Cu ajutorul studenților de la specializarea medicină dentară, anul III, am reușit să îmi clarific niște aspecte relevante despre cum abordăm învățarea în general. Contextul este dat de o disciplină facultativă pe care o predau acestor studenți, și anume Pedagogie. Scopul acestui curs este să îi introducă pe studenți în conceptele pe care le presupune materia și să îi ajute în interacțiunile cu elevii atunci când vor ajunge să predea.
Fiind prima dată când interacționez cu studenți din această postură, am fost precaută și am căutat articole care să-mi ofere indicii despre așteptările acestei categorii de studenți, despre preocupările și stilurile lor de învățare. În plus, am vrut să aflu mai multe despre contextul în care se formează din punct de vedere academic în acest domeniu.
Am confruntat cunoștințele mele cu ceea ce trăiesc ei și i-am întrebat simplu: Cum învățați și ce strategii aplicați? Răspunsurile primite au fost vagi: “Citim. Subliniem. Mai discutăm între noi în ultima zi înainte de examen.” sau “Trebuie să memorăm concepte. Mi-e teamă că o să le uit/Vreau să le știu și dacă mă trezesc din somn la 4 dimineața”, “În capul meu era clar, dar anul următor nu am mai știut”. Atunci mi-a fost limpede ce am de făcut: înainte să ajungem să fim noi profesori/educatori pentru alții, e necesar să știm să învățăm și ce presupune acest proces.
Și am pornit la drum cu o mare convingere, anume aceea că o sesiune explicativă despre cum funcționează gândirea, despre cum învățăm și cum putem trece la nivele mai profunde în învățare este extrem de benefică pentru studenți. De ce? Eu cred că aceștia ajung pe băncile universității cu niște cutume și practici de învățare limitate din liceu și le aplică în continuare, nu evoluează în acest sens. Mai mult, există contextul planului de învățământ care îi ține multă vreme la un nivel scăzut de aprofundare (cel puțin în cazul medicinei dentare).
Mi-am organizat materia cu o discuție introductivă despre automatismele din gândire și modul de gândire aprofundată (care presupune concentrare și reconectarea informațiilor), cu scopul de a-i face conștienți de ceea ce se întâmplă zilnic în mintea lor. Sunt multe materiale din zona neuroștiinței care ne explică procese pe care le operăm zilnic, discuțiile despre acestea fiind extrem de utile pentru a întoarce cunoașterea în favoarea noastră [exemplu 1– articol despre relația dintre moduri de gândire și stiluri de învățare, exemplu 2 – video despre știința gândirii].
Am profitat de ocazie pentru a “verifica” indirect limbajul studenților când vorbesc despre învățare. Cum se evaluează ei în raport cu ceea ce învață? Răspunsurile însă au fost extrem de limitate la știu sau nu știu subiectul x. Am deschis o discuție pe această temă, a „cuantificării” și exemplificării cunoștințelor deținute, prilej cu care i-am invitat să analizeze Taxonomia lui Bloom. Obiectivul meu era să le lărgesc aria de verbe și acțiuni în momentul în care își setează propriile obiective de învățare. Am insistat mult pe utilitatea fiecărei etape în cimentarea noțiunilor și am discutat despre caracterul social și natural al învățării.
Înainte să ajungi să înțelegi un concept, e important să ți-l amintești.
Pentru a aplica un concept, trebuie să îl înțelegi mai întâi.
Pentru a evalua un proces, trebuie să știi să îl analizezi. (conform taxonomiei lui B. Bloom)
Plecând de la situațiile descrise despre cum învață, am discutat despre obiceiuri și tehnici de eficientizare a învățării. Provocările se situează între mai intru pe “Facebook că îmi bipăie telefonul” până la “subliniez ce mi se pare mie important din carte”. Reamintesc, studenții de la medicină dentară îmi spuneau că, în anul III, pentru un examen, au de învățat cărți întregi de până la 1000 de pagini la o materie, iar examenele sunt teste grilă. Am avut ca suport de lucru o “mini-bibliotecă” de metode de învățare elaborate de un grup de pasionați de acest subiect. Ei sunt Rocketists care au identificat peste 50 de metode de învățare accesibile și disponibile tuturor și au inventat un joc în acest sens.
Am înțeles de la studenții mei cât de multă nevoie au de instrumente de învățare, de practici noi și de integrarea lor în viața de zi cu zi. Am înțeles, cu tristețe, că dacă nu pornesc la drum cu această conștientizare și dacă nu îi ajutăm noi, ca profesori, în acest proces, rămân blocați în memorare și reiau, an după an, tot ceea ce au mai parcurs deja.
Provocarea pentru fiecare început de an pe care aș vrea să o adresez studenților mei este să își facă o planificare a materiei în jurul Taxonomiei lui Bloom și o proiecție SMART a obiectivelor de învățare, măcar pentru un semestru. M-aș bucura foarte mult dacă pot motiva măcar un student să țină un jurnal despre acest proces în care să noteze răspunsuri la întrebări precum: Ce metode de învățare aplic?, Când simt că sunt mai eficient?, Ce fac pentru a mă pregăti de examen?, Cum fac față frustrărilor pe care le implică învățarea?
Cred cu tărie că avem nevoie să știm să învățăm înainte de a-i învăța pe alții și, mai ales, înainte de a ne apuca noi înșine să învățăm.
Carmen Proteasa -Student doctorand în domeniul Științelor Educației, Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București
Foto credit-http://www.diagnostichealthandinjury.com/science-positive-thinking
