Universitatea din București a găzduit luni, 11 noiembrie, evenimentul „În căutarea Sfântului Graal. Care este esența unei bune predări și a unei bune învățări în învățământul superior”.

Invitatul, un nume de seamă în domeniul Științelor Educației din Elveția, a fost profesorul Heinz Bachmann (Centre for Teaching & Learning in Higher Education, University of Teacher Education, Zurich) care și-a început prezentarea vorbind despre învățarea umană și strânsa sa legătură cu biologia. După cum însuși expertul elvețian afirma, acesta este unul dintre multele aspecte pe care noi, profesorii, fie că activăm în mediul universitar sau nu, îl cunoaștem foarte bine, dar pe care îl scăpăm deseori din vedere. Ce înseamnă de fapt această legătură dintre învățare și biologia umană? Înseamnă ceea ce cu toții știm deja, anume faptul că învățarea are loc la nivelul sinapselor și, tocmai de aceea, ea are nevoie de timp și de repetare/nenumărate repetiții. Astfel stând lucrurile, este necesar să ne organizăm predarea în funcție de aspectele biologice care condiționează învățarea. Da, clar știați despre această necesitate. Este exact ceea ce scotea în evidență și profesorul Bachmann care (se ) întreba, mai mult retoric: „Atunci de ce nu facem ceea ce știm că ar trebui să facem?”

Pentru a exemplifica cele menționate mai sus, el și-a invitat publicul la vizionare unei secvențe de curs din cadrul unei universități. Am observat astfel că profesorul din acea înregistare le vorbea studenților despre tensiunea arterială, în timp ce desena sistemul circulator, totul fiind proiectat pe un ecran. În același timp, studenții săi făceau același lucru la pupitrele lor. De ce este această strategie de predare adaptată biologiei umane? Deoarece implicarea studenților este totală, mulți dintre cei intervievați după curs dezvăluind detalii despre solicitarea din timpul cursurilor profesorului respectiv ca fiind unul dintre aspectele care-i fac să-l considere un bun profesor. Mai mult decât atât, în acest caz, vorbim despre o predare minimalistă, care ar fi în acord cu biologia studenților. Cum ține profesorul în cauză cont de această cerință? Prin modul în care comunică, explicațiile sale fiind mențiune la un nivel minimal, fără un exces de cuvinte care ar putea obstrucționa înțelegerea noțiunilor predate. În aceste condiții, creierul studenților nu este copleșit de o avalanșă de informații, așa cum se întâmplă, de multe ori, în timpul prelegerilor din mediul universitar. Dimpotrivă, predarea minimalistă realizată prin filtrarea atentă a conținutului la care recurge profesorul și faptul că studenții schițează, pe hârtie sau pe suport digital, propriul lor desen modelat de profesor, sunt semne clare ale grijei cadrului universitar de a pune în acord învățarea și biologia studenților săi. Viteza redusă a prezentării, selectarea atentă și secvențierea conținutului, modelarea celor explicate și faptul că studenții fac, alături de profesorul, schița reprezintă predarea care ar trebui să predomine în universități și nu numai. Doar în acest mod, îi ajutăm pe cei care învăță să înțeleagă conținutul avut în vedere. Faptele sau informațiile sunt mult mai ușor de memorat dacă este facilitată înțelegerea printr-o asemenea abordare a predării. Ce se întâmplă de fapt în acea sală de curs? Se construiește cunoaștere. Da, se folosește acea abordare constructivistă a învățării, așa cum s-a întâmplat și atunci când profesorul Bachmann ne-a cerut nouă, celor prezenți, să lucrăm în grupe de 3 persoane pentru a împărtăși coechipierilor calitățile pe care le apreciem la profesorii noștri și a veni cu o listă comună. Ulterior, i-am trimis un mail cu acele cuvinte-chei ce denumeau aceste trăsături. Astfel, el a centralizat răspunsurile care arată așa:

Storytelling abilities, sharing knowledge (gained through experience), motivating, supportive, clarity, professional competence, critical thinking, giving feedback, asking good questions, empathy, responsibility, mutual respect, passionate, sense of humour, collaborative, patience, friendly, up-to-date.

Ce s-a întâmplat de fapt în cadrul acestei activități? Participanții au construit realitatea. O realitate ce reflectă portretul profesorului ideal, din care, este lesne de observat, nu lipsesc așa-numitele soft skills, dimpotrivă, ele sunt tăsături extrem de apreciate la un cadru didactic universitar. Care sunt acestea? Pasiunea, empatia, simțul umorului, rolul de motivator și de susținător al studentului. Din păcate, în mediul universitar (și nu numai), aceste abilități sunt adeseori trecute cu vederea, numărul publicațiilor și cercetările pretendentului la un post de lector cântărind mult mai greu. Ceea ce a dorit Bachmann să sublinieze prin toate acestea este faptul că ar trebui să acționăm mai mult în spiritul sloganului „Angajăm pentru atitudine, formăm pentru abilitate” (We hire for attitude, we train for skill).

Printre alte aspecte abordate de către profesorul Heinz Bachmann s-au numărat Taxonomia lui Bloom și pretențiile angajatorilor de azi care caută la potențialii angajați acele competențe aflate în partea superioară a acestei piramide. Ne referim la „a crea,” „a evalua” și „a analiza”. În calitate de profesori, este nevoie să-i ajutăm pe studenții noștri să-și dezvolte aceste capacități, dar ei nu vor putea realiza acest lucru dacă nu îi vom îndemna să acorde atenție și elementelor aflate la baza piramidei lui Bloom:  „a ține minte”, „a înțelege” și „a aplica”. Fără temelia concretizată în cunoaștere, înțelegere și aplicare, CONSTRUCȚIA -creația, analiza sau evaluarea- nu are șanse să se ridice. Acesta este motivul pentru care, de exemplu, nu ar trebui să folosim tehnologia doar de dragul de a o folosi sau pentru că ne dorim să-i fascinăm pe studenții. Folosim tehnologia doar dacă ea servește scopului nostru și ne ajută să atingem obiectivele de învățare. De fapt, scotea invitatul elvețian în evidență, partea cea mai importantă în activitatea de predare o reprezintă cunoașterea și formularea adecvată a acestor obiective de învățare. În acest sens, pentru a facilita învățarea, lectorul trebuie să le facă cunoscute studenților aceste obiective și să le exprime într-o asemenea manieră încât ele să devină extrem de clare pentru ei. Sunt câteva ingrediente esențiale în această rețetă a unei bune predări la nivel universitar, și nu numai. Acestea pot fi reduse la următoarele aspecte:

  • formularea obiectivelor de învățare care sunt relevante studenților (este imperios necesar ca profesorul să construiască cunoaștere plecând de la ceea ce studenții știu deja, să descopere cunoașterea preexistentă și să-i ajute pe cei care învață să stabilească legături relevante între noile cunoștințe și achizițiile anterioare);
  • crearea unui mediu de învățare propice (este de dorit ca mediul creat să fie unul care favorizează/încurajează participarea; astfel, acesta trebuie să fie unul provocator și suportiv);
  • facilitarea învățării prin activități de rezolvare de probleme și crearea contextului pentru învățarea situată (în alte cuvinte, sarcinile care susțin învățarea sunt cele autentice, complexe și care se desfășoară într-un context realist);
  • stimularea metacogniției (încurajarea proceselor reflexive în rândul studenților, adică, să-i învățăm să reflecteze la propria învățare);
  • evaluarea și consilierea/sfătuirea studenților (generarea unor cerințe de evaluare orientate spre scop; discutarea rezultatelor evaluării cu studenții și sprijin acordat în vederea identificării barierelor/problemelor din învățare);
  • luarea contextului instituțional în considerare atunci când predăm (se lucrează eficient doar în interiorul cerințelor instituționale; în același timp, suntem îndemnați să folosim la maximum libertatea oferită de instituție pentru a ne dezvolta la nivel personal și profesional).

Demn de reținut este și un alt element esențial, respectiv faptul că învățarea durabilă se produce prin modelare. Profesorii nu sunt altceva decât niște modele, de aceea, este nevoie ca studenții să ajungă să-i considere niște deschizători de drumuri. În acest sens, răbdarea joacă un rol major, constituind, poate, calitatea noastră cea mai importantă. Fără răbdarea arătată studenților, fără numeroasele repetări ale materialului de studiat, fără reluările și aprofundările atât de necesare în învățare, studenții noștri vor dezvolta anumite frustrări și se vor înstrăină de…ÎNVĂȚARE.

În concluzie, întâlnirea cu profesorul Heinz Bachmann a constituit o foarte utilă recapitulare a tuturor acelor elemente benefice ce nu ar trebui să lipsească din rețeta unei bune predări. Este nevoie de acest buton de refresh pe care să putem apăsa din când în când pentru a ne ajuta să funcționăm mai bine în sălile de curs sau de clasă, pentru a nu-i scăpa din vedere pe beneficiarii actului educațional, pe studenții sau elevii noștri. Așadar, mulțumim pe această cale organizatorilor pentru oportunitatea de a fi întâlnit un alt expert care ne-a ajutat să ne „reactualizăm”!

Referințe

Minimal Teaching Skills for Higher Education Teachers – a Global Debate amongst Experts in Higher Education Teaching and Learning

https://zenodo.org/record/3484835#.XaXPBUYzbIU

 

Nicoleta Călinoiu, absolventă masterat, Facultatea de Psihologie și Științele Educației

Foto credit: Universitatea din București

Distribuie: