Într-un articol precedent, intitulat ,,Voluntariat: beneficiu sau povară? Necesar sau util?”, colegul nostru, Paul Lungeanu, ne supunea atenției un concept ,,la modă”, după cum îl caracteriza el, respectiv munca voluntară.

E drept, postarea aceasta e scrisă pe computer. Exista și opțiunea scrisului de mână, într-o încercare demonstrativă și încăpățânată de a sublinia mesajul de bază și în felul acesta. Dar ar fi fost prea greu, o ambiție inutilă.

Mă simt motivat să scriu despre voluntariat în contextul în care, pe de o parte, a devenit “la modă” să faci asta, pe de altă parte, este atât de neînțeles acest termen. Vă propun în acest articol să analizăm trei aspecte alte voluntariatului: ce presupune un act de voluntariat, ce implicații are acesta la nivel individual/colectiv și ce reglementări legislative susțin acest proces.

Poveste:

Să ne imaginăm că trăiești într-un oraș mare al României și ai un copil care tocmai a terminat grădinița. Ești mulțumit de progresele micului preșcolar, s-a jucat și a învățat, așa cum ți-ai dorit, așa cum ai citit că e normal să se întâmple. A fost o perioadă lină în viața tuturor (mă rog, în afară de momentele acelea ,,imunizatoare” de răceli repetate): progrese fără catalog, weekenduri fără teme, întârzieri permise dimineața, mici vacanțe ad-hoc, auto-alocate.