemenea, inspiră și motivează. Tocmai de aceea, tinerii de azi au nevoie de această competență ca de aer.

În speranța că veți duce cu dumneavoastră în clasele în care vă îndrumați elevii pe drumul elocinței ideile împărtășite în aceste rânduri, încheiem tot în compania lui Chris Anderson, care ne vorbește  din paginile cărții menționate mai sus.

„În secolul XXI”, ne spune el, „știința prezentării ar trebui predată în orice școală. Într-adevăr, înaintea epocii cărților, era considerată partea esențială a educației, chiar dacă sub un nume demodat: retorică. Astăzi, în era conectării, ar trebui să resuscităm această nobilă artă și să o transformăm în al patrulea pilon al educației: citire, scriere, aritmetică și…retorică. Înțelesul de bază al cuvântului este pur și simplu arta de a vorbi eficient. Acesta este și obiectivul fundamental al cărții. Să adapteze retorica vremurilor moderne.”

Nicoleta Călinoiu, absolventă master FPSE, 2017

Foto: arhivă personală

 

Distribuie: