Nicoleta Radu este psiholog din 2012, cu formare în Terapie Cognitiv – Comportamentală și Psihanaliză Relațională, lucrează ca liber profesionist și este implicată în diferite proiecte sociale, precum consiliere psihologică pentru persoanele care suferă de scleroză multiplă, alături de Asociația Învingătorii Sclerozei Multiple.

Începem seria interviurilor lansate din izoleta noastră educațională, interviuri despre și pentru comunitate. Ne dorim să reunim gânduri ale tuturor actorilor din educație, fie ei studenți, elevi, profesori-lideri, consilieri educaționali, psihologi sau antreprenori pentru a găsi împreună, comunitatea actorilor din educație, cele mai diverse și creative soluții cu ajutorul cărora să depășim această perioadă provocatoare.

”Nimic nu se compară cu singurătatea unei săli de clasă goale, fără copii și fără profesori.” îmi spunea de curând un prieten, cadru didactic. Am zâmbit trist și gândul mi-a alunecat spre o altă enclavă a singurătății, sala de teatru fără spectatori și  fără actori.

Anca Nedelcu: Spuneați în cartea dvs. recentă – ”Pedagogie. Provocări și dileme privind școala și profesia didactică” – că în momentul construirii pedagogiei ca știință, educația s-a ”pedagogizat”, iar la apariția școlii s-a ”școlarizat” (v. Păun, 2017, pag.58). Jucându-ne cu vorbele, putem spune astăzi că pedagogia autentică s-a…„inutilizat”, s-a …”auto-marginalizat”? Sper ca răspunsul dvs. să fie nu, firește. Dar nu pot ignora diferite tendințe actuale care pun pedagogii autentici într-o zonă de tăcere: invazia de păreri educaționale emise fără lectură și evidențe, inflația de non-expertiză etc.