Azi vă propun să citiți despre o întâmplare petrecută la locul meu de muncă care m-a ajutat să conștientizez câteva aspecte legate de banalul salut.
Făcând uz de conștientizarea situațională, o abilitate care pare a fi rar exersată pentru că nu prea se învață la școală, iar copiii rar intră în contact cu istorisiri legate de folosirea ei sau rar sunt expuși chiar unei demonstrații comportamentale în care un adult folosește conștientizarea situațională/situational awareness, am reușit să vin în întâmpinarea nevoilor elevilor mei.
Încep prin a vă descrie o parte din trecutul meu profesional care are legătură cu ceea ce urmează să vă povestesc. Promit să ajung la partea interesantă repede.
Prima dată când am aflat despre această abilitate eram cabin crew (stewardesă) la Air Nostrum, o companie din Spania cu baza principală în Valencia unde am și făcut instructajul inițial. Profesorii mei vorbeau constant despre conștientizare situațională, însă eu nu auzisem până atunci despre așa ceva și nu prea înțelegeam clar despre ce este vorba. După muuulte ore de teorie și practică, mai ales după cele de practică care mi-au permis realmente să leg și să aplic teoría, să o conștientizez în forma ei aplicată și să o internalizez în funcție de emoțiile mele, de atitudinea mea, de dispoziția și disponibilitatea mea, am înțeles. Conștientizarea situațională este acea abilitate care îți permite să reacționezi în funcție de conjunctura în care te afli luând în calcul timpul și progresul pe care urmează să-l înregistreze situația respectivă. În pus, îți înlesnește luarea deciziilor și îți permite o îmbunătățire continuă pentru că, odată ce devii conștient de ea, ești și obișnuit să reflectezi pentru a schimba ceea ce a mers diferit față de așteptările tale. Această abilitate m-a ajutat să trec cu brio prin simulările de bomba/foc în avion în timpul antrenamentelor obligatorii, mi-a permis să înțeleg cum funcționează conștientizarea situațională pentru a nu-mi fi frică, dar mi-a și permis să fiu suficient de serioasă și scufundată în rol în timpul exercițiilor de aterizare forțată în caz de urgență. Conștientizarea situațională mă obligă să fiu un profesor reflexiv, empatic și altruist și să fiu sigură de importanța înțelegerii și interiorizării acestei abilități care nu mai poate lipsi din obiectivele de atins în anii formării copiilor noștri.
Pentru cei curioși, iată definiția în limba engleză:
Situational awareness or situation awareness (SA) is the perception of environmental elements and events with respect to time or space, the comprehension of their meaning, and the projection of their future status. Situation awareness has been recognized as a critical, yet often elusive, foundation for successful decision-making across a broad range of situations, including aviation, air traffic control, ship navigation, health care, emergency response, military command and control operations, and management. Lacking or inadequate situation awareness has been identified as one of the primary factors in accidents.
Deși este o abilitate care se exersa în medii restrânse pentru că însăși esența ei a făcut-o inițial să fie folosită doar în mediile tehnice, a devenit din ce în ce mai folositoare, iar persoanele care i-au simțit puterea au început să o ajute să migreze și să-și revendice locul de frunte în dezvoltarea personală, în timp ce eu am adus-o în clasa mea și le-am arătat-o elevilor cât de bine am putut. Mi se pare că îi ajută fantastic în multe împrejurări, le dezvoltă inteligența anticipativă, îi determină să fie mai empatici și mai conștienți de propriile emoții, le permite o relaționare bazată pe înțelegere profundă și întrajutorare.
Astfel, elevii mei au aflat importanța și au experimentat puterea banalului salut din prisma conștientizării situaționale la școală. Salutul este întâlnit în școlile românești în diferite ipostaze:
- Saluți în incinta instituției datorită solemnității acesteia orice adult cu care te intersectezi în timpul orelor sau al pauzelor, în clasă sau în afara ei, în curte, la secretariat, bibliotecă, cantină etc;
- Saluți doar persoanele pe care le cunoști și aici sunt două tipuri de salut: saluți pentru că admiri persoana respectivă și atunci ți se luminează ochii și chipul sau saluți pentru că ești politicos;
- Nu saluți pe nimeni-aici pot descrie încă o variantă, nu saluți pe nimeni în afara profesorilor de la clasă, însă este ca și cum nu ai saluta pe nimeni. Pot da aici clasicul exemplu care se întinde dincolo de familie, cu familia și cu educația primită, acela în care te așezi la o masă împărțită cu alte persoane în food court-ul unui mall aglomerat și niciun membru al familiei nu-i salută pe cei deja așezați la masă. Mi s-a întâmplat mie săptămâna trecută într-un centru comercial în care am împărțit masa cu doi adulți și doi copii. Niciunul nu m-a salutat, însă eu m-am ridicat la plecare și le-am spus: “Poftă bună și la revedere!”
Pentru că am vrut să le arăt conștientizarea situațională elevilor mei în diferite contexte, aplicat, legat de viața reală, mi-am structurat comportamentul astfel încât să schimb apa peștilor pe care îi îngrijim ori de câte ori aceștia au nevoie. Azi a fost una din zilele în care peștii aveau nevoie de curățenie, pentru că în momentul în care am intrat în clasă am realizat că apa lor miroase și în acest context ar trebui să acționăm imediat, contrar planului pe care îl făcusem, așa că i-am invitat pe elevii mei la lucru individual și eu m-am apucat de lucru. Fac în medie 10 – 12 drumuri coborând un rând de scări până la etajul inferior și înapoi și 10-12 drumuri în clasă până la dulap și înapoi și apoi până la fiecare echipă și înapoi, în fața clasei unde se desfășoară activitatea de igienizare, spăl bine bolul și toate obiectele din interior, las să picure soluția specială, mut peștii, șterg încălzitorul, așez peștii la locul lor, curăț găleata, minciocul, buretele și dezinfectez cu spirt masa pe care am lucrat. Repet cam de 3 ori pe lună și ei văd perseverența, dedicarea și determinarea. Ceasul îmi arăta la final, la ora 09:10, 980 de pași, iar într-o zi obișnuită de luni în care nu schimb apa peștilor fac 3163 de pași până la 20:30 seara.
In timpul drumurilor pe care vi le-am detaliat mai sus m-am intersectat cu câțiva elevi ieșiți la toaletă în timpul orelor și cu foarte mulți elevi în timpul pauzei. Azi m-am întâlnit cu 12 elevi în timpul orei, dintre ei m-au salutat 2, unul m-a salutat cu chipul luminat pentru că bănuiesc că mă știe de undeva, eu nu-l cunosc, altul m-a salutat din politețe pentru că nu m-a privit. Ceilalți au trecut pe lângă mine ca și cum nu ne-am fi intersectat. M-am gândit la posibilul “de ce” din spatele salutului elevului căruia i s-a luminat fața și pe care eu nu îl cunosc. Pentru că nu m-a întrebat nimic despre acvariul pe care îl aveam în mână, înteleg că știa că fac asta, deci este posibil ca la el în casă să se vorbească frumos despre mine, deci înțeleg că provine dintr-o familie educată care admiră persoanele muncitoare și astfel îi transmit copilului o energie sănătoasă, iar acesta merge prin viață fericit, cu concepte înțelese și interacțiune socială sănătoasă. Celălalt elev care m-a salutat din politețe este, prin urmare, și el într-o situație fericită pentru că de acasă primește politețea și nevoia de a o arăta în societate. Cei doi copii merg prin viață cu aceeași aură protectoare deasupra capului deoarece niciodată nu vor începe cu stângul.
Apoi nu m-am putut abține să nu mă gândesc la ceilalți 10 care nu m-au salutat, însă vă las vouă această bucată pentru a reflecta asupra ei și poate doriți să-mi scrieți mesaje.
Le-am împărtășit elevilor gândurile mele legate de cei 12 elevi cu care m-am intersectat pe hol și am devenit conștienți împreună. Am dezbătut despre cum ne poate influența viața de școlar, parcursul educațional și viața de adult banalul salut adresat din prisma conștientizării situaționale și a progresului viitor.
Pentru mine, este important momentul de reflecție și de folosire a conștientizării situaționale cu proiecția anticipativă a evenimentelor. Sunt preocupată de exersarea inteligenței emoționale la școală deoarece este un fapt deja demonstrat – nevoia acestor copii de ceva mai mult decât adunarea numerelor. Dacă îi învățăm doar să adune, vor ști să facă asta, însă nu vor ști să poarte adunarea, fiind posibilă imposibilitatea de a aplica noțiunile înmagazinate la școală într-o societate construită fără EQ care se va dovedi disfuncțională din punct de vedere al relațiilor și emoțiilor.
Așa cum ne gândim în acest moment, la finalul articolului, școala, prin profesorii pe care îi pune la dispoziția copiilor români, are un rol complex în creșterea acestora, însă un rol la fel de important îl are și familia și mai departe comunitatea care include școala și familia… toți putem ști cum ne ajută conștientizarea situațională și banalul salut.
Prof.Înv.Primar Claudia Chiru
Foto credit: pixabay
